Simfonia ploii
cântecul ploii răsună în stradă
stropii mari cântă pe frunze duios
copiii aleargă către o bravadă
sar în băltoace de sus în jos.
mâinile diafane a ploii de vară
mângâie suav arbori înfometați
greierii surprinși în lanul de secară
scutură aripi ude profund încântați.
fluturii ascunși sub corole de flori
se îmbată de miresme și splendoare
sunt prea fragili să zboare pe sub nori
așteaptă cu iubire razele de soare.
simfonia ploii pe strune de viori
e magie pură și prană hrănitoare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre vioară
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre mâini
- poezii despre iubire
- poezii despre greieri
- poezii despre frunze
- poezii despre fluturi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Rapsodia ploii
cântecul ploii este purtat de vânt
printre arborii cu sete fremătândă
mâini diafane pe clape de pământ
mângâie crizanteme cu fervoare crescândă.
fluturii ascunși sub corole de flori
așteaptă razele să le topească teama
se îmbată cu miresme de splendori
arborii arămii își spală năframa.
rapsodia ploii pe strune de viori
e magie pură prană hrănitoare
sufletul meu trece de perdele de nori
eliberat de stres se avântă spre soare.
ce frumoasă-i ziua când raze se adună
să nu simtă pământul tragica furtună
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre tragedie, poezii despre suflet sau poezii despre stres
Ploaia de mătase
mâinile diafane a ploii de toamnă
mângâie tandru arbori înfometați
ritmul stropilor la dans mă îndeamnă
descopăr cântecul norilor fermecați.
simfonia ploii pe strune de vioară
îmi alină dorul puternic ardent
toamna cochetă în rochie de seară
face spectacol magic pe continent.
ca-ntr-un cult ploaia adapă pământul
seva-i pură fascinantă pe deplin hrănitoare
perdele transparente le flutură vântul
răspândind în lume valuri de răcoare.
ploaia de mătase este precum alintul
așteptat de codri, de fiecare floare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre seară, poezii despre rochii, poezii despre ritm sau poezii despre păduri
Imnul ploii
nori albi pufoși se perindă pe cer
pregătesc o ploaie să scalde pământul
în stropii reci, limpezi zădufurile pier
și arborii triumfă, îmbunează vântul.
au și naturile dorințe de-mplinire
ca oricare om dornic de vise mari
eu trăiesc ca arborii freamătul în fire
dar eu sunt efemeră, stejari-s seculari.
fără ploi mirene viața ar fi pustie
planeta s-ar încinge cu focul din infern
soarta lumii ar fi dramatică stihie
dar Dumnezeu ne este salvatorul etern.
compun imnul ploii să răsune în glie
ploaia este vitală cu spirit matern.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre religie, poezii despre visare, poezii despre salvare, poezii despre planete sau poezii despre mamă
Filozofia ploii
se bucură câmpul sub ploaia mocănească
și arborii se spală de praful poluant
doar ploaia divină poate să hrănească
pădurile gliei într-un ritm vibrant.
cântecul stropilor răsună pe umbrelă
vântul voios îngână romanța toamnei
țesătura zilei cea mai fină dantelă
se armonizează cu lumina icoanei.
în grădina primenită zâmbesc crizanteme
ploaia brodează iubire din melancolie
varsă-ntr-o veselie pe alei reci poeme
modelează viață până la temelie.
filozofia ploii azi o aprofundez
luciditatea cerului se scurge în crez.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre timp sau poezii despre superlative
Cântecul ploii
Nu e bucium, nu e flaut, nici chitară fermecată
Este șoapta caldă a ploii, peste nucul din livadă
Nu e fluierat de mierlă, nici pustiul unui cuc
Este șoapta caldă a ploii, peste frunzele de nuc!
Eu ascult cum cântă ploaia si in ritmul unui vals
Ridic brațele spre ceruri, ploaia râde in extaz......
Mă cuprinde mă-nfășoară cu argint sclipind in soare.
Intr-un curcubeu eșarfă, plec cu ea in depărtare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vals, poezii despre dans, poezii despre curcubeu sau poezii despre chitară
Bogata - Floare de vânt pe aripa ploii
pe palmele ploii
repezi de vară
ce cade pe Dălina
și scaldă Lornițul
în zâmbetul zilei până în Coastă
și apoi satul întreg
îl împletește cu picuri mari și limpezi
trecând pe la Izvore și Părău
ținându-și drumul până spre Roiba
într-o postată super
prin Podu Lacului
și pe la Dâmburi
neuitând însă
nici cealaltă parte de sat
Părăul Dălinii
și până în Deal
Rupturile mai pe urmă
nerămânând uscate
nici Valea Târgului
nici Lazurile
rămân
suspendat în dulci amintiri
doar Dealul Blaghii ne zâmbește
cu degetele sale verzi atingând
aripile vântului
colorate cu picuri de ploaie
așa de limpezi și de curați
Bogata de Jos oglindindu-se-n ei
cumpănă și vis
pe aripile norilor
din Dâmbu li" Dan
Bogata
e mersul prin iarbă
într-o dimineață de vară când roua
mersu-ți înflorește
și-n gingășie ți-l scaldă
piciorele ude fiindu-ți îndată
în satul acesta
floare de vânt pe aripa ploii
mi s-a dat să-mi aștern pașii pe
urmele zborului
ciocârliei de pe Imaș
din Jos și din Sus
când oile
îmi erau atât de aproape
până
la o aruncătură de cuvânt când iarba
așa de gingaș își înălța cântecul spre cer în
chemarea oilor
cântecul ploii pe
un pământ proaspăt cosit
când picurii ploii fața îți udă
și picioarele-ți lunecă pe coastă
e satul acesta Bogata de Jos numit aici în Ardeal
în raze de soare scăldat
până-n Poeieni
în Jii
la Bortă și-n Dosu Răcii
împletind fiecare privire cu
surâsul zilei de vară când umbra îți împrospătează și mersul
și privirea
Bogata
e spicul grâului
în
palma vântului
într-o zi de vară senină când oile pasc
pe la Ogrădeasa
muindu-și privirile în cântecul ierbii
ciocârlia
când spre ceruri se avântă
scăldând tot imașul cu cântecul ei fără pereche
spre soare suind
și suind
până-n cumpăna luminii cu melodia aceea superbă
ce sufletu-ți mângâie și pe alte tărâmuri
parcă
te așază
de tine să uiți și să te scalzi
în cântecul ei pe muguri de vis legănat
Bogata de Jos
e mâna întinsă a ploii de vară
ce-ți împletește privirea cu propriu-i surâs
când apele curg
pe mâini și pe față
pe iarba ce-o calci în picioare
în Coastă și-n Pustă
ori
pe Podul Lacului când fugi
surârul ploii să nu te mai prindă
fugi
sub o tufă repede
să te ascunzi
un trăznet pe când văzduhu-l despică
de-ți moaie ființa
și inima chiar
poezie de Ioan Daniel Bălan (23 iulie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre oi, poezii despre flori sau poezii despre aripi
Vibrațiile ploii
Vând insomnii
Și turnuri de ploaie,
Eventual schimb pe un suflet ușor.
Te privesc de atâta vreme cu ochi tandri,
Ai venit
La marginea ploii
Să mă crești ca pe o floare.
Mă văd zburând ca un miros
De pâine caldă
În emoția toamnei.
Vibrațiile ploii
îneacă o floare.
În nori
Vine îmblânzitorul de furtuni.
Cei ce pierd încă o noapte în ploaie,
Răsfoiesc mica publicitate,
Frunzărind scheletele florilor uitate
în fața gării.
Inventează un tren numit dorință
Până la următoarele flori rămase
În viață.
La sfârșitul ploii,
Am simțit în rugăciune soarele venind
Din ceruri curate.
Umbla sfios în rugăciune
Să nu se piardă de mine.
Am adormit cu noaptea la căpătâiul lui.
Mă vedeam zburând ca un miros de floare crudă
În emoția primăverii,
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre uitare, poezii despre trenuri sau poezii despre somn
Rapsodia ploii
toată noaptea cântă broaștele pe lac
emit incantații ploaia să revină
fără apa sfântă pământul e sărac
arbori și flori mor fără nicio vină.
atunci să vină ploaia cea mireană
rapsodia izvoarelor să se audă iar
pe dealuri să răsune fericirea codreană
în lac să se-nmulțească armonii de cleștar.
pe scenă intră vântul norii păstorește
minunații scutură diafanii stropi
curcubeul răsare când cerul zâmbește
cu lumini ce nu se-mpiedică de gropi.
agheasma cerului glia o sfințește
mult mai profund ca un sobor de popi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sărăcie, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Arginții ploii
ploaia-și scutură arginții peste flori de liliac
și-n eterna lor poveste firul vremii îl desfac.
glasul ploii se aude liniștit și monoton
în fotoliul din odaie imi plec capul și adorm
mă visez în lan de spice, soarele arzând pe cer
și un șir de prepelițe ce grăbite -apar și pier....
dar trezită din visare văd prin geamul aburit
cum sărută arginții ploii liliacul înflorit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre Soare
Epopeea ploii
îndrăgostit de viață iremediabil
sufletul se bucură de primăvară
timpul surprizelor este formidabil
euforia cu paharul se măsoară.
norii grei își scutură amarul
vântul antrenat matură aleea
rafale de ploaie spală trotuarul
motivată eu le scriu epopeea.
fluturi s-au ascuns după umbrele
așteaptă docili soarele să răsară
imagini imortalizate în acuarele
peste tot în expoziții o s-apară.
arbori, flori se leagănă de fericire
ploaia le hrănește sublima menire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre surprize, poezii despre primăvară sau poezii despre maturitate
Povești pe firul ploii
pe firul ploii toamna rescrie povești
cu iubirile verii născute din boemi
ploaie albastră vreau să-mi limpezești
gândurile triste strecurate în vremi
în dansul ploii sufletu-mi liniștesc
are și ea fantezie și farmec divin
speranța e un curcubeu ce îl nutresc
din beția visării nu îmi mai revin
lacrimile cerului le trăiesc și eu
țâșnite din adâncuri picuri de necaz
doruri din inimă suspină din greu
trenul bătrâneții să-l schimb la macaz
pe firul ploii toamna rescrie povești
din zvâcnirile clipei curg lacrimi cerești
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre tristețe, poezii despre schimbare sau poezii despre naștere
Cu o speranță-
stropii ploii de vară
căzând pe creștet.
*
O rândunică
la zbor învață puii-
mirosul toamnei.
*
Privește cerul
de pe pustiul pietrei-
o floare de colț.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zbor, citate despre învățătură, citate despre toamnă, citate despre rândunele, citate despre ploaie sau citate despre flori
Durerea ploii
Reumatice ramuri
Își tânguie durerea ploii
Căzută pe umeri de frunze sentimente ascunse.
Pamblici de fulgere
Lovesc așternutul de umbre
Ireal foșnitor.
De tunete dor și gândurile
Și uitatele verbe
Căzute în lupte acerbe...
Cerul este o pătură gri.
La margini de zi
Corbi înfometați de lumină
Au prins rădăcină.
Ca un clopot de voci
Ramuri se lovesc între ele,
Duelându-și tăcerea.
Și plouă... și grindina bate în geam.
În furtuna de oameni,
Eu sunt singurul ram...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre voce, poezii despre verb, poezii despre tăcere, poezii despre gânduri sau poezii despre durere
Atingerea ploii
Atingerea ploii de mine,
E prima uitare de tine,
E voalul miresii ce zboară,
Deasupra lăsării de seară..
E pleoapa lăsată să cadă,
De ochiul ce nu vrea să vadă,
Cum plouă color, în torente,
Cu picături evidente..
Atingerea ploii de palmă,
Mă taie, la fel ca o lamă,
Și simt in căușul dilemei
Sălbatic, trecerea vremii..
E ceasul ce ticăie-ntruna,
E norul ce-acoperă luna,
E raza timidă de soare,
Ce se retrage în zare..
E floarea ce-și mișcă petala,
Când simte în ropot răceala,
Împrăștiind din culoare,
Și din mirosul de floare..
Și-apoi, suspinând, pe pământ,
Se lasă culcată de vânt,
Intrând într-un fel prea banal,
În visul etern, ireal!
Atingerea ploii de mine,
E clipa ce pleacă și vine,
Tunând, fulgerând peste lume,
Printre șuvoaie cu spume..
poezie de Marilena Ion-Cristea (5 iunie 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre ochi
Atingerea ploii
Atingerea ploii de mine,
E prima uitare de tine,
E voalul miresii ce zboară,
Deasupra lăsării de seară..
E pleoapa lăsată să cadă,
De ochiul ce nu vrea să vadă,
Cum plouă color, în torente,
Cu picături evidente..
Atingerea ploii de palmă,
Mă taie, la fel ca o lamă,
Și simt in căușul dilemei
Sălbatic, trecerea vremii..
E ceasul ce ticăie-ntruna,
E norul ce-acoperă luna,
E raza timidă de soare,
Ce se retrage în zare..
E floarea ce-și mișcă petala,
Când simte în ropot răceala,
Împrăștiind din culoare,
Și din mirosul de floare..
Și-apoi, suspinând, pe pământ,
Se lasă culcată de vânt,
Intrând într-un fel prea banal,
În visul etern, ireal!
Atingerea ploii de mine,
E clipa ce pleacă și vine,
Tunând, fulgerând peste lume,
Printre șuvoaie cu spume..
poezie de Marilena Ion Cristea (5 iunie 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii albaștri ai ploii
car dragostea cu sacoșa prin ploaie
mi-e dragă ploaia și cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaștrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaștri ai ploii
iubito, unde sunt ascunși ochii ploii în noapte?
când îi vei știi sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ți le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriașă și, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin și eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simțurile lui puteau să vadă
sufletul și ochii albaștrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veșnicia tăcerii
înnebunise de atâta iubire.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice sau poezii despre albastru
Sonetul cântecelor ploii
Cântecele ploii încă mai răsună
în adânc de pietre ce s-au risipit
peste lutul aspru dintr-o văgăună
care nu cunoaște zori sau asfințit.
Slabele ecouri, ca de liturghie,
poartă-n ele nume-n timpul de apoi,
care le promite, întru veșnicie,
limpezimea rece-a apelor din ploi.
Viața le privește, îmbrăcată-n verde,
urcă pe o stâncă, trece prin eter,
uită răsăritul și-n amurg se pierde,
fără să-și regrete timpul efemer.
Din adânc de pietre, într-o văgăună,
cântecele ploii încă mai răsună.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre stânci, poezii despre promisiuni, poezii despre lut sau poezii despre cunoaștere
Sonet nostalgic
Suspinul ploii ce s-așterne lin,
Nostalgic, în sonetul meu se zbate
Legând în taină-a mea singurătate,
De ceea ce a fost al meu destin.
Supuse tristei toamne pe deplin,
Sub arbori gri zac frunzele uscate,
Pe sub rafala ploii înghețate
Și sub răsuflul vântului meschin.
Aleargă fără țel, în rătăcire,
Frunzișul mort, tristețea să inspire,
Și să trezească stol de amintiri,
Ce șerpuiesc prin undele de vreme,
Înlăturând durerea din priviri
Și clipe din trecut voind să cheme
sonet de Elena Negulescu (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre moarte sau poezii despre gheață
Fără umbrelă
Șoaptele ploii de vară
Mi se preling tandru pe tâmplă...
Lumea speriată ca de umbră
Fuge în turmă sub umbrelă.
Ea-mi cântă, demone cântă
Noi stropii suntem versul ce-ncântă!
Cu metaforele florilor
Ritmul verde al câmpurilor...
Privirea fără umbrelă
Simțirea, simplului, simplă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sperieturi, poezii despre poezie sau poezii despre metafore
Așteptarea
Se-ntunecă zarea toamnei târzii
Și-aleargă ploaia pe-alei, după frunze.
La masă eu scriu și-i dedic poezii
Și toamnei și ploii, iubitele-mi muze!
Îmi iau mai apoi pelerina și plec
Prin vaietul ploii și-n ropot, târziu.
Undeva, într-o gară vin să-te-aștept,
Liman și speranță, iubire să-ți fiu!
Fericită-s! Mă scald în aer curat
Și-mi vine să zburd prin stropii reci!
Mă prind însă de brațul, ce mi l-ai dat
Și-alunec cu tine pe albe poteci.
Privește, căminul ne-așteaptă!
Intrăm zgribuliți și grăbiți amândoi,
Privind cu regret de pe-o treaptă
La pomii grădinii rămași triști și goi.
Un ceai aromat ne-ncălzește acum
Și ochiii se caută privind duios
La omul acesta, venit de la drum,
Un tandru și bun Făt-Frumos.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (2012)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre curățenie sau poezii despre copaci