Când mergem prin ceață
E ceață în gânduri și dorul mă-ncearcă
Plutesc pe valuri cu tine-ntr-o barcă
Se aud tumulturi de ape înfundat
Prea multe maluri în urmă am lăsat
Mă uit la ape, la ceața care vine
Mi-e teamă să nu pleci de lângă mine
Pe râuri aburinde de vrei să mai plutim
Cu dragostea în inimi putem să... reușim
Hai să-nnoptăm pe malul ce s-arată-n față
Să nu te temi chiar de se lasă ceață
Vâslesc din răsputeri să mai trăiesc o viață
În noaptea asta, te rog, rămâi la mine-n brațe
În astă lume e și soare, dar mai și plouă uneori
Suntem forțați să trecem chiar prin nori
Când reușim să ne întoarcem iar la viață
Să nu uităm să ne iubim și atunci
Când... mergem prin ceață
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre râuri
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Un scop al lui Dumnezeu este acela ca noi să putem avea scopuri. Haideți, să încercăm, împreună, să rezolvăm acest puzzle minunat, numit "viață", pentru că nu avem cum să nu reușim, dacă acționăm prin Iubire pentru Tot Ceea Ce Este. Până la urmă, chiar dacă mergem din eșec în eșec, vom simți și gustul satisfacției, poate chiar mai puternic, iar atunci vom înțelege că sensul existenței noastre este să ne bucurăm de Ceea Ce Suntem Noi Cu Adevărat. Venim din Iubire, trăim în Iubire, ne întoarcem în Iubire. Suntem Iubire.
Cătălin Manea în Totul din Întreg, Iubirea de sine, Energizantul spiritual
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre religie
- citate despre iubire
- citate despre eșec
- citate despre existență
- citate despre bucurie
- citate despre adevăr
- citate despre Dumnezeu
Sufletul meu ești tu, iubita mea...
Un suflet vine în astă lume
O părăsește fără a spune când și unde
Provine dintr-un infinit imaterial
Și merge-ntr-altul ce pare ireal
Am crede că ne aparține
De când ne naștem, până dispărem
E doar o simplă închipuire
Dar continuăm să tot sperăm
Sufletul ce îl primim în dar
Este al nostru, cu titlu temporar
În ziua când închidem a vieții meditație
El va pleca, într-o cu totul altă destinație
Să nu uităm de el în astă viață
Va fi în lumea care vine doar o prefață
Să nu îi dăm motive de îndoială
Să nu-l lăsăm nicicând să moară
În zborul lui spre alte zări
Noi suntem simpli pasageri
Nu căutați să-l deturnați
Încrederea în sine să i-o luați.
Vine o zi când vom pleca cum am venit
Fără nimic din tot ce am primit
Ce ai putea să iei din astă viață
De mergi prin câmpuri verzi cu soarele în față
Atunci ești fericit cu adevărat
Și chiar de mai avem de așteptat
Un singur lucru eu te rog, nu mă uita
Sufletul meu ești tu, iubita mea
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre încredere, poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre infinit
Navigăm în ape tulburi
Explorând noi orizonturi
Descoperim pământuri noi.
Trecem fericirea-în conturi,
Dăm sărăcia la gunoi.
Așa viață minunată
Am vrea să trăim în țară.
Ar fi viața mult sperată,
Într-o vreme legendară.
Domnilor conducători,
Deputați și senatori,
Guvernanți și președinți!
E timpul să vă treziți.
Navigând în ape tulburi
Către zorii dimineții,
Pașii noștri nu sunt siguri
Și pierdem busola vieții.
Navigând în ape tulburi
Nu știm dacă reușim.
Navigăm, dar suntem singuri.
Orizontul nu-l zărim.
Navigând în ape tulburi
Când ceața ascunde farul,
Nu vedem cetăți cu turnuri,
Nu știm când atingem malul.
Navigând în ape tulburi
Lipsiți de orice speranță,
N-avem sevă pentru muguri
Care să renască viață.
Navigând în ape tulburi
Nu știm unde ne-îndreptăm.
Vrem să evităm adâncuri,
Dar mai rău ne scufundăm.
Navigând în ape tulburi
Riscăm să intrăm în noapte.
Se-aud rafale de tunuri,
Aducătoare de moarte.
Când apele nu sunt tulburi,
Când orizonturi noi zărim,
Fără rafale de tunuri,
Mai multe țărmuri cucerim.
Când apele nu sunt tulburi,
Mai ușor vom împlini
Toate câte-am pus în gânduri,
Și mai bine vom trăi.
Doar de voi, conducătorii
Depinde cum navigăm.
Cum clădim destinul țării,
Spre ce lume ne-îndreptăm.
Dacă stăpâniți timona,
Dacă țineți drept catargul,
Doar atunci veți trece proba,
Și ne va surâde largul.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre parlament, poezii despre apă, poezii despre timp, poezii despre sărăcie, poezii despre președinte sau poezii despre muguri
Bacoviană
Șiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poți să vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat
Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aștept să îmi vii
Am hainele ude și ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece
Mă uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrențe ce latră a pustiu
Unde mă aflu, ce fac, chiar nu știu
Se aud sirene, mai trece o ambulanță
Un drum poate fără de speranță
Un biet suflet ce a trecut prin viață
Ca seara asta cu ploaie și ceață
Departe se aude o voce ce strigă
Sunt doi bețivani ce trag de o sticlă
În urmă rămâne doar fum de țigară
Sunt uzi până la piele, ce frig e afară
Pe-ntuneric păsări plutesc într-un zbor
Iubita mea în seara asta mi-e așa de dor
La tine de aș mai putea s-ajung ca gândul
Prieten m-aș face chiar și cu vântul
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre seară, poezii despre câini, poezii despre vânt sau poezii despre voce
Surâsul Hiroshimei
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă
Nu mai cunoaștem drumul către casă
Suntem ușori și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?
Ce ceață deasă, vai, ce ceață mare.
Unde-i cărarea, doamna-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum, plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?
Și suntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata?
Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce ceață deasă, vai ce ceață mare,
Oh, azvârliți-ne, voi, o cărare.
Nu mai cunoaștem drumul către casă
și ceața este deasă, deasă, deasă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre tată, poezii despre mamă, citate de Eugen Jebeleanu despre mamă, poezii despre fum sau poezii despre cunoaștere
Rugă...
.. mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
mă lasă-mă să văd în dimineață
luceafărul din ape răsărit
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă să mă spăl senin pe față
de colbul lunii rece și pustiu...
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
voi încerca să nu te mai ador
voi inerca să fiu că tine- ghiată
să nu mai știu ca ghiața nici un dor
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să gust din plin și ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăță
de zări pe care simt că le mai vezi
iar când se va lăsa în mine noapte
și numai stelele și zări vor licări
să știi că am lăsat în urmă șoapte
în care strig că nu mai pot iubi...
poezie de Iurie Osoianu (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre rouă, poezii despre miezul zilei sau poezii despre dor
Ceață albastră, ceață gri
Ceață-albastră, ceață gri
Vine noaptea, tu nu vi,
Castelul să-l cucerești,
În sân codru' să-nvelești.
Amărât, uitat de soare
Șade-un nuc lângă cărare,
În amurg jilav de zi,
Plouă-albastru pe câmpii.
Pe cer, scenă cu actori
Zboară cârduri de cocori,
Săgetând spre miază-zi,
Ceru'-albastru, cerul gri.
Cade noaptea picurată,
Din pârâu aburi s-arată
Frunza geme-n colivie,
Ceață-albastră, ceață vie.
Strigoii cu-aripi de brumă
Pe pământ la sfat s-adună,
Ceață-albastră, ceață gri,
În cer nu mai zăbovi!
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre strigoi, poezii despre sfaturi, poezii despre păduri, poezii despre frunze, poezii despre castele sau poezii despre brumă
Temeri
Mi-e teamă de ziua de mâine,
Mi-e teamă de tot ce-a trecut,
De tot ce se-ntoarce ca plată
Greșelilor ce le-am făcut...
Mi-e teamă de tot neștiutul,
De litera ce ne-nfierează,
Mi-e teamă de gândul - tăcutul -
Ce drumul prin viață ghidează;
De vântul ce-n brațe ne poartă;
Mi-e teamă, de-o șoaptă "rămâi"
Păpădii suflate de soartă...
Îmbătați de visul dintâi.
Mi-e teamă de lipsa iubirii,
De frigul ce inimi pătrunde...
Tomnatic ne plâng trandafirii
Când mierla nu cântă niciunde.
Mi-e teamă de noaptea ce-a tristă
Ce nu mai găsește sclipirea,
Din steaua ce nu mai există -
Renunțând să-și afle menirea...
Mi-e teamă de lacrimi, de mine,
De timpul ce se cerne prin noi
Clepsidre... nisip de suspine
Numărând pași spre viața de-apoi...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri sau poezii despre toamnă
Prea multă ceață
E ceață, genul acela intens de ceață
În care se pierde mult chiar din... speranță
Și caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăț de speranță... doar ea mă alină.
E ceață extinsă, la oras si la țară
E ceață în cap, e ceață și-afară
Din cauza ceții ne dăm cap în cap
E lipsă de lumină și-i mare handicap.
Rătăcim bezmetici, că-i ceață în țară
Unii rătăcesc frustrați și pe-afară
Se agață de câte-un licurici crezând că-i lumină
Uitând că aceștia au viață puțină.
Ce-i ce creează lumină.... înțelepții
Nu încap de cei ce au alte concepții
Și care, din tristă întâmplare, oare?
Formează acea clasă.... conducătoare.
Și zilnic această clasă ceață sifonează
O ceață ce pare din ce în ce mai deasă
Iar noi, noi nu mai vedem ce-i bine
Și asta face să mă cert eu și cu tine
Iată, e multă orbecăială că-i smog
Produs de-un sistem intens demagog
Și caut, tot caut un licăr de lumină
Mă agăț de speranță... doar ea mă alină.
poezie de Ionel Popa (5 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre sat, poezii despre lumină, poezii despre licurici, poezii despre handicap sau poezii despre demagogie
Ceața ceților
privesc printr-un ochean de ceață
când ploile
nu se sfiesc să-nghită sori
și ceața se afundă
tot mai mult
în ceață
când ne scufundă ea de-atâtea ori
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Ne cheamă tăcerea
Prin labirintul timpului
ne rătăcim...
plutim la întâmplare
pe ramură de vânt
uităm de sentimente,
uităm să mai iubim
ne învăluim în ceață
și suntem reci și goi
nu avem timp
să privim la stele
ne ninge-n suflet
rând pe rând
pe cărări străine
departe de cei dragi
azi, tăcerea ne cheamă
dorul a suferit de-ajuns
o nouă zi-n priviri răsare
și zâmbetul...
se întoarce acasă.
poezie de Maria Ciobotariu (7 mai 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere sau poezii despre prezent
Aceleași ape
Aceleași ape tulburi
nămoloase
ce nu se scurg prin malul cel oval
ah, soarele de l-ar lovi în coaste
cum și-ar găsi chirceli
în lut murdar.
Din când în când oglinda
cea întinsă
tresare
sub atingere de nori
și-și cască gura larg
ca o setoasă
cu apele ei tulburi care-mi cresc
în brațe barca
aceași baltă tristă, nămoloasă.
Sclipirea de argint netransparentă
ascunde străveziul care nu-i
visând să-nving în fluvii valuri
care cresc
mă scald în ape nămoloase, liniștite
iar mreaja lor
mă-nvață să plutesc.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut, poezii despre gură, poezii despre fluvii, poezii despre creștere, poezii despre bărci sau poezii despre argint
Cântec în ceață
E ceață peste mare
Și ceață peste munți.
Tot ce regreți, se pare,
E că nu știi să cânți
La sufletu-mi decât,
Așa frumos, încât
Nu-mi pasă nici de soare
Din ceață când apare.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre munți sau poezii despre frumusețe
Corul copiilor uciși
Ce ceață deasă, vai, ce ceață deasă...
Nu mai cunoaștem drumul către casă.
Sîntem ușori, și ceața e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare!
Unde-i cărarea, doamnă-nvățătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum... plutim...
Vai! Unde-i casa? cum să nimerim?
Și sîntem goi, și ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
Și jocul nu ne place, nu e joc.
Ce deasă ceață, vai, ce ceață mare,
Oh, azvîrliți-ne, voi, o cărare!
Nu mai cunoaștem drumul către casă,
Și ceața este deasă... deasă... deasă...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau citate de Eugen Jebeleanu despre copilărie
Transfigurare
Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici ușor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simți dor.
Arunci privirea-ncet în jos
Și vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-așterne acum un strat de brumă.
În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceață,
Iar amintirile îți pier
Lăsându-ți trupul fără viață.
Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?
E mult prea greu să rămâi sus,
Când viața-ntreagă ți-e departe
Te afli între poli opuși
Pășești spre viață sau spre moarte?
poezie de Teodora Todea (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre aripi sau poezii despre amintiri
Plouă în mine
Plouă în mine, mai mult decât știi,
mă plouă rostiri, cuvinte curate,
sculptată în ceață,
mi-este ruga să vii,
pe frunte mă plouă, iubire...
păcate.
Mă plouă cărarea ce-mi știe suspinul,
nerăspunsuri din taină,
la întrebări tot mai multe,
pe trup din cișmea,
ne plouă destinul,
când lumi amintire se-așează
s-asculte.
Mă plouă o viață, mă plouă un cânt,
îmi plouă pământul,
colindul aiurea,
mă plouă cu îngeri,
cu frunze de vânt,
mă plouă și macii...
dar mă iartă pădurea.
Mă plouă orașul, cu pași...
că nu treci,
mă plouă cu oameni, mă plouă dureri,
fâșii de întuneric, mă plouă...
sunt reci,
în amurgul adânc,
mă plouă tăceri.
poezie de Aurel Chiorean
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre sculptură sau poezii despre oraș
Lângă mine
Hai cu mine, dar nu-mi arăta drumul,
Hai lângă mine, din doi să devenim unul.
Stai cu mine, dar nu mă întreba nimic,
Stai lângă mine, ascultă și ceea ce nu zic.
Rămâi, chiar și atunci când timpul trece prin noi,
Ne lasă goi și dezgoliți de nevoi.
Așteaptă cu mine, tot ce nu poate fi așteptat
Așteaptă lângă mine, clipa unui sărut furat.
Cheamă-mă lângă tine, când ești doar jumătate,
Piesa perfectă, pentru a fi o unitate în toate.
Lângă mine, se deșiră și timpul,
Nu pleca, îți voi spune mai târziu motivul...
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut furat, poezii despre sărut, poezii despre perfecțiune sau poezii despre devenire
Diferența
e ceață...
tăcerea se pierde
în picuri mărunți
ce-mi umezesc sufletul
un ficus verde
privește pe geam
se aude înfundat
zgomotul străzii
tramvaiul urmează șinele
oameni și gânduri
în ceață...
trist și monoton
azi... dar mâine?
- de ce mâine?
azi... dispare ceața
se luminează cerul
și-ți văd ochii
pe sub castanii desfrunziți
clipesc veseli
zâmbesc și eu!
s-a pierdut în ceață
o mică diferență
de douăzeci de ani...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tramvaie
Tu, ființă inocentă
Te-aștept prin întuneric și prin ceață
să vii cu farmecele tale.
Aștept de parcă a trecut o viață,
cu sufletul pătat de dor și jale.
Mi-e dor de-un zâmbet călduros
ce risipește orice necaz
și de un suflet călduros
care te scapă de macaz.
Tu ființă inocentă care îmi aparții,
nu mă lăsa acum în umbră!
Îți dăruiesc orice ca să revii,
căci nu vreau viață sumbră.
Să pot trăi în pace cum oi vrea,
să pot iubi pe cine cred.
Că sunt sătul, deși nu prea...
Și cum mă vezi, cam șubred.
Ești tu aceea care-mi pare
a fi aleasa dintre spuse.
Un sentiment oferi, e mare
și-ndoielnic pare-mi-se...
Pătrunzi în minte parcă prea ușor
și nu stiu ce să fac -
ori să traiesc, să mor?
Mai bine mă împac.
Poate că nu vei mai ajunge
și te aștept degeaba...
Ceva în piept mă-npunge
și eu credeam că-i graba,
dar timpul pentru mine stă în loc
sau trece, nici nu știu...
Și inima aproape că-mi ia foc
la cât e de pustiu.
Mi-e dor de vorbele pe care
mi le spuneai în vis.
Eu nu mai dorm și doare,
căci nu mi le-ai mai zis...
Oftez din greu, că poate ești
tot mai aproape de apus,
unde te-aștept să îmi șoptești
ce, chiar de mult, nu mi-ai mai spus.
Mă pot uita la nori,
cum o făceam mereu.
Mi-e teamă c-o să mori
și o să pleci, dar eu?
Eu te aștept în întuneric și în ceață
să vii cu farmecele tale.
Aștept de parcă a trecut o viață,
cu sufletul pătat de dor și jale...
poezie de Pleșa Dragoș Florian din Poezie
Adăugat de Pleșa Dragoș Florian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre pace
De rădăcini
Când am plecat, nu m-am uitat în urmă,
Oricum, nu mai vedeam nimic,
Aveam ceață în ochi, să mă ridic
Speram prea mult, orbit după căldură...
Lăsam iubiri, regrete îngropate,
Prieteni, vecini, frați, câțiva dușmani,
Atunci, eu nu știam că peste ani
Îi voi iubi, de-acolo, de departe.
Plecam, un El Dorado căutând
Către comoara ce-o doream demult,
Dar n-am putut al inimii tumult
Să mi-l opresc, de al meu drag pământ.
Iar noaptea, când adorm, un rai visez,
Cu munți și dealuri, râuri, câmpuri, mare,
Când mă trezesc, febril privesc în zare
Spre ce-am lăsat în urmă, și-al meu crez
Se revelează brusc, din nonculoare:
Acolo-i curcubeul meu, lângă izvoare...!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre prietenie