Imnul ploii

nori albi pufoşi se perindă pe cer
pregătesc o ploaie să scalde pământul
în stropii reci, limpezi zădufurile pier
şi arborii triumfă, îmbunează vântul.

au şi naturile dorinţe de-mplinire
ca oricare om dornic de vise mari
eu trăiesc ca arborii freamătul în fire
dar eu sunt efemeră, stejari-s seculari.

fără ploi mirene viaţa ar fi pustie
planeta s-ar încinge cu focul din infern
soarta lumii ar fi dramatică stihie
dar Dumnezeu ne este salvatorul etern.

compun imnul ploii să răsune în glie
ploaia este vitală cu spirit matern.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodia ploii

cântecul ploii este purtat de vânt
printre arborii cu sete fremătândă
mâini diafane pe clape de pământ
mângâie crizanteme cu fervoare crescândă.

fluturii ascunşi sub corole de flori
aşteaptă razele să le topească teama
se îmbată cu miresme de splendori
arborii arămii îşi spală năframa.

rapsodia ploii pe strune de viori
e magie pură prană hrănitoare
sufletul meu trece de perdele de nori
eliberat de stres se avântă spre soare.

ce frumoasă-i ziua când raze se adună
să nu simtă pământul tragica furtună

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia ploii

se bucură câmpul sub ploaia mocănească
şi arborii se spală de praful poluant
doar ploaia divină poate să hrănească
pădurile gliei într-un ritm vibrant.

cântecul stropilor răsună pe umbrelă
vântul voios îngână romanţa toamnei
ţesătura zilei cea mai fină dantelă
se armonizează cu lumina icoanei.

în grădina primenită zâmbesc crizanteme
ploaia brodează iubire din melancolie
varsă-ntr-o veselie pe alei reci poeme
modelează viaţă până la temelie.

filozofia ploii azi o aprofundez
luciditatea cerului se scurge în crez.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de ploaie

Dau năvală stropii-n văi
Biciuie copaci şi căi
Şi în piept de stâncă-oval,
Sună calcaru'-a metal.

Dintr-o negură din cer
Unde stele-albastre pier,
Nori de ploaie se armează,
Zarea fulgere-o brăzdează.

Prin pădurea înverzită
În al ceţii sân dosită
Stropii reci fără cruţare,
Şterg a păsării cântare.

Ploaia deasă-o să rămână
Peste tot acum stăpână
Pe ogoare, munţi şi văi,
Se dezmaţă stropii săi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţe de toamnă

vântul plezneşte frunze - descreierat
apleacă arborii până la pământ
ploaia peste case s-a împrăştiat
florile freneziei de vară s-au frânt.

privighetorile au încetat să cânte
poienele sunt triste fără fluturi
iar s-au întors zăpezile pe munte
moartea cere de la viaţă tributuri.

înţeleg că natura vrea să se odihnească
după ce vara întreagă din greu a trudit
lumea de pretutindeni să o hrănească
totuşi soarele zâmbeşte de la răsărit.

toamna-i pentru natură vacanţă cerească
toţi arborii gliei au un nimb aurit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrificiul pădurilor

vuieşte în mine izvorul, pădurea
în freamăt de brazi temeri întrevăd
pe drumul blestemelor triumfă securea
arborii neiubiţi sunt sortiţi la prăpăd.

miraje defrişate au sărăcit munţii
Doamne ce păcate au pădurile gliei?
curg întrebările prin sudorile frunţii
şi mult mă întristează plânsul ciocârliei.

arborii suprimaţi au ajuns sicrie
corpuri de mobilă prin voinţă nebună
din ţară se înalţă la cer o furie
plângeri şi supine au ajuns la lună.

moartea arborilor grea istorie scrie
răscoleşte-n mormite liniştea străbună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste nocturnă

petrec în noaptea rece insomnia lugubră
pe cer s-au înmulţit nori plumburii
în lumini de felinare arborii fac umbră
vîntul se înteţeşte răscolit de furii.

mi-e dor de Lună cu alaiul de stele
să-mi recompună visul freamătul multiplu
lumini să intre-n casă trecând prin perdele
cu extaz albastru concret pur şi simplu.

lumina-mi aduce iubirea universului pur
răzbate norii trece prin ploaia deasă
fericire aşteptată care prinde contur.

trăiesc în armonia deplină de acasă
îmi pare că zâmbesc lucrurile din jur
florile care vorbesc de vara preţioasă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

ploaia tropoteşte sus pe acoperiş
cântă să se audă în întreaga zare
arborii se fericesc nu stau pieziş
în faţa averselor ce cad ameţitoare.

copiii se joacă uzi până la piele
căci ploaia este caldă, diafană
se-ntrec în lupte cu arcuri de nuiele
în nucul fericit se-ascunde-o coţofană.

şiroaie repezi se scurg pe trotuare
strada e inundată canalu-i înfundat
edilii dau din umăr cu mâini în buzunare
nu au făcut nimic bun de aplaudat.

dar ploaia de vară aduce desfătare
pentru pomi şi flori ce s-au înfometat.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concert în codru

privighetoarea cântă cât e ziua de lungă
concertul din codru se ridică la cer
acorduri fericite pe raze or s-ajungă
sus acolo în lumină tristeţile pier.

muzica mă transpune întro vară superbă
şi nu cred că există zile fără magie
nimic murdar şi târâtor să-mi fie scârbă
viaţa e un miracol plin de energie.

arborii se mlădie în vântul smerit
în izvoare se-oglindesc raze divine
sunt fericită că m-am pus pe cucerit
o stea cu visul pur al stărilor senine.

în raiul fericirilor şi eu m-am nimerit
ajunge în slove cântecul din mine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia de mătase

mâinile diafane a ploii de toamnă
mângâie tandru arbori înfometaţi
ritmul stropilor la dans mă îndeamnă
descopăr cântecul norilor fermecaţi.

simfonia ploii pe strune de vioară
îmi alină dorul puternic ardent
toamna cochetă în rochie de seară
face spectacol magic pe continent.

ca-ntr-un cult ploaia adapă pământul
seva-i pură fascinantă pe deplin hrănitoare
perdele transparente le flutură vântul
răspândind în lume valuri de răcoare.

ploaia de mătase este precum alintul
aşteptat de codri, de fiecare floare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

mă desprind de visul cu aripi tăiate
dar mă agăţ de viaţa cu veche pasiune
într-un colţ de suflet lumini fermecate
desenează literele dintr-o rugăciune.

cern mirări brumate pe-a versului alee
sunt rudă cu condeiul cu cernela albastră
timpul mă înconjoară mă simt o azalee
cu freamăt ce se-nalţă pe bolta măiastră.

a venit Noiembrie brumat şi cu ploi reci
arborii golaşi tremură cu noi speranţe
să le ridici moralul pe lângă ei când treci
Dumnezeu al iertării să-i scoţi din discrepanţe.

inima mea doineşte... pe-a credinţei poteci
circulă lumina cu-a iubirii substanţe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe calea afirmări

imnul luminii scris în agenda zilei
îl cântă vântul îl murmură izvorul
condeiul încă tremură pe albul filei
flacăra din versuri va topi zăvorul.

gândul să zboare liber spre cer luminos
înaripat de crez de iubirea ardentă
timpu-i de partea mea vesel prietenos
mă transfigurează de el sunt dependentă.

mai nasc un poem muza-mi este aproape
febrilul romantism alunecă prin limfă
astrele-mi vorbesc în zeci de horoscoape
luna mă îmbrăţişează cu farmec de nimfă.

mă scald în lumină ca în limpezi ape
pe calea afirmării spiritul meu triumfă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rapsodia ploii

toată noaptea cântă broaştele pe lac
emit incantaţii ploaia să revină
fără apa sfântă pământul e sărac
arbori şi flori mor fără nicio vină.

atunci să vină ploaia cea mireană
rapsodia izvoarelor să se audă iar
pe dealuri să răsune fericirea codreană
în lac să se-nmulţească armonii de cleştar.

pe scenă intră vântul norii păstoreşte
minunaţii scutură diafanii stropi
curcubeul răsare când cerul zâmbeşte
cu lumini ce nu se-mpiedică de gropi.

agheasma cerului glia o sfinţeşte
mult mai profund ca un sobor de popi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

File de Octombrie

timpul pictează orhidee pe combinezon
florile în sere s-au dezvoltat frumos
nu simt bruma şi frigul spinos
ajung în târguri minuni de sezon

arborii se scutură de trista povară
stările de exaltare le împrăşie vântul
oboseala toamnei o simte şi pământul
s-a micşorat mult voluptatea de vară

naturile au dreptul să se odihnească
după toată truda din livezi şi câmpii
toamna excelentă-i ferită de utopii
oferă belşug din pronia cerească

târgurile-s pline cu rod cămările se umplu
anotimpul se cinsteşte cu cânt pur şi simplu

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia ploii

cântecul ploii răsună în stradă
stropii mari cântă pe frunze duios
copiii aleargă către o bravadă
sar în băltoace de sus în jos.

mâinile diafane a ploii de vară
mângâie suav arbori înfometaţi
greierii surprinşi în lanul de secară
scutură aripi ude profund încântaţi.

fluturii ascunşi sub corole de flori
se îmbată de miresme şi splendoare
sunt prea fragili să zboare pe sub nori
aşteaptă cu iubire razele de soare.

simfonia ploii pe strune de viori
e magie pură şi prană hrănitoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă de poveste

pe creste de munte se coboară toamna
îngălbeneşte frunze, iarbă, flori
timpul îi face loc să vină Doamna
în costum arămiu cu pete de nori.

nopţile sunt reci în zori este ceaţă
se-ntinde peste dealuri somnoroasă
scad din amploare poftele de viaţă
dar natura verii a fost generoasă.

arborii au rodit recolta e bogată
meri peri şi pruni răspândesc miresme
strugurii mustesc cu o licoare delicată
lumini de mântuire cad pe catapetesme.

cu toamna vieţii mele mă simt împăcată
o primesc în suflet liberă de marasme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat lumea

La începutul lumii noastre
Nu era cântec, cât de mic,
Nu era cer, nici mări albastre
Nici soare nu era; nimic...
Dar pe când primul strop de fire
Nu exista, nefiind făcut,
Era din veşnicii, IUBIRE,
Isus Cristos, fără-nceput.

În prima zi a săptămânii,
Lumină Domnul a creat.
Şi, izvorând din marea taină,
Ea-i primul dar ce ne-a fost dat.

În ziua-a doua, Dumnezeu
A construit un cer senin;
Sub el oceanul nesfârşit,
Pe el nori albi şi vântul lin.

A treia zi, creind uscatul
Şi mări şi râuri călătoare,
Tot Domnul a umplut natura
De ierburi şi de pomi în floare.

În ziua-a patra, Creatorul
Nu a mai luminat din Sine.
Ci a făcut, sori, lună, stele,
Ca, fără zgomot, să lumine.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborii şi-au dat foc...

Arborii şi-au dat foc.
Stelele-şi dau bineţe,
risipite prin cer şi fâneţe.
Zdrenţe de nimb.
Norii nu mai au loc.
Buzele nu mai au timp
sere
unui soi de bloc
din care picură umbră: pământul...
Feţe şi cefe.
Demonii umblă
între două-abise ca vântul.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atmosferă de vis

am visat că mă plimbam cu sania cu reni
fulgi mari de bucurie se topeau în palme
colindători cântau la case de mireni
din cer cădeau ninsorile calme.

vântul se strecura în sacul cu poveşti
arborii erau gătiţi în ie de zăpadă
pe alei răsunau colinde îngereşti
sărbătoream lumina minunată plămadă.

te chem cu mine-n atmosfera de vis
din fericirea mea şi tu să gusti
trăiesc în locul magic din Paradis
adăpostită apărată de Carpaţii robuşti.

visul învingător noi cărări a deschis
spre oameni de cinste spre poeţii artişti.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precipitaţii

ninge din stele cu lumini pentru noi
ninge din suflet cu doruri ardente
ies la suprafaţă straturi de noroi
aleanul răzbate printre sentimente.

când iarna soseşte o privesc pe fereastră
dar frigul străpunge arborii golaşi
au pălit de mult florile din glastră
pe străzi se joacă doar pruncii poznaşi.

viscolul îngheaţă murmurul de izvoare
păsări zgribulite nu mai ciripesc
iarna nu are nici un fel de candoare
plâng arborii gliei din rărunchi trosnesc.

sunt tot mai mohorâte razele de soare
dar învăţ că şi iarna trebuie s-o iubesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador

Iubesc acest pământ de vise şi durere
Şi nu-l lovesc,

Iubesc această viaţă de chin şi renunţare
Şi n-o rănesc.

O flacără e viaţa,
Tu un flutur
Şi flacăra te-ademeneşte
Şi zbori, visând, crezând în ea,
Dar focul ei te mistuieşte,

Un fum e viaţa,
Se ridică spre cer, apoi se pierde-n efemer,

Parfum e viata,
Se naşte din floare, cerşeşte vis şi moare,

Un vis e viaţa,
Se naşte- n noapte şi piere- n ale zorii şoapte,

Un cer e viaţa,
Plin de nopţi şi nori dar şi de zori,

Un fulger este viaţa,
Lucind aprins, pe care auzul îl percepe doar după ce demult s-a stins,

O ploaie-i viaţa,
Ce-ţi mângaie cărările de bucurie
Şi nu se hotărăste să îţi dea,
Iubire, fericire, pe vecie,

Iubesc această ploaie
Pe care poţi s-o stăpâneşti visând-o,
Trăiesc această viaţă
Ce poti s-o 'ngenunchezi iubind-o.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!