Imnul ploii
nori albi pufoși se perindă pe cer
pregătesc o ploaie să scalde pământul
în stropii reci, limpezi zădufurile pier
și arborii triumfă, îmbunează vântul.
au și naturile dorințe de-mplinire
ca oricare om dornic de vise mari
eu trăiesc ca arborii freamătul în fire
dar eu sunt efemeră, stejari-s seculari.
fără ploi mirene viața ar fi pustie
planeta s-ar încinge cu focul din infern
soarta lumii ar fi dramatică stihie
dar Dumnezeu ne este salvatorul etern.
compun imnul ploii să răsune în glie
ploaia este vitală cu spirit matern.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre salvare
- poezii despre planete
- poezii despre nori
- poezii despre mamă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.