Dumnezeu a creat lumea
La începutul lumii noastre
Nu era cântec, cât de mic,
Nu era cer, nici mări albastre
Nici soare nu era; nimic...
Dar pe când primul strop de fire
Nu exista, nefiind făcut,
Era din veșnicii, IUBIRE,
Isus Cristos, fără-nceput.
În prima zi a săptămânii,
Lumină Domnul a creat.
Și, izvorând din marea taină,
Ea-i primul dar ce ne-a fost dat.
În ziua-a doua, Dumnezeu
A construit un cer senin;
Sub el oceanul nesfârșit,
Pe el nori albi și vântul lin.
A treia zi, creind uscatul
Și mări și râuri călătoare,
Tot Domnul a umplut natura
De ierburi și de pomi în floare.
În ziua-a patra, Creatorul
Nu a mai luminat din Sine.
Ci a făcut, sori, lună, stele,
Ca, fără zgomot, să lumine.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre creștinism
- poezii despre Soare
- poezii despre Iisus Hristos
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre săptămâni
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.