* * *
Te văd, privești la ceasul vechi agățat pe perete,
scorojit de însingurare și doruri ascunse...
Ai vrea să oprești timpul
la o secunda perfectă...
în care să ți se taie răsuflarea...
chiar de ultima secundă ar fi...
ultima clipa a vieții ăsteia ruginite de umezeala lacrimilor...
La secunda aceea perfectă, să oprim toate ceasurile.
Rotim împotriva lumii de-o cheiță năstrușnică...
ca să-l dăm înainte...
În speranța că începe o altă clipă,
o clipă care ne înfășoare pe-amândoi
într-o singură bătaie de inimă...
Clipă fără legi... în care timpul se măsoară doar în respirații furate lumii...
Dar e la fel... seacă și șubrezită de timp și de oameni grăbiți...
Răsucim... răsucim... până ne ia foc pielea...
parca așteptând viața viitoare...
Aș vrea să împart cu tine una din acele secunde... și-atât...
Să... ni se taie răsuflarea într-un singur ticăit de ceas...
fără reguli și legi...
Nu vreau să aștept până când
când toate ceasurile vor bate peste ochii închiși
și mâinile reci...
iar timpul nostru, demult apus.
Dacă te temi de legile oamenilor, ale lumii...
Tu nu trebuie să faci nimic
le voi încălca eu pe toate...
Ce-mi pasă mie,
câtă vreme le încalc frumos?
Voi respecta doar legile iubirii...
Și mă voi așeza la poalele munților care plângeau între apus și răsărit... împărțindu-ne...
Și te voi aștepta,
Te voi aștepta cuminte...
cu ceasul inimii mele în mâini.
Și vei veni... știu...
În acea secundă perfectă...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre secunde
- poezii despre ceas
- poezii despre viață
- poezii despre mâini
- poezii despre legi
- poezii despre inimă
- poezii despre reîncarnare
- poezii despre perfecțiune
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.