Poveste nocturnă

petrec în noaptea rece insomnia lugubră
pe cer s-au înmulţit nori plumburii
în lumini de felinare arborii fac umbră
vîntul se înteţeşte răscolit de furii.

mi-e dor de Lună cu alaiul de stele
să-mi recompună visul freamătul multiplu
lumini să intre-n casă trecând prin perdele
cu extaz albastru concret pur şi simplu.

lumina-mi aduce iubirea universului pur
răzbate norii trece prin ploaia deasă
fericire aşteptată care prinde contur.

trăiesc în armonia deplină de acasă
îmi pare că zâmbesc lucrurile din jur
florile care vorbesc de vara preţioasă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!