În alt timp
Firul ierbii se usucă,
La fel ca sufletul de om
Pământul o să rămână,
Fără stele sau vre-un pom.
Si privim alienatici,
Timpul ăsta de gherilă
Așteptând ca și copii,
Să mai vină Moș Gerilă.
Totul putrezește-n cale,
Pașii noștrii nici n-au fost
Vor rămâne doar victorii,
Inutile, fără rost.
Când alții o să petreacă
Pe planete-ndepărtate,
Noi v-om fi tot la colibe,
Ascunși într-un colț în noapte.
Iar urmașii o să vadă,
Vremurile astea vechi
Și pe noi în alte poze,
Fără creier sau urechi.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vinovăție
- poezii despre victorie
- poezii despre urechi
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre fotografie
- poezii despre creier
Citate similare
Sfârșit grabnic
Sfârșit grabnic
Alin Ojog
Când arme vor urla la ușa noastră
Oferindu-ne bilete către rai
V-om uita culoarea florilor din glastră
V-om blestema frumosul nostru grai.
Lumina lunii ne va conduce în noapte
Spre crucea marelui stăpân
Ne v-or privi cei morți prin geamurile sparte
Sau de dupa umbra căpițelor de fân.
Pământul va urla în ploaia de gloanțe
Rănit fiind de nemilosul foc
Iar păsările noptii cânta-vor iar romanțe
De parc-ar fi să vină, un mare proooroc.
Sub pumnul ca de fier al liniei dușmane
V-om sta captivi decenii, sfârșindu-ne
încet
Cădea-vor mii de steaguri și sute de coroane
Poporul rămânând un inutil tapet.
poezie de Alin Ojog (18 februarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre păsări sau poezii despre ploaie
Gânduri aiurea
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.
Aiurea sau încotro,
Nici ele nu știu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?
Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toți fugim.
Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste și vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viața care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfințit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.
poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre păduri
- poezii despre negru
- poezii despre naștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Prezicere
V-om trece... și eu și tu...
V-om trece ca un vânt
Un vânt, de toamnă, rece
Ce viața o să ne-o sece
Spre moarte dându-ne avânt.
V-om sta in lumea noastră sumbră
Lângă nepoți, lângă copii
Afară va fi ploaie de vară
Iar tu citindu-le din cărți, spre seară
Despre fantome si stihii.
De nicăieri, câte-o problemă,
Ne va mai pune la încercare
Dar v-om fi trecuți prin toate cele
Prin toate vremurile grele
Și-n viața noastră va fi soare.
Impreuna iubito o să fim
Până natura își va pierde coloritul
Pierzându-se in nopțile de vară
Când stele vor incepe sa piară,
Atunci iubito, ne va fi sfârșitul.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre seară, poezii despre natură sau poezii despre moarte
Aleluia!
E miezu nopții
Iar noi
În spatele morții
Cântăm
Privind spre rai strigăm
Aleluia!
Și vin cu toții
Să vadă
Chemând toți morții
Să plângă
Pe cei rămași în viață
Căzuți.
Vrem să bată clopotele
Aleluia!
Să strige îngerii din nori
Convoi
De arhangheli să zboare
Plângând.
Și-atunci noi fugim
După cripte
După poarta iadului privim
Murim
În fața luminii ne topim
Zâmbind.
Iar crucea acelui Împărat
Ne-nvie
Ne scaldă-n pucioasă
Ne-aruncă
În purgatoriul numit Pământ
Sfânt.
Și v-om rămâne cu voi
Până plătiți
Până vă credeți sfinți
Fericiți
Din umbră vă v-om cânta aleluia!
În timp ce muriți.
poezie de Alin Ojog (20 mai 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre muzică sau poezii despre îngeri
Un fel de urare
Tinerețe fără bătrânețe
și viață fără de moarte,
sunt urări ce-ți dau binețe
când ziua iese din noapte.
De astfel de urări
tot omul să aibă parte.
Trenul vieții intre-n gări,
apoi meargă mai departe.
Omenirea dăinuiască
în timpul vesel, hoinar.
Steaua vieții strălucească
în lumea fără hotar.
În Universul nesfârșit
apar multe constelații.
În timpul nedefinit
se nasc alte generații,
de noi încă neștiute.
Vor cuceri noi spații,
cu multe necunoscute.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre trenuri sau poezii despre tinerețe
Cu tine
Cu tine
Suntem doar noi doi,
Sau asta credem noi
Într-o intersecție.
Din când în când
Privim către semafor,
Culoarea e tot roșie.
Semaforul pare blocat,
Iar capul meu stă aplecat
Peste umărul tău.
Îți simt pulsul, respirația,
Cuvintele nespuse...
E foarte cald
Și totul a înghețat...
Semaforul e pe roșu,
Iar eu îmi doresc
Să rămână așa...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre semafor, poezii despre roșu, poezii despre puls, poezii despre gheață, poezii despre dorințe, poezii despre cuvinte sau poezii despre culori
Romantic funebru
Să lăsăm grijile zilei ce au trecut,
Să ne afundăm în liniștea nopții
În bratele ei cuminți să adormim,
Și să visăm la un loc cu mortii.
Ascultă...
Cum vântul atinge vechile cruci,
Din cimitirul ce ne privește
Iar scârțâitul lor se-aude din văi,
Și-un demon de fum, din criptă ne pândește.
Doar uită...
Doar uită acei ochi ca niște suliți,
Ce-ți străpungeau sufletul cu ură
Privește înspre cerul ce pare,
Creat doar din smoală și zgură.
Arată-i...
Că lumea lui nu e aici,
Arata-i puterea ta de om
Închide-l să rămână pe vecie,
În trunchiul bătrânului pom.
Iar noi...
Sa-i vizităm pe cei ce au plecat,
De lângă noi, fara de vre-o vină,
Să-i invităm să vadă acel loc,
Unde a luat cu noi, ultima cină.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre somn sau poezii despre romantism
Când totul se va sfârși
Când marile puteri nu vor face față,
Când ura va domni peste Pamant
Nimeni nu va mai ști ce-i aia viață
Și moartea va stăpâni orice gând.
Își vor aminti de vremurile bune
Vor regreta tot ce au făcut
Când totul se va sfârși, vor spune,
Ca Dumnezeu a stat și a tăcut.
Vor încerca să supraviețuiască
Peste tot va fi doar cimitir
Mania Lui n-o sa se oprească
Dar toți continua sa se roage în delir.
Sunt oamenii aceia care
Îl ignorau pe Dumnezeu
Acum îi cer toti ajutoare
Când au ajuns la ce-i mai greu.
In ultimele zile la sfarsit,
Va fi o liniste eterna.
Soarele nu va mai aparea la rasarit
V-om arde toti ca-ntr-o gheena.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tăcere, poezii despre iad, poezii despre gânduri sau poezii despre ajutor
Noi doi...
Uneori mi te ascunzi în palme
Iar alteori mi te strecori în gând,
Pe brațe te alin, tristețea când te-adoarme
În inimă te adăpostesc când plângi.
De n-aș fi eu, ce-ai fi tu fără mine?
Și fără tine eu cum aș trăi?
Fără iubirea-ți blândă care mă susține,
Nu aș mai vrea în zori a mă trezi.
Și ce frumos ne completăm noi doi
Și viața ce frumos noi o trăim,
Ne-om duce către stele amândoi
Căci ne-a fost scris să nu ne despărțim.
Să ne iubim și dincolo de stele
Așa cum ne-am iubit, de mici copii
Eu raza ta, tu raza ființei mele
Vom străluci pe veci în galaxii.
poezie de Elena Bulancea (20 noiembrie 2020)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre plâns, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
Furtuni și stele
Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunși, feriți de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate
Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morți,
Între zori și nopți acerbe,
Între granițe de sorți
Ne-am iubit răpuși, albaștri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ și printre aștri,
Printre stele căzătoare
Am iubit murind, dar veșnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care strașnic
L-am simțit... și cât l-am vrut!
Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet și tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi
Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri și goi
Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ți aduc
Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!
Ne-am iubit război și pace,
Ne-am iubit noapte și zi,
Însă inima nu-mi tace
Și mai vreau a te iubi
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sărut
Bătrânii pământului
Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.
Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.
Se țin firavi de mână- de au pe cin' să țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, să-asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, să vină.. ".
Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
Să vină, să dea strânsul;..."Săracii, că ei n-au".
Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.
Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.
Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vorbire, poezii despre viitor sau poezii despre uitare
Dacă știam
Nascut am fost pe-acest Pământ
Cu-n rol necunoscut de sumbru,
Daca știam că-s oameni răi,
Pieream fără de urmă-n vânt.
În jurul meu doar semeni tâmpi
Făloși, c-o mare aroganță,
Dacă știam că sunt prea proști,
Fugeam pe câmpi.
Le plac să-mpartă suferință
Să-și vadă semenul plângând,
Daca știam că ei există,
Cerșeam credință.
Oferă vorbe otrăvite
Distrugătoare de destine
Să-și poata ridica imperii,
Demult pierite.
Când vor pleca din astă lume,
Vor sta doar într-un sicriu
Nici nu știam că vor muri,
Fără de nume.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre prostie, poezii despre oameni răi sau poezii despre existență
Am fost...
Am fost și somn, și multe răsărituri
Și-adeseori am fost chiar și coșmar
În al meu vis și-n alte nesfârșituri,
La fel de viu sau tot imaginar.
Am râs nebun și-am izbucnit în lacrimi
De-atâtea ori, că nu mai are rost
Să-mi amintesc prin câte mii de inimi
Am fost un zeu sau poate doar un prost.
Am și răbdat de foamea cea mai cruntă
Paradoxal, simțită doar în piept
Și am servit belșugul ca la nuntă,
Deși-n simțiri ades am fost nedrept.
Am cunoscut și frigul îndoielii
Ce mi-a-nghețat și sufletul din mine,
Și-arsura grea de sub nivelul pielii
De dor aprins, cu lava-i de suspine.
Am alergat de când mă știu pe lume
De omul rău și de singurătate
Și am ajuns statuie fără nume,
Când am rămas orfan de jumătate.
Am tot strigat pân-am pierdut și glasul,
Fără urechi ori ființe să m-audă,
Însă oricât de drag mi-a fost taifasul,
Am și tăcut când soarta a fost crudă.
...
Am să mai fiu măcar o bună vreme
Și câtva timp, să nu vă fie dor;
Mă rog la voi păstrați-mă devreme,
Să nu vă fiu târziu când am să mor...
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre singurătate sau poezii despre sculptură
* * *
S-auzi un graur cântând
E sau ceva nespus de sfânt,
Sau doar banal.
Și nu-i de vină pasărea;
La fel ea cântă pentru ea
Sau pentru mulți.
Urechea înveșmântă
Tot ceea ce ascultă
În sur sau alb.
De-i cântecul plin de mister
Sau fără de fior în el,
Decidem noi.
"Melodia e-n copac"-
Zicea un sceptic. Cum să fac?
"Ba nu! E-n noi!"
poezie celebră de Emily Dickinson din Almanah "Convorbiri literare", traducere de Brândușa Popescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scepticism, poezii despre copaci sau poezii despre alb
Tatăl nostru
nu e rău fără bine și nimic fără tot
și nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
și nici haos integru și nici voi fără noi
nu există iubire fără chinuri și dor
nici nu poți nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deșert în abis
ca căldura în rece și ca somnul din vis
nu se poate opri nici o clipă pe loc
și nici omul feri între ape și foc
tot ce vine de sus se așterne pe jos
și la câte s-au spus și la câte s-au scos
stai de strajă mereu între spațiu și timp
când la soarele tău când la propriul nimb
și mai stai așteptând resemnări de destin
între propriul gând și azurul senin
că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor și ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet
va rămâne doar vid și nimic în nimic
nici solid nici lichid și nici mare nici mic
vei rămâne doar tu și cu tine doar eu
între da și-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...
poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre spațiu și timp sau poezii despre prăpăstii
Parfum divin
Privind, spre răsărit în noapte
Îți simt al Tău, parfum divin
Te-aud, cum îmi vorbești în soapte,
Aud îngeri, cântându-ți lin.
Iar pe Pământ, îti cântă greieri
Un cântec vechi, dar prea nostalgic
Aș vrea cu mine să cutreieri,
Să-mi mai arăți acel loc magic.
Pe-un camp de flori mi-ai apărut
Flori, fără vre-un parfum anume,
Le-ai oferit miros placut,
Strigându-le pe a lor nume.
M-ai dus către un lac întins
Din urma cântând, venea alaiul
Când mana Ta lin l-a atins,
În el s-a oglindit tot raiul.
Când ai plecat iar către cer,
Mi-ai spus că sufletul nu moare
Să cred în Tine, să nu pier
Spre zările fără de soare.
poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greieri
Eu fără tine...
O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torță fără foc;
O noapte fără stele,
Dimineață fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;
Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuș fără vioară,
Mierlă fără cânt;
Un tren fără șine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Și mare fără valuri.
Un cuib fără păsări
Drumeț fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.
poezie de Sergiu Mănuș (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre vulturi, poezii despre vioară sau poezii despre marină
Țara mea
O, țară de când tot aștept
Să vină momentul prielnic,
Să-ți scriu o poezie cu gând înțelept,
Pentru realizări, într-un ritm melodic.
Ca să ne bucurăm cântând,
De starea mândră-n care te-ai afla,
Poporul să iasă strigând,
Slavă! pentru patria mea.
Dar, iată că mult timp a trecut
De când ne-am revoltat pentru mai bine,
Dorințele nu s-au îndeplinit,
Toate au devenit ca niște vise.
O singură sansă a mai rămas,
La mulți de a pleca din țară,
Cu supărări și fără glas,
De copii s-a-ndepărtat ca să și-i crească.
Și tinerii nou absolvenți,
Alții cu mare performanță,
Au tot pornit spre alte zări
Inteligența să o folosească.
Pe-acolo și-au creat viitor,
Devenind mari colonii române,
Urmașii vin acum la bunicii lor,
Fiind totuși, de altă națiune.
De ne-nțeles ce s-a-ntâmplat,
Când noi credeam că se cuvine,
După conducătorul alungat,
Totul să fie mult mai bine.
Ce să mai credem noi acum,
Când în așa "democrație",
S-a dovedit fără cusur,
Că n-ai încredere în nime'.
Poate că cei în alte țări plecați,
Cu experiența câștigată,
Vor reveni curând încurajați,
Din sfera întunecată să ne scoată.
De-aceea țară dragă tot aștept,
Să vină momentul prielnic,
Să-ți scriu o poezie cu gând înțelept,
O odă, cu glasul poetic.
poezie de Dumitru Răscol (1 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Răscol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre patrie, poezii despre înțelepciune, poezii despre întuneric, poezii despre încurajare sau poezii despre încredere
Clipe efemere...
Vrăjiți mi-s ochii sub catifeaua nopții,
Cupolă de vis, brodată divin,
Când stelele sorții pe toți ne sfidează,
Știind ce ne așteaptă-n destin.
Vântul timid sărută flori de tei,
Parfumând cărările verii în noapte,
Luna sfioasă ca o fecioară cuminte
Caută povești de iubire sub stele,
În vii și noi scânteieri.
Care e menirea voastră?
Muze caline, prietenele mele,
Unde vă faceți culcuș sau case,
Nu vă e milă de frământările mele?
Ca o divă printre stele vechi și caste,
Flori de foc în nopți de smoală,
Luna trece nici că-i pasă
Ce gândesc sau ce mă apasă,
Ce iubire port sub stele.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit de-al meu Ulise,
Rătăcit în depărtări.
Ce-ar fi cerul fără stele
Și pământul fără flori,
Ce-ar fi omul fără visuri,
Fără al iubirii fiori,
Ce-ar fi munca fără sporuri
Și viața fără onoruri,
Ce-ar fi Terra fără oameni
Și Geneza fără valuri...
Ce-ar fi viața fără moarte,
Ce e dincolo de toate,
Ce ești Tu divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul plin de toate,
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace spre eternitate,
Și iubire pân la stele,
Că-i mai bună decât toate.
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Pământ sau poezii despre virginitate
Noi toți suntem precum firele de iarbă, avem timpii noștrii de creștere, iar dacă trage cineva de noi să creștem, ne rupem... la fel ca iarba. Noi doar putem să ne ajutăm unii cu alții să creștem sănătos sau... viceversa.
citat din Doru Bem
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre creștere, citate despre sănătate sau citate despre ajutor