Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Împrăștiați, fără de întoarcere...

Ne-mprăștiem prin lume, uitându-ne strămoșii...
Ne-mprăștiem prin lume, ne-mprăștiem ca proștii.
Lăsăm în urmă mame, lăsăm în urmă tați,
Lăsăm în urmă prunci, bătrâni rămân uitați...

Lăsăm în urmă totul – tradiții, moșteniri...
Lăsăm hoți să ne fure trăirea din simțiri...
Ne-mprăștiem prin lume, visând la "altceva",
La tot ce, de sub nas, ni s-a furat cândva...

La tot ce am avut și nu vom mai avea...
Noi i-am lăsat să facă mai rău ce se putea.
Ne-mprăștiem prin lume, pentru c-așa se vrea,
Că nu pot vinde țara cu tot cu noi în ea...

Că nu ne pot seca când straja e acasă,
Că doar astfel se poate ca planul să le iasă.
Ne vor împrăștiați, prin lume rătăciți,
Iar la întoarcere să nu mai fim primiți...

poezie de din Începuturi (11 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Și dacă nu știm să lăsăm o urmă memorabilă a trecerii noastre prin lume, măcar ambalajele să le strângem după noi.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trecem prin timp...

Îmbătrânim și toate le lăsăm
Prin clipe dăltuite-n arca vieții,
Ne poartă valurile spre un țărm
Ascuns în amintirea tinereții.
Rugina toamnei se-mprăștie discret
Pe căile ce pașii ni-i adună,
Ne lasă la fereastră-un,, Te-aștept!"
Și noi pășim... făr-a privi în urmă...
Lăsăm buchete dragi de amintiri
le-ngrijească muguri ce-o s-apară,
Zâmbim la câmpul viu cu răzvrătiri
C-o lacrimă, a nu știu câta oară!
Mai căutăm un ram cu verde crud
Printre livezi ce gândul îl străbate...
,, Durere, nu te simt și nu te-aud,
Te rog, din calea-mi, dă-te la o parte!
Și lasă-mă prin toamne pășesc,
Prin frunzele ce vor să mă-nvelească,
Din acest mers nu pot să mă opresc
Și nimeni nu mai poate să m-oprească!"

poezie de (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Tot ceea ce lăsăm în urmă e o bucată din noi pe care o vor păstra nepoții.

aforism de (2014)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Purificare

Fă-mă vreau, mă scurg de păcate,
Cu tine-n lumină mă adâncesc!
Fă-mă vreau, nu doar ce e firesc.
Cu tine simt că totul se poate.

Ia-mă de mână și arată-mi calea,
Unde crezi că-i posibil fie altfel...
nu mai existe nimic la fel,
Glăsuire poarte numai iubirea!

Prinzându-ne-n hora trăirii eterne, –
De a fi doar pe placul a ce e frumos,
Nimic să nu poată să ne tragă-n jos.
lăsăm nemurirea intre în vene!

Tot ce este etern rămână cu noi,
nu fim nevoiți rămânem pustii...
lăsăm moștenire viitorilor fii
Doar ce poate sfinți: veșnicia din noi.

poezie de din Începuturi (22 august 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aprilie

mă simt ca într-o continuă mascaradă
deși promisesem că lăsăm măștile deoparte
nimeni nu vrea nimic de la tine
și nimic de la mine

suntem noi cei care ne simțim datori
dăm explicații
îndreptăm erori
deși încă avem surâsul de prunc imprimat în noi

mă simt ca și cum lumea se învârte prea repede
e un carusel al nebunilor
nu pot să țin pasul
pot doar să joc rolul ce-l știu pe de rost

cât despre trenul dorințelor noastre
acesta s-a oprit demult
dar refuzăm -l lăsăm
căci știm că mai bine de atât nu ar fi fost

și văd cum se perindă prin noi
dureri și simțiri
iubiri și tăceri
(și te întrebi de ce mă ascund?)

poezie de (16 aprilie 2007)
Adăugat de Adina PietrosanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Gând de chiriaș în halta ageamiilor

Trăim în halta ageamiilor,
Ei cu rânjetul burții către soare,
Noi cu pomelnicul amintirilor
În scheletul ce amarnic doare.

Despuiată-i viața de speranțe,
Se răsucesc necazurile-n noi,
Avem îndatorii, de loc creanțe,
În viața așezată pe gunoi.

Plătim venirea noastră-n lume,
Ecografii de sarcini delicate,
Plătim ca să purtăm un nume,
Să pășim pe drumuri înfundate,

fim botezați, pe-ncreștinate,
Să mergem în școli și-n grădinițe
Să învățăm cum se cuvine carte,
ne găsim servicii, câte umilințe?

Plătim chiar ca să spunem: da
Pentru iubirea scrisă într-un act,
Să punem pirostria doar cu mâna sa,
A celui ce cu Domnul a făcut contract.

Plătim propria casă, livada și câmpia
Prin impozitele lungi nemăsurate,
Pentru că-aceasta este România
Pe drumu-i plin cu furturi și păcate.

Plătim cu lux chiar patru scânduri
Când mergem la odihnă sub țărână,
Lăsăm în urmă mormanele de gânduri
Cu care-am dăruit cu tremurândă mână.

Muncim mai mult decât ni-e puterea,
Ce zestre mai lăsăm noi pe pământ?
Doar zăluda moarte ne mai ia durerea,
Chiar și visul de-a arde în cuvânt.

De-aceea Doamne mă închin la Tine
Ca chiriaș ce-n viață mai lăsat,
Luminează totul cu al crucii bine,
Șterge lista escrocilor din start!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Lăsăm totul așa

Plouă mărunt în casă la noi și lăsăm totul așa. E o casă
veche locuită de un cor de copii – cam blegi dar buni cîntăreți.
Au venit și alții asculte au venit și mamele lor să le
pună monede în palme. Puține. Pentru că nu iubește nimeni
cîntecele din casa cea veche și plouă mereu și lăsăm totul așa.
În patul meu nu mai doarme nimeni de mult buruienile cresc
peste tot oglinzile umblă sătule oloage. A venit o fată
frumoasă face tumbe acolo – biata copilă! Un măr s-a
rostogolit a dat peste ea zace fata într-o baltă de sînge.
Și plouă mărunt peste sîngele ei și lăsăm totul așa.

poezie de din Mesagerul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valer Popean

Am să te-aștept

Am te-aștept în plină vară
Pe coama unui val spumat
Ascunși în alge, până-n seară
Să reclădim ce am stricat...

Și pasii-i spală valuri multe
Furtunile s-au răzvrătit
Stă buciumul pe deal s-asculte
Cum plânge dorul ne-mplinit,

Uimiți că șoapta ne pătrunde
Plutind pe coama unui val,
Lăsăm iubirea inunde
Nisipul ce s-a strâns la mal,

Apoi tăcuți ca două umbre
Pășim sfioși prin poarta nopții,
Lăsăm în urmă vise sumbre
Și ne iubim, cât vor vrea sorții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să ne fim...

Tu -mi rămâi aproape orice-ar fi,
Iar eu, la rându-mi, îți voi fi cărare
Spre tot ce îți aduce vindecare.
De dragul tău... în stare-a mă jertfi.


Din cât îți vei permite îmi fii, –
Pe cel puțin atât promit -ți fiu!
Primește-m㠖 e tot ce vreau știu –
Și-am să-ți devin bataie-a inimii.


Permite-mi îți fiu o reverie
Și hai să ne lăsăm purtați de val...
Noi nu am fost făcuți pentru banal,
O știi, și-o știu – ca pe o poezie.


Și dacă tot a fost așa să fie,
Ce-ai zice... poezia – să fim noi?
Întreaga lume s-o-mpărțim la doi
Și să ne bucurăm o veșnicie...

poezie de din Începuturi (9 mai 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Trăim într-o lume de oameni răniți...
Lume cu dureri și lacrimi ascunse sub farduri și decoruri strălucitoare fără esență...
sub zâmbete plângânde și chinuite...
Sângerăm amarnic pe ziduri reci... pe la colțuri de ruine
amestecate cu castele fermecate
plămădite în vise...
Și din când în când cerșim timp
câte unui trecător
să-i plângem câte o lacrimă
În speranța că vom căpăta o mângâiere,
Însă, ne amăgim cu un decor de-o vreme,
lângă circari obosiți și colorați frumos, ca și noi...
De multe ori însă, ne lăsăm rănile sângereze prin rănile pe care altora le provocăm...
prin nepăsare, prin vorbe tăioase, prin înstrăinare, minciună și trădare...
prin uitare sau prin alinare refuzată...
Dar durerea lor nu ne-o spală pe a noastră...
Poate doar reușim uităm o vreme de noi...
să nu mai simțim strânsoarea măștilor ciuruite
de lut ars
în focul suspinelor și plânsului neplâns...
a lacrimilor vărsate în toiul nopții...
când ceasurile toate au bătut
de preatârziu, de preatăceri...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Albul

Albul primăverii acesteia
ne stârnească prin necuvinte interesul
ne lăsăm purtați de valurile stranii ale mării
Pe vârfuri de munte, să ne lăsăm purtați prin raze de puritate
Să desenăm cu primele amorse lacrimilor de spor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înafară de muncă și dragoste, eu aș mai adăuga încă două ingrediente care dau sens vieții. În primul rând, îndeplinească orice talent cu care s-au născut. Oricât de binecuvântați am fi de soartă cu abilități și puncte forte, ar trebui să le dezvoltăm la maxim, în loc să le lăsăm să se atrofieze și să se descompună. Noi toți cunoaștem indivizi care nu au îndeplinit promisiunile pe care le arătau în copilărie. Mulți dintre ei au devenit obsedați de imaginea a ceea ce ar fi putut deveni. În loc de a da vina pe soartă, eu cred că ar trebui să ne acceptăm așa cum suntem și să încercăm să ne îndeplinim orice vis care este în puterea noastră. În al doilea rând, ar trebui să lăsăm în urmă o lume mai bună decât cea în care am intrat. Ca și indivizi, noi putem face o diferență, indiferent că e vorba de a explora secretele naturii, de a curăța mediul și a lucra pentru pace și corectitudine socială, sau a hrăni spiritul curios și emotiv al tinerilor prin a fi mentori și ghizi.

citat din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Viitorul mintii umane" de Michio Kaku este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -55.00- 31.99 lei.

Început...

Infern sau paradis, nu știu cum -l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Și părăsesc această lume fermecată!

Această lume, creată împreună
Și despre care, știm doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem știm de voi.

Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
Să transformăm "inevitabilul" în artă.

Și deși suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca -nțelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.

Păcat că suntem nevoiți,
Să ținem totul numai pentru noi.
Doar nu credeați că suntem diferiți
Când vine vorba de-al vostru "noroi".

Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!

poezie de (2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rezistăm împreună

De ce să crezi în povești,
Să crezi mai mult în viață
De când te naști tu ești
Un om fără speranță.

Deși viața e mai grea
În doi o facem mai bună,
Poate fie cât de rea,
E mai ușoară împreună.

Nu lăsăm lacrima rece,
Nici o secundă, nici un minut,
Nu lăsăm să ne înece,
Din dragoste facem scut.

Suntem doi avem iubire,
Lumea doar ură nebună,
Atacăm cu fericire,
Rezistăm tot impreună.

Nici un rău nu ne atinge,
Când cu drag te țin de mână,
Amândoi noi vom învinge,
Și-l vom trece împreună.

poezie de (15 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Luciano Lama

Trebuie să lăsăm noile generații o ia înainte: și pentru că, dacă nu le lăsăm, ele tot o iau înainte.

citat din
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Ploaie în luna lui Marte

Plouă infernal,
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereții odăii erau
neliniștiți, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob și prin vreme.
Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Și mă-nălțam. Și nu mai știam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaia?...

Plouă infernal, ploaie de tot nebunească,
și noi ne iubeam prin mansarde.
N-aș mai fi vrut să se sfârșească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

poezie celebră de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nichita Stănescu

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
și noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereții odăii erau
neliniștiți, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob și prin vreme.
Nu-i nimic, îți spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Și mă-nălțam. Și nu mai știam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă, răspunde-mi, răspunde-mi
cine-s mai frumoși: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
și noi ne iubeam prin mansarde.
N-aș mai fi vrut să se sfârșească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

poezie celebră de
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Culoarea toamnei...

Iată toamna a venit cu sau fără viză,
Lăsăm visele și ne regăsim pe noi
Tot ce-a fost frumos punem în valiză
Frigul vine și noi evadăm prin ploi.

Ar fi bine evadăm în soare
Cu culoarea unui alt anotimp
Să pictăm ca-ntr-o visare,
Am vrea să lăsăm timpul fără timp.

Pădurea cu mii de culori -mi arate
ești singur și a nimănui,
Cad frunzele galbene ca în poveste
Și poți iubi din nou doi ochi căprui.

Vezi cărarea din culoare în culoare,
Iar ecoul ce răsună e acolo doar o muză.
Nud e copacul când natura moare
Și pe jos ne ascundem într-o frunză.

poezie de (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Spațiu echinocțial

A mai trecut un an, în urmă au rămas
doar amintiri din întâmplări banale,
ajunse peste vreme-n acele de ceas
desprinse din cadrane echinocțiale.

Pentru o clipă-n punctele vernale,
din arealul anilor ce trec în zbor,
cu gânduri noi și doruri ancestrale,
prin lume sunt doar simplu trecător.

Și totuși am lăsat câte ceva fie
de bun folos acelora ce-n urma mea
vor încerca peste decenii să mai scrie,
o pagină de glorie istoriei să-i dea.

Iar de mă-ntorc cu gândul în trecut,
Tăcerile-mi, mai lungi ca niciodată,
din tot ce-a fost, din câte am avut
în cuget calea dreaptă mi-o arată.

Și-n spațiul echinocțial ce încă vine
cu altă vârstă pusă într-un alt decor,
adaug anilor doar zile cât mai pline
simțind că pot prin viață să mai zbor.

poezie de din revista Confluențe Literare, ediția din 17.03.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă e adevărat că dintre toate artele muzica reprezintă limbajul cel mai profund al umanității, atunci eu trebuie mă consider extrem de norocos că am avut în viață prilejul lucrez cu muzică, cu atât de multe Case de Operă din lume. Și mă întreb des cu ce este Mozart cu adevărat unic? Prin ce e el exemplul adevăratului geniu? Prin faptul cred că el a auzit pentru noi ceea ce fără el ne-ar fi rămas inaccesibil. El a avut acces la o lume invizibilă la care noi nu avem acces. Și a avut generozitatea o împărtășească cu noi. Și astfel cu el, datorită lui pătrundem și noi în sferele inaccesibilului și urcăm pe munte împreună cu el.

citat din (20 iunie 2017)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook