Țara mea
O, țară de când tot aștept
Să vină momentul prielnic,
Să-ți scriu o poezie cu gând înțelept,
Pentru realizări, într-un ritm melodic.
Ca să ne bucurăm cântând,
De starea mândră-n care te-ai afla,
Poporul să iasă strigând,
Slavă! pentru patria mea.
Dar, iată că mult timp a trecut
De când ne-am revoltat pentru mai bine,
Dorințele nu s-au îndeplinit,
Toate au devenit ca niște vise.
O singură sansă a mai rămas,
La mulți de a pleca din țară,
Cu supărări și fără glas,
De copii s-a-ndepărtat ca să și-i crească.
Și tinerii nou absolvenți,
Alții cu mare performanță,
Au tot pornit spre alte zări
Inteligența să o folosească.
Pe-acolo și-au creat viitor,
Devenind mari colonii române,
Urmașii vin acum la bunicii lor,
Fiind totuși, de altă națiune.
De ne-nțeles ce s-a-ntâmplat,
Când noi credeam că se cuvine,
După conducătorul alungat,
Totul să fie mult mai bine.
Ce să mai credem noi acum,
Când în așa "democrație",
S-a dovedit fără cusur,
Că n-ai încredere în nime'.
Poate că cei în alte țări plecați,
Cu experiența câștigată,
Vor reveni curând încurajați,
Din sfera întunecată să ne scoată.
De-aceea țară dragă tot aștept,
Să vină momentul prielnic,
Să-ți scriu o poezie cu gând înțelept,
O odă, cu glasul poetic.
poezie de Dumitru Răscol (1 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Răscol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre patrie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre întuneric
- poezii despre încurajare
- poezii despre încredere
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viitor
Citate similare
Adio, Adrian Păunescu!
Adio, Stimate domn al poeziei
Prin care toată viața te-ai luptat,
Pentru dreptate, cinste și iubire
și dragostea poporului înduplecat.
Poezia s-a transformat in cântec,
Doina, speranța și dor,
înviorând al țării pântec
Trezind la viață acest popor.
Prin ea ai proslăvit înaintașii,
Fiind idolii acestei țări,
Care cât au trăit sărmanii
Au suferit gândind spre alte zări.
Prin poezie mereu ai cântat
Durerile prin care trece țara,
Gândind ca cei de la conducerea de stat
Vor lua măsuri ca să dispară mana.
De-aceea i-ai și lăudat
Sperând ca va merge spre bine,
Omagiu fiind considerat
Când alții te-au acuzat și pe tine.
și comuniștii și pro-capitalistii
Au încercat ca să-ți închidă gura,
Inima nu ți-a mai suportat
Adio, pentru totdeauna!
poezie de Dumitru Răscol (2015)
Adăugat de Rascol Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre viață
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre laudă
- poezii despre inimă
- poezii despre gură
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mai scriu o poezie
Când mi-este dor de tine,
În liniștea târzie,
Cu lacrimi și suspine
Mai scriu o poezie.
Sub clar de lună plină
Aș vrea să-ți simt căldura,
Dar tot ce mă alină
E ritmul și măsura.
Tânjesc să-ți aud glasul
Ce mă-ncânta odată,
S-admir cum calcă pasul
Ca rima încrucișată.
În ochiul tău șăgalnic
Să văd tot universul...
Ah, totul e zadarnic
Mi-a mai rămas doar versul.
poezie de Octavian Cocoș (5 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre versuri, poezii despre timp, poezii despre ritm, poezii despre ochi, poezii despre lună plină, poezii despre dor sau poezii despre Lună
Când străjerul a văzut lumina
Iarnă, vară... străjerul stătea de veghe sus,
pe acoperișul palatului lui Atreus.
Acum, iată, el aduce vești bune. A văzut focul aprins
pe piscul din depărtare și-i fericit; corvoada lui a luat sfârșit:
nu-i ușor să stai acolo zi și noapte în frig și-n arșiță,
așteptând lumina focului
de pe vârful muntelui Arachnaion.
Acum a apărut îndelung așteptatul semnal. Totuși, când vine,
fericirea aduce mai puțină bucurie decât și-ar imagina cineva.
Oricum, am câștigat mult: ne-am eliberat
de speranță și de așteptare. Multe lucruri se vor mai întâmpla
casei Atrizilor: nu trebuie să fii un mare înțelept
pentru a ghici asta acum, când străjerul a văzut lumina.
Așa că să nu exagerăm.
Lumina este bună; și cei care vin sunt buni,
cuvintele și acțiunile lor sunt și ele bune.
Avem motive să credem că totul va decurge bine.
Iar Argosul se poate descurca și fără neamul Atrizilor.
Vechile familii nu-s veșnice.
Desigur, mulți oameni vor avea câte ceva de spus.
Noi trebuie să ascultăm. Dar nu ne vom lăsa înșelați
de cuvinte precum Indispensabil, Unic și Măreț.
Altcineva indispensabil, unic și măreț
va fi întotdeauna aici la momentul potrivit,
*Atrizii- familie celebră pentru blestemul care i-a urmărit pe membrii săi (Agammenon, Menelaos, Egist, Ifigenia, Electra, Oreste) datorită nelegiuirilor strămoșilor, Tantalus și Atreu.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre foc, poezii despre fericire, poezii despre familie, poezii despre cuvinte, poezii despre sfârșit, poezii despre semnale sau poezii despre palate
Iubită țară, ce-ai ajuns!
În România mea de glorii -
Frumoasă și sofisticată,
Zac adevăruri peremptorii,
Ce nu se schimbă niciodată.
Acei ce-și dăltuiesc averea,
Tot înșelându-i pe cei mulți,
De partea lor va fi puterea,
Cu cât mai lipsiți de virtuți!
Pe când acei care muncesc
Ajung slugi la niște "poame",
Nu doar că nu se-mbogățesc
Ba mai mult, pot muri de foame!
Pentru vacanțe se găsesc
Locuri mirifice o droaie
Pe plaiul nostru românesc...
Dar noi mai nou, plantăm gunoaie!
Avem de toate pentru toți,
Unele chiar din abundență,
Însă părem niște netoți:
Noi exportăm inteligență!
Aleșii storc de aur țara,
Nu se gândesc la ce va fi;
Ce nație mai are tara
De-a-și asupri propriii copii!
De-ar ști eroii tăi prezentul,
Nu s-ar putea opri din plâns;
Și-ar schimba chiar și testamentul...
Sărmană țară, ce-ai ajuns!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre România, poezii despre vacanță, poezii despre testament, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre muncă sau poezii despre moarte
Fabulă tristă
Pădurea este plină de păsări mari și mici,
Cu pene colorate și glas ciripitor,
Autohtone cârduri pe câmpuri, prin urzici
Și multe alte păsări din neamul călător,
Cu gust de aventură, s-au răsfățat la soare,
Prin țări mai călduroase și pline de bucate
Din alte zări de lume, cu mult mai primitoare
Și-au hoinărit prin ramuri cu fructe încărcate.
În zor, de dimineață, în mijloc de ogor,
Făcu o adunare tot neamul păsăresc,
Doreau ca să aleagă un for conducător
Și, toate deodată, prea tare ciripesc.
Le înjurau cumplit cele ce-au stat în țară
Și propuneau o lege prin care, în final,
Să stea un timp de-o parte cele ce-au fost pe-afară,
Să nu poată conduce în mod oficial.
Concluzia e clară în codrul de la noi:
În for conducător acum să se aleagă
Acei autohtoni ciripitori de soi,
Care-au trăit în țară viața lor întregă.
Morala:
Azi toți ciripitorii
Pun mâna pe putere,
Ei sunt devoratorii
Butoiului cu miere.
fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre tristețe, poezii despre răsfăț sau poezii despre mâncare
Starea nației
În această țară sunt obrazuri ude
Și prea mulți se culcă cu stomacul gol,
Prea-s puține drumuri și prea mult nămol
Iar în ministere multe,, paparude".
În această țară prea-s păduchi în frunte
Iar în sanatorii mult prea mulți bătrâni,,
Tot mai mult sunt lupii paznici puși la stâni
Și luați cu japca brazii de pe munte.
În această țară hore-s tot mai rare,
Cântă lăutarii ne-ncetat prohod,
Sarea în bucate o-nghițim cu iod
Și aducem grâul de peste hotare.
Cine e de vină, cine își asumă
Stare-aceasta care nu e roz de loc...
La ruleta sorții cum să ai noroc
Când cu aspirină te tratezi de ciumâ.
Nu-s de vină rușii, țineți bine minte,
Nici americanii, că o ducem rău,
Noi ne suntem nouă singurul călău
Când votăm ca proștii pentr-un blid de linte.
În această țară prea puțin se vine
Și prea mult se pleacă, parcă e exod
Prea întind spre dânsa nevăzut năvod
Să ne ia puținul brațele haine.
În această țară nimeni nu aude
Lacrima fierbinte șiroind pe-un rid
Hoții, mulți la număr, legile desfid
Iar în ministere-s multe,, paparude".
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre vestimentație, poezii despre roz, poezii despre prostie, poezii despre pescuit, poezii despre numere sau poezii despre noroc
A noastră soartă
Au murit atâția oameni
Cu speranța la mai bine
Cu speranța că urmașii
Vor trăi cum se cuvine.
Și acum trecut-au anii
Tot ce s-a schimbat sunt nume
Tot aceleași fețe-amare
Tot aceleași timpuri dure.
Să cădem puțin pe gânduri
Pentru ce noi am luptat
Nu să-ntoarcem spatele
Ca și cum am fi uitat.
Vor veni copiii noștri
Întrebând: voi ce-ați făcut?
V-ați jertfit pentru o viață
Ce noi nu am cunoscut
Putem schimba istoria,
Clădim palate pe ruine
Nu să spunem asta-i soarta.
Va veni odată bine.
Am distrus ce am avut
Și căpeteniile sunt moarte
Dar doi oameni n-au putut
Să conducă-n țară toate.
Și acei care acum
Dau din gură ca-nainte,
Sunt acei ce cred că noi
Fân avem în loc de minte.
Însă noi știm să răbdăm
Nu știu dacă bună-i calea
S-așteptăm ca peste toate
Să s-așterne uitarea.
Strigă suflete din groapă
Și copii rămași orfani
Plânge Dunărea de milă
Și ai țării veterani.
O lume-ntreagă ne privește
Milă este-n ochii lor
Când aud că spun "săracii"
Simt că-nebunesc și mor.
N-am avut de ei nevoie
Și sper că nici nu om avea
Căci nimeni nu dă fără a cere
Cât ar fi viața de grea.
Va veni și ziua-n care
Ne vor cere înapoi
Ce-a venit într-o căruță
Va pleca într-un convoi.
N-ar fi pentru-ntâia oară
Când din bunătatea noastră
Alții foloase ar trage
Chiar cu mintea lor cea proastă.
Încredere s-avem în alții?
Doar în noi și e destul.
Căci de mila ăstor oameni
Îmi ajunge, sunt sătul.
Nu că am pierdut curajul
Sau încrederea în oameni
Da nu noi suntem cei ologi
Ci un popor de oameni zdraveni.
Și de credeți că spun basme
Ia uitați-vă-n oglindă
Și ce veți vedea atunci
În al vost suflet să se prindă.
Veți vedea pe Ștefan, Țepeș
Brâncoveanu, Cantemir,
Pe Vladimirescu Tudor
Și pe viteazul Mihail.
Poezie aveți în sânge
Coșbuc, Goga, Minulescu,
Oameni de popor ca Creangă
Visători ca Eminescu.
Acești oameni, oameni mari
Vin dintr-un popor tot mare
Și cu ei noi ne legăm
Într-o națiune tare.
Și cum spun eu ce gândesc,
Spuneți ce aveți pe suflet.
Au venit vremurile-n care
Viața este fără scrupet.
De-a lungul anilor și-acum
Cu toții știu că îndurăm
Dar nu ne provocați prea mult
Căci încă știm să și luptăm.
Și-odată sângele când fierbe
Greu se poate domoli
Și toate-armatele străine
Nu ne-or putea iar potoli.
Feriți-vă dușmani nemernici
Feriți-vă de cei ca noi
Căci când e unul la necaz
Vom fi cu toții stil pe voi.
Noi v-am primit cu pace-n suflet
Când în pace ați venit
Ați venit cu gânduri rele
Peste graniți v-am gonit.
Ați plecat cu capu-n piept
Din istorie ne-ați șters
Dar în a istoriei poezie
Încă mai lipsește un vers.
Acel vers suntem doar noi,
Oameni simpli, doar români
Dar noi încă n-am uitat
Cine-au fost ai noști bătrâni.
Avem suflete curate
Și a noastră țară încă
Pe meleagurile lumii
Este cea mai-naltă stâncă.
Nu-i din aur ca a voastră
Nu sclipim doar în afară
Dar de vi la noi în iarnă
Vei pleca crezând că-i vară.
Seara ne plimbăm pe stradă
Nu avem inima mică
Nu ca voi frică de oameni
Doar de Dumnezeu ni-e frică.
Și acum că știți ce suntem
Știți ce-nseamnă omenie
Pot să spun veniți în pace
Și prieteni vom fi pe vecie.
poezie de Robert Botsch
Adăugat de Robert Botsch
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre istorie, poezii despre sânge sau poezii despre suflet
La mulți ani, România!!!
La mulți ani dragă române, ori unde te-ai afla
La mulți ani cu sănătate, că azi e ziua ta!
Domnul să te aibă-n pază, să ai fericire,
Și să iți "seteze" mintea doar pentru iubire!
Pentru țară, pentru semeni, pentru tot ce-i bun,
Și să nu uiți niciodată că ești brav ROMÂN!!!
Oriunde te vei duce și pașii te-or purta,
Să-ți amintești cu drag și dor, că una-i țara ta!
Să o cinstești cum se cuvine, s-o aperi de cei răi,
Și să trăiești mereu cu gândul și-n suflet cu speranța
Că Dumnezeu va "lucra" bine și pentru frații tăi!!!
poezie de Mariana Simionescu (1 decembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre religie sau poezii despre gânduri
Când trece coplăria
Când trece copilăria
trece și trecutul.
Se stinge amintirea,
se pierde începutul.
Sufletul nu plânge,
un nou început se-arată.
Credința-n viitor învinge,
bătălia-i câștigată.
Un nou început, prezentul
e cea ce trăiești acum.
Simți că a sosit momentul
să-ți construiești singur nou drum.
Un drum ce te îndreaptă
spre marea biruință,
Spre viața luminată,
că-n suflet ai credință.
Cu gândire îndrăzneață
vei descoperi,
pasiunea pentru viață.
Mai spiritual vei fi.
Așa simți că trăiești.
Te vindeci de trecut.
Noi piscuri cucerești,
Te-îndrepți spre azimut.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre trecut sau poezii despre victorie
În alt timp
Firul ierbii se usucă,
La fel ca sufletul de om
Pământul o să rămână,
Fără stele sau vre-un pom.
Si privim alienatici,
Timpul ăsta de gherilă
Așteptând ca și copii,
Să mai vină Moș Gerilă.
Totul putrezește-n cale,
Pașii noștrii nici n-au fost
Vor rămâne doar victorii,
Inutile, fără rost.
Când alții o să petreacă
Pe planete-ndepărtate,
Noi v-om fi tot la colibe,
Ascunși într-un colț în noapte.
Iar urmașii o să vadă,
Vremurile astea vechi
Și pe noi în alte poze,
Fără creier sau urechi.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre stele, poezii despre noapte, poezii despre fotografie sau poezii despre creier
Vreau să scriu o poezie
Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.
Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Așa de repede trece!
Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingășie
Când suntem în doi!
Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.
Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuței mele.
poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre frunze, poezii despre copaci, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
Pentru țară, pentru neam
De la daci, de la romani,
Am primit tot ce n-aveam.
Am primit glie și ram,
Și ne-am zămislit ca neam.
Ești dator să lupți, române,
Pentru țară, pentru neam.
Pentru glie, pentru grâne,
Pentru frunza de pe ram.
Să păstrezi țara și neamul!
Că sunt tot ce ai mai sfânt.
Aprig să înfrunți dușmanul,
Când calcă al tău pamânt.
poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, citate de Dumitru Delcă despre sfinți, poezii despre sfințenie, citate de Dumitru Delcă despre sfințenie, citate de Dumitru Delcă despre frunze, poezii despre dușmănie, citate de Dumitru Delcă despre dușmănie, poezii despre crengi, citate de Dumitru Delcă despre crengi, poezii despre cereale, citate de Dumitru Delcă despre cereale sau citate de Dumitru Delcă despre România
Acum în secolul douăzeci și unu...
acum în secolul douăzeci și unu,
când viața a devenit doar toamnă,
omenirea intră la idei
se consideră abandonată, singură, cu ea însăși,
de când ne gândim la viitor
toate zidurile s-au strămutat,
principiul speranței a ieșit în fugă pe geam
și noi ne uităm cruciș unii la alții,
hai să schimbăm lumea,
dar cu cine anume,
cu clasa muncitoare care a intrat în extaz?
te uiți spre viitor
ca și cum te-ai uita pe gura unui obuzier.
căutăm altă țară pe care n-o găsim niciodată,
avem impresia că pământul gonește nebunește spre autodistrugere.
toate imperiile și-au schimbat stăpânii,
s-au schimbat și conștiințele,
hainele, femeile, modele,
începem să credem în viața de apoi,
în măreția și lașitatea ei,
dictatorii vin, se duc ca bufonii,
hamlet se zvârcolește în plasă,
faust face un rol infam și ridicol,
roscolnicov dă cu târnăcopul,
a murit și dumnezeu,
cine mai scaldă morții
și-i îngroapă
și le răsădesc flori pe morminte,
doamneee, cât galben pe frunzele moarte,
cât albastru dureros în sânge, câte gemete înăbușite...
măsor timpul cu pasul meu, stea după stea,
încă sunt treaz,
mă încolțește timpul,
număr pașii următoarei toamne,
cu toți cocorii de pe cer,
cu toate durerile lumii,
ucid vise, voluptăți care nu se mai întorc,
preschimb femeile în coliere și inele
ca să semene cu alizeele albe
și să le găsim în țara natală a visului.
când se lasă cortina
aștept cu frică și nemângâiat o moarte ridicolă.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mai responsabili
E vremea schimbărilor, frate române
Răbdarea-i pe sfârșite, doar lupta ne rămâne
Să-nlăturăm toți viermii paraziți ai țării
Ce-au sărăcit poporul și ne-au făcut mizerii
Corupția perfida, ucide tineretul
Că viermilor le place luxul și bănetul
Și-s mulți pe trupul țării și tot mai nesătui
Devine tot mai greu, cu ei ca să te pui.
Au un tupeu de vierme, lipsiți de conștiință
N-au nici un Dumnezeu, sunt fără de credință
Demnitari de frunte, în care am crezut
Au stors a noastră țară cum nu s-a mai văzut
Formând partide frate, viermii au prins putere
De la an la au tot mai multă avere
Și c-o nesimțire de vierme parazit
Poporul în câțiva ani, jalnic a sărăcit
Și-n toate-i debandadă, greu de suportat
Legile sunt strâmbe, labirint curat
Poporul sărman, e împins ca să dea șpagă
Căci asta la toți viermii le este ce-a mai dragă.
Și șpaga e în toate, din minister în jos
Să fii cinstit acuma e tare anevoios
Te provoc române, să facem o schimbare
Pe viermi să-nlăturăm fără vreo cruțare
Și dacă au făcut averi ce nu-s justificate
Fără nici o milă, să fie confiscate
Și-om da la medici frate și-om dota spitale
Că sunt lipsuri multe și-i o mare jale
Și-om purta de grijă la dascăli, profesori
Să-i păstrăm în țară, nu slugi prin alte zări
Și-om dota și școala să facă performanță
Tineretul astfel să capete speranță.
Multe am putea face, după cum se pare
Însă asta frate, îndeamnă la schimbare
Oricare dintre noi, un pic mai responsabili
Hai să arătăm, române, că suntem capabili!
poezie de Ionel Popa (8 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre medicină, poezii despre avere, poezii despre școală sau poezii despre responsabilitate
Parlamentul Rușinii Naționale (dominat de PSD) a încălcat Constituția și decizia CCR timp de 9 ani refuzând să pună în aplicare rezultatul referendumului din 2009, prin care poporul suveran l-a obligat să reducă numărul de parlamentari la maxim 300 (pamflet)
Ce fel de drepturi ai, române, ce fel de suveranitate,
Când Parlamentul ți-o ignoră, lipsit total de demnitate,
Când Constituția o-ncalcă, când mai presus el e de legi,
Iar pentru-a' sale interese, el face mari fărădelegi,
Când referendumu-ncălcându-l, în loc ca ei să se rărească,
Sfidând, făcut-au al lor număr ca și mai mult să îl sporească?
Ce fel de țară e aceea și cum să nu te înfiori,
Când Parlamentul țării este reprezentat de infractori,
Când legile ne sunt făcute de cei ce sunt nelegiuiți,
De cei ce legea n-o respectă și-n rele sunt așa hârșiți?
Ce țară oare e aceea, când de mulți ani neîntrerupți,
Chiar Parlamentul țării este reprezentat de mari corupți?
Ce fel de țară e aceea, ce fel e de democrație,
Când Parlamentul țării este cu mult mai rău ca o mafíe,
Când președinte al său este un infractor ce-i condamnat?
Cum să mai scoți obrazu-n lume, cum să mai fii român stimat?
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (30 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre parlament, poezii despre social-democrație, poezii despre rușine, poezii despre președinte sau poezii despre descreștere
Vorbe si iar vorbe...
( ce să fie oare?... decât vorbe goale...)
Dacă doresc ceva, 'ți voi spune,
Așa sunt eu și chiar mi-e bine,
Te vreau întreg plin de iubire
Deșii sunt prea tăcută-n fire
Aștept să treacă ziua-ntreagă
Și-apoi ne spunem tot ce vrem
Trecut-au vorbele prin fața
Luminilor din locul gol.
Îmi place să te simt ușor,
Ca un proscris în țara largă
A sufletului părăsit
Lângă cuvintele grămadă.
Dacă a rămas ceva să-ți spun
Aleg o altă țară acum
Poate și alte vorbe bune,
Să ți le spun mai mult în șoapte.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre bunătate
Era vara în care am încetat să o mai caut. Când am încuiat toate ușile, am spălat paharele de vin, am ascuns toate discurile. Vara în care nu am putut să arunc fotografiile, dar am reușit să nu le mai privesc, să nu le mai trăiesc. Vara în care m-am scos singur de sub dărâmături, fără să o mai aștept pe ea să vină să mă salveze. Atunci am început să trăiesc din nou, dar altfel. Involuntar am început să trăiesc prin ea, chiar dacă ea încetase să-mi mai fie stâlp. A fost momentul în care ea s-a mutat de lângă mine, undeva... în mine, pentru că abia după ce am pierdut-o, am reușit să o cunosc cu adevărat.
Andreea Blându în In Tempora
Adăugat de Andreea Blându
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre vinovăție, citate despre vin, citate despre viață, citate despre salvare, citate despre fotografie, citate despre cunoaștere sau citate despre adevăr
Anthony Findlay
Valabil atât pentru țară cât și pentru om,
Iar pentru o țară ca și pentru un om
Este mai bine să fie temută decât iubită.
Iar o țară mai degrabă rupe prietenia
Cu toate națiunile din lume
Decât să-și pericliteze bunăstarea,
Declar că pentru un om este mai rău dacă-și pierde
Banii decât dacă-și pierde prietenii.
Iată, rup cortina care-ascunde sufletul
Unei aspirații străvechi:
Când oamenii vociferează pentru libertate
Ei, de fapt, vor să se-înstăpânească peste cei cu adevărat puternici.
Eu, Anthony Findlay, care dintr-un umil sacagiu
M-am ridicat pe culmea eminenței
Până acolo încât spun mulțimii "Veniți" și ei vin
Sau spun mulțimii " Plecați,"
Afirm că unei națiuni nu-i va fi niciodată bine
Și nici nu va cunoaște binele
Dacă cei puternici și cei chibzuiți nu vor avea bastonul
Și nu-l vor folosi pe spatele celor proști și leneși.
poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER editura CORESI, ediție 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre națiuni, poezii despre bine și rău, poezii despre libertate, poezii despre lene sau poezii despre frică
Tot
Pentru tine nui mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ți mai văd o dată chipul,
Să-ți mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ți mai șoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Șofarului
Va zgudui Înaltul,
Și-atunci, ceea ce-a fost
Prea puțin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (iulie 2011, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre sunet, poezii despre lut sau poezii despre degete
Problemele nu dispar. Pe măsură ce evoluezi, ele devin din ce în ce mai mari. Când aveai 10 ani problema era că nu ai bani de buzunar. Acum ai un venit dar ai și alte probleme. Poate trebuie să te întreții singur dar cel puțin ai banii tăi. Probleme însă sunt mai mari. Apoi îți faci o firmă. Câștigi mult mai mulți bani însă stresul și cheltuielile au crescut și ele mult, precum și responsabilitățile. Problemele nu dispar niciodată ci devin direct proporționale cu puterea noastră de a le duce pe umeri. Paradoxul e că în timp ce problemele tale devin din ce în ce mai mari, tu poți să devii din ce în ce mai fericit. "Când o să am, și când o să fiu, am să fac" este păcatul pe care mulți oameni îl fac. Nu vei avea niciodată fericirea dacă nu reușești să fii fericit chiar în clipa asta pentru că privind la viața ta, erai mai rău acum mult timp. Dacă după tot drumul pe care l-ai parcurs, după ce ai supraviețuit și încă ești în picioare, nu poți să fii recunoscător și fericit, când crezi că vei fi? Problemele tale vor deveni și mai mari pe măsură ce viața trece. Știind acest lucru ce ai de gând să faci diferit începând din acest moment?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre devenire, citate despre timp, citate despre fericire, citate despre bani, citate despre supraviețuire, citate despre stres, citate despre responsabilitate sau citate despre recunoștință