Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionuț Popa

Te caut iar prin neumblate stepe

Te caut iar prin neumblate stepe
Cu frica-n sânge. Să te pierd subit
Mi-e teamă-acum, dar încă n-a murit
Speranța c-amândoi vom reîncepe
Un vals târziu. În vals te-am învărtit
Prin colțuri noi, prin umbre de otrepe,
Când fără noi nu aș putea concepe
În dansul vieții, pasul dezrobit.
Te caut iar prin neumblate stepe...
Tablou de patimi, gândul amorțit,
Când în galop se-ntrec prin crânguri iepe,
Te voi cunoaște, când vei fi fugit
Cu prima rază; ce trăiri sirepe
Se sting tardiv - mă sting în glas dogit.

sonet de (5 martie 2009)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Citate similare

Mihai Savin

Ultimul vals

mișc prin intimidările suave ale odăii...
cotesc bibelouri neumblate
și ultima absență.
cu degetele desproprietărite de vise
pipăi generos boii din tablou
cei învățați să respire prin refuzul meu.

hemoragia tăcerii ofensată
gleznele scaunului inundă
pe care grămezi de cuvinte albe și naive
pozând, stau la becul pleșuv.
uitarea-și structurează spre nimic
liniștea dezmățată și încărunțită
dealtfel ca și mine.

pe când,
sub axa pasului arde
o văpaie visând la un cer decojit de stele
și la îngerii îmbuteliați
în lacrimile ultimului vals.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Te caut

Te caut încă printre flori,
Prin colțul ierbii care plânge,
Iar pe cărare se răsfrânge
Iubirea noastră prinsă-n nori.
Prin ploaia frunzelor ce mor,
Un dor nestins de tine crește
Și-n piept, subit, îmi înflorește
Un țipăt tainic de cocor.

E prea târziu să uit ce simt
E prea târziu să-alung dorința
Și-n ochi îmi scrie neputința
Un cod cifrat cu ce resimt.
Iubește- din nou un ceas,
Cum te iubesc eu în tăcere
Și fă-mi din clipe giuvaiere,
simt iubirea-n orice pas.

Am alungat al nopții cânt,
Iar toamna geme în apusuri
Și ploaia-nalță-n ambitusuri
Doar uragane prin cuvânt.
Primește-mă în brațe iar
Și dăm balsamul dezmierdării,
O noapte-n brațele mirării,
-ți simt iubirea ca pe-un dar.

Te caut încă pe cărări,
Prin ale toamnei lăicere,
Prin ale vântului unghere,
Dar între noi se țes doar mări...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Elegie

(Când iar nebun și bolnav)

Când iar nebun și bolnav,
Prin sanatorii, sau spitale,
Voi sta privind
Al vieții vals
Și câte sunt-ca un adio...
Prin sanatorii, sau spitale,
Oricum, fără voința mea-
Poate voi fi singur.
Apoi, tăcere...
Ca toamna, un amurg de jale..

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Mihai Marica

Noi doi și... norii

Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!

Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!

Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.

Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Regăsire

În visul meu, apari din întuneric,
Și te-ntrupezi, ușor, în fața mea,
Apoi dispari într-un decor feeric,
Lăsând un gol imens în urma ta.

Te chem, te strig, te plâng, și-apoi te caut
Prin amintiri pierdute-n timpuri vechi
Pe muzica-n surdină-a unui flaut
Ce vine din legendele străvechi.

Cum aș puteate găsesc, iubito,
când simt c-acest prezent mi-e prea târziu
și te-am pierdut prin viața ce-am trăit-o
între un alb și-un negru-cenușiu?

Îți caut urmele prin timpuri moarte,
îi rog să îndrume chiar pe zei,
să-mi pună undeva un semn de carte,
pe urma ta să-ndrepte pașii-mi grei.

Iar dacă strigătu-mi va fi zadarnic
și urma pașilor pierdută iar,
cu suferința gândului amarnic,
îmi voi curma calvarul solitar

Și voi păși, din lunga mea tristețe
pe drumul către viața luminoasă,
cerându-le zeițelor mărețe
să ne alunge pe-amândoi... acasă.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O ultimă dorință

Voi rătăci prin lumea largă
Și-am să las valuri să poarte
Iar când durerea o să se spargă
Voi fi de mult uitat departe.

Și gândul meu, pierdut prin șoapte,
Va rătăci și el tăcut,
Pierdut prin zări, uitat de moarte.
Iar eu n-oi vrea decât atât:

las uitarea, rânduri-rânduri,
ți se-aștearnă peste chip
Și să te stingi încet din gânduri
Cum vântul spulberă nisip.

Și să te pierzi și tu apoi
Precum deșertul fără rost;
Să se topească-n amândoi
Tot ce putea fi dar n-a fost.

poezie de (4 iunie 2011)
Adăugat de Ionel IvascuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Mihai Marica

Unde...?

Unde se sting iubirile?
Când se șterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?

Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ș-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?

În care toamnă am să știu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!

Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?

Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Și-o viață de-mplinit!

Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Noapte vrăjită

Se scurge prin mine un dor neștiut
venit pe tăcute-ntr-o seară barbară
cu gândul întors obosit din trecut
lăsând neuitarea în frigul de-afară.

Am vrut să o chem înlăuntru, în casă,
dar poate sedusă pe căi neumblate
s-a scurs spre tărâmul ce încă mai lasă
parfum de iubiri care plâng cu păcate.

Iar dorul din umbră, sosit astă seară,
poartă prin visul lăsat mai de mult
în apele scurse prin piatra de moară
pornită-ntr-o vară c-un cântec ocult.

Scotea numai noaptea făina vrăjită
din grâul de aur crescut peste râu
cu macii albaștri prin holda păzită
de calul licorn, rămas fără frâu.

Ședea în răstavul lăsat printre holde
adus de-o nagodă cu părul în vânt,
venită călare la râu, să se scalde,
scoțându-și grăbită vrăjitul veșmânt.

De când am privit-o în noaptea cu lună
intrând dezbrăcată în râul sfios,
un dor fără milă se-ntoarce să-mi spună
caut nagoda pe râu, mai în jos.

poezie de din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când mă vei căta

Când mă vei căta în floarea de cireș
voi fi din nou plecat la Ieși
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraș, sau printre amintiri.

Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.

Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când ești poet, sau când devii senil.

Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.

poezie de din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Umbra

caut prin mia de umbre,
dar nu e niciuna a mea:
nu pot, în privirile sumbre,
să văd strălucirea de stea.

O caut și nu știu de ce,
dar simt o nevoie acută
să simt că există, că e,
o am și în lumea tăcută.

Nu cred c-ar putease piardă
e-aici, e cu mine mereu!
Prin minte începe să ardă
un gând: sunt o umbră și eu?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te caut

Te caut,
Te caut în sinele meu.
Nu te caut
Prin oraș,
Pe stradă,
Pe la altă adresă,
Pe aleea din parc,
Prin alte paturi,
Prin case conspirative,
Eu te caut doar în mine,
În sinele meu
Când mi-e dor.
Chiar dacă m-ai părăsit de mult,
Eu te găsesc mereu,
Mereu acolo te am,
Într-un ciob de inimă frântă,
Într-un cuib de fântână,
În inima pietrei din inimă,
Într-o cazemată a sufletului,
Necucerită,
Unde te-am refugiat
De potrivnicia vremurilor,
De zgomotele sociale,
De otrava cotidiană,
De toaca care bate...
Mereu ești acolo și aștepți
Cuminte,
În sinele meu,
Triunghiul dintre
Inimă, minte și suflet,
În firida tăcerii,
În cicatricea veche,
Din vremea când mi-ai rupt inima,
Să te poți ascunde acolo,
Ca să te pot găsi
Doar eu...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Ne vom iubi fără cuvinte

Pe-această pagină, când vântul
Sufla-va dulce adiere,
O lacrimă va curge... Râul
Ei va aduce mângâiere.

Vulcani în inimi, anotimpuri
Pierdute printre ani, voi fi
Eu voi erupe pentru tine
Iar tu mereu mă vei iubi.

Eu voi fi noaptea. Zilei tale
Voi da răgaz prin ani, să treacă
Să nu ne-nebunească... fericirea
Învolburata vieții apă

Vom fi și alfa și omega
Și intru noi va fi tăcerea
Și infinitul vom cuprinde,
Îmbrățișând întreg pământul
Ne vom iubi fără cuvinte...

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vedenia

... din semiîntunericul de șist
te-ai strecurat cu-o grație neclară
așa cum doar vedenii se strecoară
din umbre în veridicul laxist

m-ai strâns la pieptu-ți străveziu și fin
alunecând prin mine că prin ceară
nu cumva să uit că se strecoară
vedenii, nu aluzii la destin

castelul dormita cu ochi deschiși
iar noi dansam un vals ușor în noapte
și melodii ca merele răscoapte
cădeau prin spartul lui acoperiș

ce fericit eu simțeam și ce buimac
fulgerau scântei cu gând de fugă
dar nici o urmă de lacheu ori slugă
să sfarme-n mine stopul cardiac

spre semiîntunericul de șist
ne strecurăm prin sălile pustii
cu pași grăbiți, pe undeva zglobii
și conștienți că încă mai exist...

poezie de (20 septembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Daniela Bidascu

* * *

Trăim într-o lume de oameni răniți...
Lume cu dureri și lacrimi ascunse sub farduri și decoruri strălucitoare fără esență...
sub zâmbete plângânde și chinuite...
Sângerăm amarnic pe ziduri reci... pe la colțuri de ruine
amestecate cu castele fermecate
plămădite în vise...
Și din când în când cerșim timp
câte unui trecător
să-i plângem câte o lacrimă
În speranța că vom căpăta o mângâiere,
Însă, ne amăgim cu un decor de-o vreme,
lângă circari obosiți și colorați frumos, ca și noi...
De multe ori însă, ne lăsăm rănile să sângereze prin rănile pe care altora le provocăm...
prin nepăsare, prin vorbe tăioase, prin înstrăinare, minciună și trădare...
prin uitare sau prin alinare refuzată...
Dar durerea lor nu ne-o spală pe a noastră...
Poate doar reușim să uităm o vreme de noi...
nu mai simțim strânsoarea măștilor ciuruite
de lut ars
în focul suspinelor și plânsului neplâns...
a lacrimilor vărsate în toiul nopții...
când ceasurile toate au bătut
de preatârziu, de preatăceri...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă scurg prin propria-mi clepsidră...

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Și nu știu când va fi întoarsă,
Un gând adesea frământă,
nu primim a doua șansă.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.

E legea scrisă în celulă,
Manualul vieții pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se oprește când și când...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mirela Grigore

Revelație

caut printre flori de primăvară,
iar pașii mei sunt îngropați în ziduri,
doar ochii-s pelerini, prin crengi, pe-afară,
ca să-mi agațe carantina-n viduri.
Îndrăgostită de atâta floare,
îmi circumscriu în suflet bucuria,
iar un oftat se sparge, surd, în zare
și-n ciobul lui se zbate-alegoria.

Cu mâna tremurândă prin cristale,
îmi caut armonia sufletească
și, din iubirea prinsă-ntre petale,
prin crengi de măr începe să nuntească.
Nimicul meu din sine-și arde rugul,
printre pistile care-și lasă rodul,
iar trupul, care poartă tainic jugul,
prin versul mut a început exodul.

Mă primenesc, în rugă, de păcate
și sap adânc în suflet, ca-ntr-o mină,
prin galerii tenebre și-ncurcate,
să-mpart la semeni rima alcalină.
caut printre flori de primăvară,
când trupul mi-e ocnaș în carantină
și redescopăr, pentru-ntâia oară,
că sunt un spirit liber spre Lumină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Cu sudoare vei începe (Glosă)

Cu sudoare vei începe,
Ți-e greșeala o scăpare;
Dintr-un salt nu vei concepe
Ce-i răspuns fără-ntrebare.
Versul nostru-i bob de ceară,
Sângele ne e hârtie;
N-ai s-auzi un glas pe-afară
Când compui o poezie.

Nu-ți purta cuvântu-n ură,
Ci întoarce al tău spate;
De-ar vorbi în scriitură,
răspunzi cu-a ta dreptate.
Lasă-ți glasul să răsune
Când cuvintele sunt stepe,
Și citește din genune:
"Cu sudoare vei începe".

Am crezut, și eu, prin rânduri
nu-i rost fără greșeală,
Dar, plângând în triste gânduri,
Am băut, cu-a mea sfială,
Apă rece și umilă
Ce târziu cădea din zare;
Nu te-ascunde în argilă,
Ți-e greșeala o scăpare.

Te mai strigă neputința,
Prin coclauri, să-i dai pace?
Om nebun, ți-e sârguința
O istorie de ace.
Blestemată fie graba
Făr' de care n-ai percepe,
Omu-i rău, te vaiți degeaba;
Dintr-un salt nu vei concepe.

O corabie deschisă
Este gândul tău, dar cine
Te pândește când ucisă
Zace steaua-ți prin vitrine?
Noaptea strânge, în frisoane,
Un album de chipuri care
Se consumă în canoane;
Ce-i răspuns fără-ntrebare?

Ceru-i greu, senin e cerul;
Cum la car asudă boii
Ne-om întoarce din stingherul
Ceas al vântului și-al ploii.
Peisajele-s culoare
Ca povestea scrisă-n seară,
Și preferi să crezi că-n soare
Versul nostru-i bob de ceară.

Își petrece-n cale mărul
Frunza-i verde, și pătrunde
Pe sub pietre adevărul,
Căci minciuni se vor profunde.
Nu-ncerca să-ti legi de minte
Alte gânduri, căci se știe:
Flacăra-i o stea cuminte,
Sângele ne e hârtie.

La nevoie, dacă-i cazul,
întrebi cu politețe
Unde-i greul și necazul
În a stihului blândețe.
Stai în casă și citește,
Apoi stoarce-n călimară
Un condei, doar că, firește,
N-ai s-auzi un glas pe-afară.

Nu te-ncrede în minciună,
Nici în cei care-o vor spune...
Poezia ți-e o bună
Încruntare-n rugăciune.
Ai gustat din sarea mării -
Pretutindeni e-o solie -
Și acum te-nchini uitării
Când compui o poezie.

Când compui o poezie
N-ai s-auzi un glas pe-afară;
Sângele ne e hârtie,
Versul nostru-i bob de ceară.
Ce-i răspuns fără-ntrebare
Dintr-un salt nu vei concepe;
Ți-e greșeala o scăpare,
Cu sudoare vei începe.

poezie de (22 martie 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Umbre

A fost odată... Mai putea să fie
De n-ar fi apărut o gelozie
Și-un gând ascuns ori un secret, ceva
Ce te-a îndepărtat, iubita mea.

Ai reușit cu-acele vorbe, șapte,
îmi arunci iubirea într-o noapte
În care s-a pierdut ca un sfârșit
Al unei stele care-a strălucit.

Au mai rămas doar semne de-ntrebare
Prin gânduri străbătute cu mirare,
Și vorbe nerostite ce-ar durea
De s-ar putea rosti. De s-ar putea!

Și, dincolo de toate astea, eu,
Te mai gândesc, mai ești în gândul meu,
Dar nu cum îmi erai, nu cum ai fost
Când îți aveai la mine-n suflet rost.

Îmi vei lăsa noi urme prin ruine
Rămase-acolo,-n gândul meu cu tine,
Iar dacă, uneori, te voi urma,
Voi face-o ca o umbră-n umbra ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Exercițiu de timp...

Îmbătrânim pe fiece secundă,
Iar timpul buclucaș dispare-n undă.
Prin univers el zburdă negăsit
Și-adoarme trist când am murit.

Mirarea vieții se propagă-n el
Și ne trasformă printr-un joc fidel,
Doar fericirea crește-n noi
Și ne absolvă pașnic de nevoi.

Visarea clipei o uităm,
Prin focul serii ce-l creăm.
Iar valul dezmierdărilor pierdute,
Pe buze se aștern tăcute.

O rază ancestrală lenevește,
Iar faza lunii se căznește.
Și schimbă nopți tăcute-n zile,
Cum moartea stinge minți ostile.

Rămâne-n noi trecutul efemer,
Pe cerul amintirilor din auster.
Și frumusețea clipelor visate,
Ce ne-amăgesc frumos în noapte...

poezie de (8 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu RetiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Coța

Dor de primăvară

Vreau să-mi înflorească iar
Toată grădina sufletului meu
-ți mai pot aduce-n dar
Flori de vis prin șemineu.

Mi-e dor s-ajung la mine-n sat
scriu de casa părintească,
De soare să nu fac rabat
Șă beau cu poftă o "Fetească".

Vom căuta pe luncă, iar,
Flori și trifoi cu patru foi
Și-n fiecare zi din calendar
Vom răsădim iubirile din noi.

văd cum zburdă pe răzor
Miei, când berze vin la cuibul mare,
Noi, încărcați cu fulgere de dor
plecăm prin codru la plimbare.

Ne curgă iubire prin destine
Cum cei cocori în nopți cu lună
Iar eu, mereu îndrăgostit de tine
Să te privesc pe margini de lagună.

Când va-nflori toată grădina
Tot alizeu-n plete să-ți rămână -
Vom savura mereu lumina
Apusului ce tandru se amână.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook