* * *
Trăim într-o lume de oameni răniți...
Lume cu dureri și lacrimi ascunse sub farduri și decoruri strălucitoare fără esență...
sub zâmbete plângânde și chinuite...
Sângerăm amarnic pe ziduri reci... pe la colțuri de ruine
amestecate cu castele fermecate
plămădite în vise...
Și din când în când cerșim timp
câte unui trecător
să-i plângem câte o lacrimă
În speranța că vom căpăta o mângâiere,
Însă, ne amăgim cu un decor de-o vreme,
lângă circari obosiți și colorați frumos, ca și noi...
De multe ori însă, ne lăsăm rănile să sângereze prin rănile pe care altora le provocăm...
prin nepăsare, prin vorbe tăioase, prin înstrăinare, minciună și trădare...
prin uitare sau prin alinare refuzată...
Dar durerea lor nu ne-o spală pe a noastră...
Poate doar reușim să uităm o vreme de noi...
să nu mai simțim strânsoarea măștilor ciuruite
de lut ars
în focul suspinelor și plânsului neplâns...
a lacrimilor vărsate în toiul nopții...
când ceasurile toate au bătut
de preatârziu, de preatăceri...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre durere
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trădare
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre măști
Citate similare
Împrăștiați, fără de întoarcere...
Ne-mprăștiem prin lume, uitându-ne strămoșii...
Ne-mprăștiem prin lume, ne-mprăștiem ca proștii.
Lăsăm în urmă mame, lăsăm în urmă tați,
Lăsăm în urmă prunci, bătrâni rămân uitați...
Lăsăm în urmă totul tradiții, moșteniri...
Lăsăm hoți să ne fure trăirea din simțiri...
Ne-mprăștiem prin lume, visând la "altceva",
La tot ce, de sub nas, ni s-a furat cândva...
La tot ce am avut și nu vom mai avea...
Noi i-am lăsat să facă mai rău ce se putea.
Ne-mprăștiem prin lume, pentru c-așa se vrea,
Că nu pot vinde țara cu tot cu noi în ea...
Că nu ne pot seca când straja e acasă,
Că doar astfel se poate ca planul să le iasă.
Ne vor împrăștiați, prin lume rătăciți,
Iar la întoarcere să nu mai fim primiți...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (11 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre tradiții
- poezii despre tată
- poezii despre prostie
- poezii despre moștenire
- poezii despre mamă
- poezii despre copilărie
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre bebeluși
* * *
Ce cantec cânți, femeie.. prin ruine..
psalmii durerii ți. i versi, prin vise scotocind..
Pășești fara de vină.. în flăcări, apărând porunci
Iar carnea tu ți. o. ngenunchezi
lângă străini...
Ce cântec cânți, femeie cu sufletul pe ziduri..
Îl amagesti când plânge și. i dai doar firimituri..
îl ții in inchisoare când el cu jale arde
de dorul unei preasfinte mari iubiri..
Deschide larg fereastra, da. i un răgaz să zboare..
E însetat si. l doare, in chingi prea l. ai ținut..
I. s aripile frânte și. i încă speriat..
Dar lasă. l să asculte o prea sfânta chemare..
Că mult prea trudnic bate, din aripi..
Prin ruine..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre muzică, poezii despre aripi, poezii despre vinovăție, poezii despre suflet, poezii despre sperieturi, poezii despre sfinți, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ctitorind soarele omeniei
Motto: "Vreme trece, vreme vine."
Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ține;
Și frunte lângă inimi
Și inimi lângă frunte
Noi sus vom ține gândul
Mai sus decât un munte.
Și muntele e-o treaptă
Și noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Și ochii-n rouă știu să cânte.
Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi știm să facem visul stâncă
Și din lumină omului mireasă.
poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre munți, poezii despre gânduri, poezii despre stânci, poezii despre rouă, poezii despre nuntă sau poezii despre lumină
Noi doi și... norii
Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!
Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!
Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.
Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre nebunie
Pe limba tuturor
Pe cât de încet se aud silabele
atunci când gândim pe vârfuri pentru a nu ne trezi gândurile
pe atât de tare ceva strigă în noi într-o limbă necunoscută,
posibil moartă,
sau într-o limbă care încă nu a cunoscut
onoarea pierderii în trecut.
Și strigă în muțenia ei și în surzenia noastră,
o parte din noi se scutură de nopțile albe
și de cearcănele adâncite până în inimi
ca atunci când ne întindeam peste golul tranziției,
căscat între rău și mai rău.
Pe cât de încet cad stelele văzute din depărtare
chinuite de laptele (s)acru al originii
pe atât și noi, mai repede ca niciodată,
trecem unii pe lângă ceilalți,
unii prin ceilalți și toți prin toate
fără să lăsăm un fir de praf selenar în urma noastră.
Știm că e doar o iluzie.
E doar o zi între zile
și apoi întunericul care ne îmbrățișează,
ne strânge într-un mănunchi de vise, visuri și amintiri.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre stele, poezii despre posibilitate, poezii despre onoare sau poezii despre moarte
Te caut iar prin neumblate stepe
Te caut iar prin neumblate stepe
Cu frica-n sânge. Să te pierd subit
Mi-e teamă-acum, dar încă n-a murit
Speranța c-amândoi vom reîncepe
Un vals târziu. În vals te-am învărtit
Prin colțuri noi, prin umbre de otrepe,
Când fără noi nu aș putea concepe
În dansul vieții, pasul dezrobit.
Te caut iar prin neumblate stepe...
Tablou de patimi, gândul amorțit,
Când în galop se-ntrec prin crânguri iepe,
Te voi cunoaște, când vei fi fugit
Cu prima rază; ce trăiri sirepe
Se sting tardiv - mă sting în glas dogit.
sonet de Ionuț Popa (5 martie 2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, citate de Ionuț Popa despre dans, citate de Ionuț Popa despre viață, poezii despre vals, poezii despre sânge, citate de Ionuț Popa despre sânge, citate de Ionuț Popa despre gânduri, poezii despre cunoaștere, citate de Ionuț Popa despre cunoaștere sau poezii despre cai
Trăim puțin
Trăim puțin, se scurge lunga vreme
Pe lângă noi, prin noi și peste noi,
În rădăcini ne ducem și-n poeme
Și parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puțin. Și nu vedem salcâmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Și parcă ieri compătimeam bătrânii
Că merg încet. Iar mâine înspre înalt
Tărâm vom trece. Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfârșit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puțin. Și doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Când vreme peste nou un giulgi întinde,
Când tot murim, depinde cum murim.
Trăim puțin și nu avem ce face
Și zbuciumul e fără de folos.
Dar până ce vom reintra în pace
Deși puțin, hai să trăim frumos!
poezie de Radu Zaharescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viscol, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre poezie, poezii despre pace sau poezii despre naștere
Spațiu echinocțial
SPAȚIU ECHINOCȚIAL
Din iarna risipită, în cuget au rămas
doar amintiri din întâmplări banale,
ajunse peste vreme în acele de ceas,
întinse pe cadrane echinocțiale.
Ducând în suflet punctele vernale,
prin arealul anilor ce trec în zbor,
cu forțe noi și doruri ancestrale,
prin lume sunt doar simplu trecător.
Și totuși am lăsat câte ceva să fie
de bun folos acelora ce-n urma mea
vor încerca peste decenii să mai scrie,
o pagină de glorie istoriei să-i dea.
Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
tăcerile-mi, mai lungi ca niciodată,
din tot ce-a fost, din câte am avut
în cuget calea dreaptă mi-o arată.
Și-n spațiul echinocțial ce încă vine
cu altă vârstă, pusă într-un alt decor,
adaug anilor doar zile cât mai pline
simțind că pot prin viață să mai zbor.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vârstă, poezii despre istorie sau poezii despre iarnă
O lume...
O lume de gheață
în secunda timpului
unde frigul respiră
prin porii necuvintelor
și a luminii ascunse
în maluri pustii.
O lume în care zâmbetul
stă ghemuit
în colțuri de buze
Crăpate și triste
ce au uitat să surâdă,
chinuite de întrebări
fără răspuns:
de ce eu... de ce noi?
O lume chinuită
unde se scriu istorii
în cărți cu file murdare
de minciună,
cu pagini nescrise
de cei ce scriu
de obicei istorii.
O lume nefirească
prinsă în plasa
"peștilor piraña"
ce devorează
tot ce întâlnesc în cale,
adulmecând ca fiara prada.
O lume în care
secunda oprește timpul,
în care nu se mai scriu istorii
și nu se mai iubește.
LUMEA nu mai e o lume;
e doar... jungla în care trăim.
Dida Diana Cioponea.
Drepturi de autor rezervate.
poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre pești sau poezii despre minciună
Egoismul, proiecțiile, fricile și zeci de alte procese emoționale și mentale vin să polueze relațiile noastre cu cei mai dragi oameni din viața noastră, fără să ne dăm seama că nu le oferim celor pe care pretindem că îi iubim exact ceea ce au ei cu adevărat nevoie, singurele lucruri de care au nevoie de la noi: Încurajare. Acceptare. Respect pentru drumul evoluției. Compasiune. Ascultare. Non-judecată. Uităm de multe ori să fim prieteni adevărați, părinți iubitori, parteneri ce sprijină și nu care sabotează. Cum am putea noi să știm ce este mai bine pentru un alt om, indiferent în ce situație se află, când nu știm nici ce e bine pentru noi și ce surprize ne rezervă viața, ce lucruri noi vom descoperi despre noi și lume și prin ce experiențe vom trece? Nu putem ști nici pentru noi și cu atât mai puțin pentru alții. Atunci cum ar fi să le oferim celor din jur acceptare, încurajare și o îmbrățișare, având încredere că tot ce se întâmplă este spre binele lor? Și dacă ne dorim schimbări, să le facem atunci în viața noastră până când nu mai simțim nevoia să schimbăm viețile altora în timp ce rămânem pasivi în ale noastre.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre schimbare, citate despre adevăr, citate despre încurajare, citate despre încredere, citate despre timp, citate despre surprize, citate despre superlative sau citate despre respect
Când mergem prin ceață
E ceață în gânduri și dorul mă-ncearcă
Plutesc pe valuri cu tine-ntr-o barcă
Se aud tumulturi de ape înfundat
Prea multe maluri în urmă am lăsat
Mă uit la ape, la ceața care vine
Mi-e teamă să nu pleci de lângă mine
Pe râuri aburinde de vrei să mai plutim
Cu dragostea în inimi putem să... reușim
Hai să-nnoptăm pe malul ce s-arată-n față
Să nu te temi chiar de se lasă ceață
Vâslesc din răsputeri să mai trăiesc o viață
În noaptea asta, te rog, rămâi la mine-n brațe
În astă lume e și soare, dar mai și plouă uneori
Suntem forțați să trecem chiar prin nori
Când reușim să ne întoarcem iar la viață
Să nu uităm să ne iubim și atunci
Când... mergem prin ceață
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre râuri, poezii despre ploaie sau poezii despre inimă
Vin iubirile...
Vin iubirile ca bruma și se lasă peste toate,
Strălucesc pe-a noastră cale, numai noi nu le vedem,
Căutăm sclipiri de aur chiar de știm că nu se poate
Și ne supărăm degeaba când dorim și nu le-avem!
Vin iubirile ca ploaia cea călduță și de vară
Răcorind smaraldul vieții, însă noi mereu fugim,
Ne e teamă, cred, de ploaie, însă ploaia vieți-i rară,
Ea ar vrea să ne cuprindă, însă noi ne-adăpostim!
Vin iubirile ca ziua după nopți de întristare,
Însă noi, fugind de noapte, ziua n-o putem zări,
Ne dorim s-avem de toate, chiar de știm că-s trecătoare
Însă ne dorim prea multe, și n-avem cum le trăi!
Vin iubirile prin iarnă, și prin toamne, și prin veri,
Și prin primăveri cu floare ce se scutură apoi,
Fiecare are-o clipă până-n soare, de prin ieri
Și de n-o primim în suflet nu mai trece pe la noi!
Vin iubirile ca viața, cu un răsărit și-apus
Și ne stau cu drag în cale, poate, poate le-om vedea,
Dar mândria ne orbește, și privim mereu prea sus...
Își iau zborul spre departe... Nu mai vin... nu le chema!
poezie de Lili Șipoteanu (15 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre supărare
Câte iartă un părinte?
Câte iartă un părinte?
Câte nu-ți trece prin minte...
Nepăsarea, vorba slută,
Greșeala, voit făcută,
Tonul vocii ridicat,
Lacrima ce s-a uscat...
Țipătul, ce parcă-l taie,
Și-l lovește-n măruntaie,
Când din mână îi mai scapă,
Pâinea sau cana cu apă...
Tristețea și abandonul,
Când așteaptă telefonul,
Pruncilor, plecați departe,
Ce l-au uitat, din păcate...
Sihăstria și durerea,
Când pășește-n încăperea,
Norei, ce spune cu zor,
"Nu-mi călca, bre, pe covor!"...
Câte iartă un părinte?
Câte nu-ți trece prin minte...
Reproșuri fără temei,
Pentru... "traiul de 2 lei",
Fiindcă pita-i prea uscată,
Ca să poate fi mâncată...
Că masa e mai mult goală,
Și doar loboda-i prin oală,
Că bocancii sunt prea roși,
Că nu-s bani de-unii frumoși...
Că alții râd pe la colțuri,
Având neghină "în moțuri",
Pus la zid de oameni goi,
Pentru lipsuri și nevoi....
Iartă răzvrătirea lor,
Răzvrătirea pruncilor,
Și-i iubește, luați aminte,
Orice-ar face. Că-i părinte.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre voce, poezii despre telefon, poezii despre râs, poezii despre pâine, poezii despre mâncare sau poezii despre lei
* * *
Zilele nu sunt nici pe departe o poezie...
Poezie e ceea ce ascundem din calea clipelor reci și seci...
ca să nu ne moară sufletul...
Poezie e esența încă verde a inimii,
ce-a mai rămas din drumurilor desfrunzite de oameni...
Șoapte pe la colțuri de ziduri reci...
ascunse în spatele tarabelor deșirate de nimicuri...
E cântecul ce răsună sub clar de luna...
după ce ceasurile au bătut în miez de noapte...
Deseori poezia se ascunde de lumina zilei...
pentru ca zorii destramă visul...
la fel cum stinge stelele
împlinitoare de dorințe vii...
Între apus și răsărit curge viața...
cântec trist, cu versuri calde,
Versuri plânse, vărsate pe claviatura unui suflet...
Cuvinte șoptite scrise tremurând pe piele... și puse pe muzică...
Poezii scrijelite cu inima pe suflete...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost...
Am fost și somn, și multe răsărituri
Și-adeseori am fost chiar și coșmar
În al meu vis și-n alte nesfârșituri,
La fel de viu sau tot imaginar.
Am râs nebun și-am izbucnit în lacrimi
De-atâtea ori, că nu mai are rost
Să-mi amintesc prin câte mii de inimi
Am fost un zeu sau poate doar un prost.
Am și răbdat de foamea cea mai cruntă
Paradoxal, simțită doar în piept
Și am servit belșugul ca la nuntă,
Deși-n simțiri ades am fost nedrept.
Am cunoscut și frigul îndoielii
Ce mi-a-nghețat și sufletul din mine,
Și-arsura grea de sub nivelul pielii
De dor aprins, cu lava-i de suspine.
Am alergat de când mă știu pe lume
De omul rău și de singurătate
Și am ajuns statuie fără nume,
Când am rămas orfan de jumătate.
Am tot strigat pân-am pierdut și glasul,
Fără urechi ori ființe să m-audă,
Însă oricât de drag mi-a fost taifasul,
Am și tăcut când soarta a fost crudă.
...
Am să mai fiu măcar o bună vreme
Și câtva timp, să nu vă fie dor;
Mă rog la voi păstrați-mă devreme,
Să nu vă fiu târziu când am să mor...
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre somn, poezii despre singurătate sau poezii despre sculptură
Aere de prințesă
A "bătut" cărări prin lume,
Când prin aer, când pe jos...
N-a găsit, ceva anume...
Căuta... pe Făt Frumos...
epigramă de Constantin Enescu (10 mai 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre frumusețe, citate de Constantin Enescu despre frumusețe, epigrame despre aer sau epigrame despre Făt-Frumos
* * *
Te văd, privești la ceasul vechi agățat pe perete,
scorojit de însingurare și doruri ascunse...
Ai vrea să oprești timpul
la o secunda perfectă...
în care să ți se taie răsuflarea...
chiar de ultima secundă ar fi...
ultima clipa a vieții ăsteia ruginite de umezeala lacrimilor...
La secunda aceea perfectă, să oprim toate ceasurile.
Rotim împotriva lumii de-o cheiță năstrușnică...
ca să-l dăm înainte...
În speranța că începe o altă clipă,
o clipă care ne înfășoare pe-amândoi
într-o singură bătaie de inimă...
Clipă fără legi... în care timpul se măsoară doar în respirații furate lumii...
Dar e la fel... seacă și șubrezită de timp și de oameni grăbiți...
Răsucim... răsucim... până ne ia foc pielea...
parca așteptând viața viitoare...
Aș vrea să împart cu tine una din acele secunde... și-atât...
Să... ni se taie răsuflarea într-un singur ticăit de ceas...
fără reguli și legi...
Nu vreau să aștept până când
când toate ceasurile vor bate peste ochii închiși
și mâinile reci...
iar timpul nostru, demult apus.
Dacă te temi de legile oamenilor, ale lumii...
Tu nu trebuie să faci nimic
le voi încălca eu pe toate...
Ce-mi pasă mie,
câtă vreme le încalc frumos?
Voi respecta doar legile iubirii...
Și mă voi așeza la poalele munților care plângeau între apus și răsărit... împărțindu-ne...
Și te voi aștepta,
Te voi aștepta cuminte...
cu ceasul inimii mele în mâini.
Și vei veni... știu...
În acea secundă perfectă...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre mâini, poezii despre legi, poezii despre reîncarnare sau poezii despre perfecțiune
Nimic fără DUMNEZEU!
De ce, Doamne, nu ne tuni prin minte?
Uituci, a rugăciune sărutăm prea rar
Trudite, palmele, prin care știi, Slăvite,
Fărâma pâinii să ne-o dai, al vieții dar.
De ce uităm, să ne-nclinăm spre mâna
Prin care ne storci apa, cu-al tău har?
În inima izvorului el scotocește vâna,
Zâmbind modest, de-i zici:"Ce fântânar!"
Și-atât de păcătoși, uităm chiar și de Tine,
Când bucuriile n-au margini de șuvoi
Și doar când sufletul adună-ntunecime,
Ne înălțăm spre Tine, să te-ngrijești de noi...
De ce prea des ne lași de capul nostru,
Căci blasfemând ne credem bravi eroi,
Uităm ce este bun, care ne este rostu',
Uităm esențialul:
Fără de tine, Doamne, n-am fi fost nici noi!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre vânătoare, poezii despre sărut sau poezii despre modestie
Glossă de viață și de anotimpuri
Ne naștem primăvară,-nmugurim
Iubire de părinți și de Iisus.
Din prima clipă plângem, ori zâmbim,
Ne înălțăm copaci spre cer, mai sus.
Rătăcitori prin micile plăceri,
Vise firave frământând pământul,
Nu știm că vor veni amare seri,
Când ca o clipă vom zbura, ca vântul.
Ne naștem primăvară,-nmugurim
Și suntem fluturi albii de ninsoare.
Vezi?! Fiecare clipă ce-o trăim,
E-o neasemuită sărbătoare.
Sub flori de cais, sub plângere de tei,
Prin iarba încolțită, fluturi vii,
Vom trece-n zbor, o floare pentru-acei
Ce timpul li-i de a încărunți.
Iubire de părinți și de Iisus
Înțelepciunea apei de izvor,
O vor primi acei ce s-au ascuns
La sânul mamei cald și protector.
Ce zâmbet cald! Prin râu de miere trec
Căutători de stele și istorii...
Se strânge tot mai tare-l vieții cerc.
Vlăstari de-acum, tăcuți, așteaptă zorii.
Din prima clipă plângem ori zâmbim...
Și-așteaptă vara rodul de lumină
Și lan de grâne învățăm să fim,
Părinți și fii, aceeași rădăcină.
Dar prinși în joc de raze aurii,
Zburând sub soare puf de păpădie,
Rodind, vom pierde rostul de a mai fi copii,
Ne vom 'nălța în viață în zmee de hârtie.
Ne înălțăm copaci spre cer, mai sus,
Avem adolescența la picioare,
Copilăria noastră a apus
Dar suntem zbor de păsări călătoare.
Fără a știi, deschidem altui timp
O poartă sângerie,-amăgitoare,
Ne înățăm spre muntele Olimp,
Spre a putea fii stele căzătoare.
Rătăcitori prin micile plăceri,
Urziți de fulger, tunet deopotrivă,
Uităm de vraja cipelor de ieri
Și-n noi o altă lume se-nfiripă.
Suntem părinți și gândul ni-i matur,
Dar suflă vânturi reci dinspre amonte,
Suntem un fruct ce-a dat în pârg de-acum,
Însă în față ne așteaptă-o noapte.
Vise firave frământând pământul,
De-acum o altă lume plămădesc,
Am plâns tăcut și-am discuit cuvântul
Întinăciunii lutului lumesc.
Și cute-adânci mi-au coborât la tâmplă,
Pe brațe ramuri goale. Descarnat,
Un gol adânc, un anotimp. O stâncă,
De boală și de griji m-am cocoșat.
Nu știm că vor veni amare seri,
Amurguri triste, ger și lacrimi multe,
Nu ne vom mai întoarce-n primăveri,
Doar ierni de viețne vor albi la tâmple.
Se stinge-n noapte candela... Mi-e somn,
Un son care aduce a uitare,
Iar timpul trece, trece uniform
Și clipa doare, doare, doare, doare...
Când ca o clipă vo zbura, ca vântul,
O barcă rătăcind pe un ocean,
O flamură pierind în întuneric,
O lacrimă pierzându-te în val,
Cu moartea, într-un vals, spre nesfârșire,
Născându-ne a doua oară poate,
Atunci ne vom încrede în iubire,
Uitând de viață și uitând de noapte.
Când ca o clipă vom zbura, ca vântul,
Nu știm că vor veni amare seri
Vise firave frământând pământul.
Rătăcitori prin micile plăceri,
Ne înălțăm copaci spr cer, mai sus.
Din prima clipă plângem sau zâmbim,
Iubire de părinți și de Iisus,
Ne naștem primăvară,-nmugurim...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre primăvară, poezii despre anotimpuri, poezii despre alb sau poezii despre înțelepciune
Poem cu fața la perete
ne scrijelim încheieturile
cu un ciob de vitraliu
de astăzi suntem legați prin sânge și frică
eu voi tresări tot mai des
tu îți vei tatua pe umăr un daimon
dimineața îmi voi pune mănușile de satin
tu masca de lut
ne vom plimba prin oraș
cu privirile mai tăioase decât pumnalele
seara ne vom adăposti în carafa cu vin
ca într-o catedrală rugându-ne
să uităm
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre plimbare, poezii despre oraș sau poezii despre lut