Acum în secolul douăzeci și unu...
acum în secolul douăzeci și unu,
când viața a devenit doar toamnă,
omenirea intră la idei
se consideră abandonată, singură, cu ea însăși,
de când ne gândim la viitor
toate zidurile s-au strămutat,
principiul speranței a ieșit în fugă pe geam
și noi ne uităm cruciș unii la alții,
hai să schimbăm lumea,
dar cu cine anume,
cu clasa muncitoare care a intrat în extaz?
te uiți spre viitor
ca și cum te-ai uita pe gura unui obuzier.
căutăm altă țară pe care n-o găsim niciodată,
avem impresia că pământul gonește nebunește spre autodistrugere.
toate imperiile și-au schimbat stăpânii,
s-au schimbat și conștiințele,
hainele, femeile, modele,
începem să credem în viața de apoi,
în măreția și lașitatea ei,
dictatorii vin, se duc ca bufonii,
hamlet se zvârcolește în plasă,
faust face un rol infam și ridicol,
roscolnicov dă cu târnăcopul,
a murit și dumnezeu,
cine mai scaldă morții
și-i îngroapă
și le răsădesc flori pe morminte,
doamneee, cât galben pe frunzele moarte,
cât albastru dureros în sânge, câte gemete înăbușite...
măsor timpul cu pasul meu, stea după stea,
încă sunt treaz,
mă încolțește timpul,
număr pașii următoarei toamne,
cu toți cocorii de pe cer,
cu toate durerile lumii,
ucid vise, voluptăți care nu se mai întorc,
preschimb femeile în coliere și inele
ca să semene cu alizeele albe
și să le găsim în țara natală a visului.
când se lasă cortina
aștept cu frică și nemângâiat o moarte ridicolă.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vestimentație
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre moarte
- poezii despre durere
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
Citate similare
Scrisoare-poem
prietene, am aflat că ai murit demult,
am intrat la idei când am auzit ca te-a abandonat viața,
într-un sicriu amărât,
ce speranță să mai am eu când știu că ai fost viu
și-acum zaci cu viermii la un loc?
tu nu te mai uiți spre viitor,
eu nu mă mai uit spre trecut,
inima ta atrage viermii,
inima mea atrage vulturii,
noi nu mai găsim nicio țară,
nici în stânga, nici în dreapta,
niciun râu, nicio mare,
în care să ne desfătăm și noi
și să fumăm o țigară în liniște.
dacă imperiile și-au schimbat stăpânii,
noi ne schimbăm domiciliile,
căci conștiințele le-am schimbat de multe ori.
când vorbeam despre viitor,
tocmai atunci principiul speranței a ieșit pe ușă,
și-am rămas uitându-ne unul la altul chiorâș.
ce dacă am iubit aceeași femeie?
pe tine nu te mai doare nimic,
pe mine mă mai doare gelozia,
și acum mă întreb ce-ai căutat tu în patul nevestei mele,
s-a scris cam puțin despre acest episod,
poate fac din el un roman de dragoste
cu care voi rupe buricul târgului.
într-un timp îmi spuneai că vei emigra în america,
cred însă că n-ai mai avut timp,
trebuia să cearnă cineva bălegarul din cimitir.
odată și odată toți ajungem aici,
adio dorințe, adică să privești și tu o tăietură de rochie
mai sus de genunchi,
sau să te pierzi într-un mov,
aprins de pasiuni,
să tai privirile unei dame cu ascuțișurile ochiului,
să privești aterizarea unui fund de femeie
pe patul de dragoste,
să mai retrăiești asemenea clipe,
să pătrunzi în miezul unei muzici,
în ritm de dans sudamerican,
să desfaci câteo bluză
pentru un sân în călduri,
să joci un rol pe la agențiile matrimoniale ;
noi am fost mereu în probe,
mă refer la convorbirile noastre despre metafizică
care ne-au înnebunit,
pe tine chiar mortal,
pe mine parțial.
ce nepregătiți am fost atunci!
nu știam că ereziile se pedepsesc,
la orice stare de potop tu răspundeai cu miturile genezei,
la ce ți-au folosit toate astea?
îmi spuneai mereu, divinizând eroarea,
că-ți cauți alt drum,
citeai în ochi, în astre, în forme, în cărți, în semne,
doreai să mori la paris, în susurul senei sau pe mon parnas,
să nu știe nimeni de tine,
să visezi că vei fi înmormântat cu alămuri de muzici militare ;
efemere gânduri, în secreta plasă a timpului,
tăcută gălăgie care a risipit incertul contur al lucrurilor.
ziceai că ești buddha
și așezi timpul după alte principii,
tăiai de pe răboj toamnele,
care-ți purtau indispozitia peste tot,
erai scârbit de iluzia urbană
și-mi tot povesteai că e o minune când o ființă
îți respiră așa de liniștit în brațe, la piept,
în timp ce inima-ți bate în vâltoarea unei mari pasiuni.
știu că eram doi nebuni care plănuiam să răsturnam universul,
și ce mici și imbecili am devenit
crezând că dacă murim noi, va muri întreaga lume.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre principii, poezii despre iubire, poezii despre femei, poezii despre dorințe, poezii despre vulturi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Țara mea
O, țară de când tot aștept
Să vină momentul prielnic,
Să-ți scriu o poezie cu gând înțelept,
Pentru realizări, într-un ritm melodic.
Ca să ne bucurăm cântând,
De starea mândră-n care te-ai afla,
Poporul să iasă strigând,
Slavă! pentru patria mea.
Dar, iată că mult timp a trecut
De când ne-am revoltat pentru mai bine,
Dorințele nu s-au îndeplinit,
Toate au devenit ca niște vise.
O singură sansă a mai rămas,
La mulți de a pleca din țară,
Cu supărări și fără glas,
De copii s-a-ndepărtat ca să și-i crească.
Și tinerii nou absolvenți,
Alții cu mare performanță,
Au tot pornit spre alte zări
Inteligența să o folosească.
Pe-acolo și-au creat viitor,
Devenind mari colonii române,
Urmașii vin acum la bunicii lor,
Fiind totuși, de altă națiune.
De ne-nțeles ce s-a-ntâmplat,
Când noi credeam că se cuvine,
După conducătorul alungat,
Totul să fie mult mai bine.
Ce să mai credem noi acum,
Când în așa "democrație",
S-a dovedit fără cusur,
Că n-ai încredere în nime'.
Poate că cei în alte țări plecați,
Cu experiența câștigată,
Vor reveni curând încurajați,
Din sfera întunecată să ne scoată.
De-aceea țară dragă tot aștept,
Să vină momentul prielnic,
Să-ți scriu o poezie cu gând înțelept,
O odă, cu glasul poetic.
poezie de Dumitru Răscol (1 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Răscol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre patrie, poezii despre înțelepciune, poezii despre întuneric, poezii despre încurajare, poezii despre încredere sau poezii despre vinovăție
Căutăm
Căutăm soarele când cerul e acoperit de nori.
Căutăm frumosul când grădina n-are flori.
Căutăm sănătatea după ce ne-îmbolnăvim,
Căutăm tinerețea după ce îmbătrânim.
Căutăm prietenii pe care i-am pierdut,
Căutăm înălțarea atunci când am căzut.
Căutăm totul.
Ce căutăm, nici noi nu știm.
Căutăm viața când este prea târziu.
O căutăm, dar n-o mai găsim.
poezie de Dumitru Delcă (7 ianuarie 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sănătate, poezii despre prietenie, poezii despre nori, poezii despre frumusețe, poezii despre flori sau poezii despre Soare
Înțelepciunea morții
Cine nu se naște nu moare.
Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.
Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc.
Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.
Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.
Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință.
În fiecare om zace un mort trecutul.
Când mori te întorci la locul nașterii.
Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.
Datorită morții a intrat morala în viața noastră.
Viața este un împrumut al morții.
Pot trăi la nesfârșit cei ce nu au nimic de făcut.
Când știi de toate mergi spre moarte cu ochii închiși.
De unde știm că nu ne așteaptă cu dor cei care au plecat?
Știm că vom muri, dar nu știm uneori că am murit deja.
Nu mă preocupă moartea acum, am să mă ocup de ea după.
Moartea ta este treaba altora, nici tu nu te poți ocupa de ea.
Nu ducem lipsă de timp, ci de viață.
Cunosc moartea mai bine decât morții.
Cine pătrunde trufaș în moarte?
Cineva arde, cineva putrezește în viață fiind.
Orice termen de garanție amintește de moarte.
Spitalele au nevoie de bolnavi, cimitirele de morți.
Cei vii se duc, morții rămân ca martori.
Când viața nu există, nici moartea nu are loc.
Iubirea nu ne apropie și nici nu ne depărtează de moarte, dar ne dă curaj.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre superlative sau poezii despre râs
Când recunoaștem în noi starea de martor și o transcendem, noi vedem că suntem eterni nenăscuți și atunci, cui îi e frică, cine moare? Așa cum în coșmarul din noaptea trecută nu te-ai îndoit deloc că ai murit și totuși tu te-ai trezit Tot în patul tău, ca în fiecare dimineață, exact la fel, când credem că am "murit" în veghe, noi ne trezim ca Dumnezeu cel viu, care este Viața din tot și din toate. TU nu te naști și nu mori, DOAR VISEZI ASTA. ȘI ATUNCI, CINE EXPERIMENTEAZĂ FRICA, CINE SE NAȘTE, CINE MOARE?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre naștere
- citate despre moarte
- citate despre frică
- citate despre visare
- citate despre viață
- citate despre religie
- citate despre noapte
- citate despre dimineață
- citate despre coșmaruri
Senectute, frumoasă ești!
este senectutea timpul fericirii noastre?
animalul din noi a murit demult,
acum trăim cu sufletele noastre
printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă.
cuprindeam în brațe toate orașele
și câmpiile fără de sfârșit,
penumbra pe care o vedem este lentă și nu doare,
ea curge pe un povârniș, semănând cu eternitatea.
femeile au gustul melancoliei
și le găsim în paginile cărților nescrise,
toate astea nu trebuie să ne înspăimânte,
au o întoarcere a lor în timp,
drumurile noastre au fost ecouri și pași,
femei, bărbați, agonii, învieri, dezamăgiri, iluzii,
zile și nopți, răstimp între vise și vise,
iernile cu zăpezile frumoase,
verile cu tumultul vieții,
toamnele cu melancolii,
primăverile cu florile din inimi,
să le putem uita așa usor?
cartagina, infernul, glorii, între zori și amurg,
istoria ne topește pe toți în smalțul pământului,
nu rămâne decât
plânsul străvechi al mumei pe morminte...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre melancolie, poezii despre bătrânețe, poezii despre femei și bărbați, poezii despre zăpadă sau poezii despre zoologie
Senectute, frumoasă ești!
este senectutea timpul fericirii noastre?
animalul din noi a murit demult,
acum trăim cu sufletele noastre
printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă.
cuprindeam în brațe toate orașele
și câmpiile fără de sfârșit,
penumbra pe care o vedem este lentă și nu doare,
ea curge pe un povârniș, semănând cu eternitatea.
femeile au gustul melancoliei
și le găsim în paginile cărților nescrise,
toate astea nu trebuie să ne înspăimânte,
au o întoarcere a lor în timp,
drumurile noastre au fost ecouri și pași,
femei, bărbați, agonii, învieri, dezamăgiri, iluzii,
zile și nopți, răstimp între vise și vise,
iernile cu zăpezile frumoase,
verile cu tumultul vieții,
toamnele cu melancolii,
primăverile cu florile din inimi,
să le putem uita așa usor?
cartagina, infernul, glorii, între zori și amurg,
istoria ne topește pe toți în smalțul pământului,
nu rămâne decât
plânsul străvechi al mumei pe morminte...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Senectute, frumoasă ești!
este senectutea timpul fericirii noastre?
animalul din noi a murit demult,
acum trăim cu sufletele noastre
printre forme luminoase și vagi ce nu-s încă beznă.
cuprindeam în brațe toate orașele
și câmpiile fără de sfârșit,
penumbra pe care o vedem este lentă și nu doare,
ea curge pe un povârniș, semănând cu eternitatea.
femeile au gustul melancoliei
și le găsim în paginile cărților nescrise,
toate astea nu trebuie să ne înspăimânte,
au o întoarcere a lor în timp,
drumurile noastre au fost ecouri și pași,
femei, bărbați, agonii, învieri, dezamăgiri, iluzii,
zile și nopți, răstimp între vise și vise,
iernile cu zăpezile frumoase,
verile cu tumultul vieții,
toamnele cu melancolii,
primăverile cu florile din inimi,
să le putem uita așa usor?
cartagina, infernul, glorii, între zori și amurg,
istoria ne topește pe toți în smalțul pământului,
nu rămâne decât
plânsul străvechi al mumei pe morminte...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești altfel
Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai și ninsori,
Cât de-ncâlcită ești spre seară,
Ești cum n-ai fost pe vechii zori.
Acum ești verde cu răceală,
Acum ești caldă peste flori,
Apoi ești albă de zăpadă,
Ești cum n-ai fost pe ochișori.
Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu știu,
Lăsându-ți sora tropicală,
Să ardă verdele cel viu.
Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori și-apoi pe noi,
De-aș ști ce ți-am făcut surato,
Cât m-aș certa întins sub ploi.
Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porți de parcă te răzbuni,
Că ai găsit pădurea rară
Și luncile ce nu mai sunt.
E timpul, scurs, să pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Și-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre supărare, poezii despre seară, poezii despre păduri, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie
Ce rost?!
Destinul meu n-a fost prea blând,
Prea mulți în viață mi-au intrat,
S-au adunat în ea pe rând,
Fără măcar să fi-ntrebat.
Am încetat să mă mai plâng,
Că unii intră și nu-ntreabă
Dar parcă tot mai mulți se strâng
În viața mea, cei fără treabă.
Și nu-ncetează să tot vină
Se-ntrec cu toții dând năvală
Cu cât, de ei, este mai plină
Cu-atât e viața mea mai goală!
Numai acei ce eu i-aș vrea
Nu sunt pe-aproape când mi-e dor
Și atunci când vin unde să stea?
Că alții stau pe locul lor!
Unii s-au instalat în lege,
Alții voința mi-o supun
Dar niciunul nu-nțelege
Că viața mea nu-i bun comun!
Abia putând să mai respir
De câți se-nghesuie în ea
Mă dau deoparte și mă mir:
Ce rost am eu în viața mea?!
poezie de Ion Roșca din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre legi sau poezii despre dor
Glossă nouă
Motto:
Drag Poet, de când ai plecat...
În țară nimic nu s-a schimbat
"Vreme trece, vreme vine..."
Cu minciuna cât mai ține?
"Toate-s vechi și toate-s toate..."
Se descurcă cine poate.
"Ce e rău și ce e bine?"
Când trăiești viață de câine.
"Tu te-ntreabă și socoate..."
De-ți ajung banii ne moarte.
"Nu spera și nu ai teamă!..."
Când poliția te cheamă..
"Ce e val cu valul trece..."
Vorbe-n vânt cu apă rece.
"De te-ntreabă, de te cheamă..."
Te miri ca la panoramă.
"Tu rămâi la toate rece..."
Nu un an, de trei ori zece.
Ce le pasă dacă ție
Ți s-a stins orice dorință...
La tâlhari cu-a lor hoție,
N-ai nici milă, nici credință..
Huzuresc împărătește...
Cu minciuna cât le ține;
Alți flecari, altă poveste...
Vreme trece, vreme vine.
Se descurcă cine poate
Cel care a tot furat...
De-așa vremi avurăm parte,
Și întruna-am îndurat...
Unii mor..., s-au săturat,
Alții dau abil din coate;
Ce-ați crezut că s-a schimbat?
Toate-s vechi și toate-s toate.
Fratele ce-ți fuse bun
Ani în șir, chiar mama ta...
Nu te vor! Așa o spun
Mulți tribuni de mahala.
Poți avea pe cin' să crezi!...
Când trăiești viață de câine;
De ești treaz, parcă visezi
Ce e rău și ce e bine...
Că pământul nu-l mai vrei,
Nici recolta s-o culegi;
Asculți vorbe la mișei,
Te căznești și nu-nțelegi
Să-ncropești un parastas...
Îți ajung banii de moarte?
Doar atât ți-a mai rămas
Tu te-ntreabă și socoate.
Că te apără de rele
Și dreptate ție-ți face,
Te ferește de belele...
E activă doar când tace..
Ce e rău în toate astea?!...
Azi poliția ție-e mamă;
S-o iubești, asta-i năpasta...
Nu spera și nu ai teamă.
Că aștepți apa să intre
Iar în matcă, între maluri;
Unii spun că nu ai minte...
Marea naște alte valuri.
Vorbre-n vânt și apă rece
Din belșug la fiecare...
Mulți neghiobi pământul are,
Ce e val cu valul trece.
Ce-a putut ochiul să-ți vadă,
Câte ai să pătimești...
Ți se pare-o promenadă?
Cine-o face, nu ghicești!...
Te-ngrozești dar nu mai strigi,
Stai mirat la panoramă...
Nu te miști, ce-ai să câștigi?
De te-ntreabă, de te cheamă.
Vezi că lumea-i trecătoare...
Unii și-au ieșit din minți,
Căci minciuna-nșelătoare
Tu la prag acum te uiți.
O să-mi dai cu capu-n grindă...
Nu un an... de trei ori zece,
Asta bine o să-ți prindă
Tu rămâi la toate rece.
Nu un an, de trei ori zece
Stai mirat la panoramă;
Vorbe-n vânt cu apă rece,
Când poliția te cheamă.
De-ți ajung banii de moarte
Când trăiești viață de câine...
Se descurcă cine poate
Cu minciuna cât mai ține.
poezie de Marin Voican-Ghioroiu
Adăugat de Marin Voican-Ghioroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre recoltă, poezii despre minciună, poezii despre mamă, poezii despre apă, poezii despre vânt sau poezii despre tăcere
Dumnezeu toate le-așează
Când verdele planetei dispare,
Dispare și viața pe pământ.
Soarele nu mai răsare,
Nu mai e ploaie, nici vânt.
Când apocalipsa vine,
Pământul se face scrum.
Din el nimic nu mai rămâne.
Totul e negru și fum.
Universul nu ne reciclează.
Clonă, nu ne poate face.
Dumnezeu toate le-așează,
În fața lui, lumea tace.
Nimic nu ne luminează,
Moartea viață, nu se face.
Chiar dacă pământul moare,
Galaxia nu dispare.
Altă stea pe cer apare,
Cu timpul și ea dispare
Fiindcă e tot căzătoare.
poezie de Dumitru Delcă (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie sau poezii despre planete
Eu vin din lumea lui Marinetti
eu vin din lumea lui marinetti,
aruncând totul la pământ,
la dracu dragoste, iubire
și toate câte-s în inimă,
această cârpă cu care
s-au șters toți pe mâini,
acum dansăm printre
mese și scaune ca saltimbancii,
ne dezbrăcăm hainele
și ne scălămbăiem în oglingă
ca niște maimuțe din junglele africane,
hai, veniți, intrați în joc,
doi pași înainte
și unul pe loc,
ce frumos ne stau la gât
lanțurile de aur
în acest azur lins pe ochi,
ținem steaua lumii pe umărul drept
și avem armuri de oțel pe piept.
în serile când luceafărul
în galop fuge pe cer,
noi ne destrăbălăm în lumea lui dionis
pe lângă delfinii din adânc,
rupți din refugiul ultimului delir.
degeaba punem cuvintele în cuiburi goale,
n-are cine să le clocească,
ele sângerează din consoane,
mor în damf de parfum
ca merele domnești infectate de viermi.
ascultați melodile acestei toamne,
când frunzele acompaniază tristețea,
ca niște evantaie japoneze pe fața unei gheișe,
ascultați cum plâng pietrele de jad
sub freamătul copacilor,
flaute sub lună, îndurerate
de despărțirile de gâtul de colan al madonelor,
ascultați tristețea frunzelor de plop sub bătaia vântului,
ascultați cum filozofii pun diagnostic aureolat viitorului,
un fel de zefir de bucurii cu râsete pe ghirlănzi spumoase.
inimi flămânde ca niște câini în haite
îngurgitează iubirea pe nerumegate,
răscolind în carnea efemeră, pândind inalterabilul.
visăm mereu incendii apocaliptice
care să prefacă în scrum sărmanele noastre ființe
imperfecte și vulnerabile,
ne revoltăm de destinul biologic al lumii,
dar nu vedem ochiul rece al morții
cu rostogolirea pământului spre neant.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre frunze, poezii despre filozofie sau poezii despre draci
Teză despre moarte
o parte din sufletul meu e în doliu
după părinții dragi care-au murit
pământul i-a acoperit ca un lințoliu
dar ei sunt împăcați cu fața spre zenit.
așa e viața cu moartea sfântă lege
ne naștem cu ea o purtăm în noi
dar nu e om acela care nu culege
lumini și fericiri savuroase și moi.
încă viața o iubesc cu moartea în spinare
încă nu știu cum să o confrunt
cu probleme mă apasă spatele mă doare
suspină și timpul prin părul cărunt.
când va veni ziua să nu-l văd pe soare
am să-i zâmbesc morții n-am să mă încrunt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre suflet, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păr cărunt sau poezii despre păr
Când te uiți ce-i viața
Când te uiți ce-i viața, pe-a toamnei crude bolți,
Observi că-i un Mordor cu uriașe porți!
Când te uiți ce-i viața, privind cum timpul trece,
Sa știi că viitorul e-al dracului de rece!
Când te uiți ce-i viața, în prag de Anul Nou,
Vezi cum se-nvârte roata, ca la un cazinou!
Când te uiți ce-i viața la un televizor,
O parte-i comedie, iar restul film horror!
Când te uiți ce-i viața-n al soarelui apus,
Tânjești după cei dragi, care demult s-au dus!
Când te uiți ce-i viața, nu fi pesimist,
E câte-un happy-end ce se termină trist!
Când te uiți ce-i viața, privind marea-nspumată,
E valul care nu se va-ntoarce niciodată!
poezie de Alex Dospian, după Mihail Lermontov (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre televiziune, poezii despre pesimism, poezii despre groază sau poezii despre filme
Cum poate primarul să stea la masă cu familia lui când știe că toți tinerii din sat, din comună sunt duși în lumea întreagă? Nu ai un tânăr care să-ți facă o sobă, o poartă, un scaun românesc. Nu-l găsești. Acesta este un duh de nestatornicie, exact ceea ce era în viața barbarilor de altadată care au venit peste noi și s-au așezat în Câmpia Panonică. Toate neamurile și-au găsit adăpost la noi, cum au fost hunii, se gândesc acum să capteze, să ia când Ardealul, când Basarabia, când Dobrogea. Și politica europeană este de-a valma, dusă după interesele câtorva. A mai venit și moda asta a unicului guvern european, ceea ce mă duce cu gândul că s-a apropiat sfârșitul lumii.
citat din Justin Pârvu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre Europa, citate despre sfârșitul lumii, citate despre sfârșit, citate despre sat, citate despre politică, citate despre modă sau citate despre gânduri
Căutăm fericirea, dar nu înțelegem cu ea se află în fericirea celor de lângă noi. Frustrarea este primul inamic al fericirii, apoi închistarea în norme palpabile, după care orbirea spiritelor ce gravitează în jurul unor idei fixe. Fericirea o găsim în lumină, în cânturi și flori, în ziua ce se arată răsărit și apus, dar înainte de toate o găsim în zâmbetul și liniștea pe care o emană semenii noștri acea energie pozitivă ce ne încarcă spiritual.
aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre fericire, aforisme despre zâmbet, aforisme despre lumină, aforisme despre idei, aforisme despre flori sau aforisme despre energie
Moarte, tu n-ai nume de om
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă și un plic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăbovește jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul și să las o cheie
ori nu știai că am
o nevastă și un copil mai mic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca și când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aș fi putut să plec
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ți mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
și sunt gol-goluț că n-am putut
să-mbrac nimic
așa sunt Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul și viața între dinți
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ți-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăbovești la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar știai
că-i bolnav și trist
și-i cel mai mic
la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un semn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
știu că te grăbești
și-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu știai
un copil și o nevastă care au lăcrimat destul
și-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ
noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greșit de vii pândind
și totuși dacă vii
adu-mi și tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost și încă sunt
noa haide moarte hai
pășește-ncet de poți
injectează-mi în vene noaptea
fie și în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mă-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om
apoi să taci
apoi să taci
să taci...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumânări, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre lumină sau poezii despre trup și suflet
Viitor galactic
Nimic nu este cum a fost, o lume veche se ascunde
Și soarele a-mbătrânit..... cu minus în secunde.....
Privind puțin spre viitor, galactici speră toți a fi
Când Universul va deschide un drum spre stele într-o zi.
Planeta va muri încet, asfixiată-n mii de noxe....
Și vor rămâne pe Pământ figuri scheletice în mostre.
Lugubru sună, evident, dar înapoi nu se mai poate,
Căci timpul are mersul lui și trecătoare-s toate.
Dar, hai, să dăm puțin răgaz pustiului ce vine
Și să privim de pe pervaz spre verzile coline,
Albastru cer, albastră mare și tot ce încă mai respiră
Purtat de dor, purtat de gând cu vântul în grădină.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre stele, poezii despre secunde sau poezii despre poluare
Ignoranța, scepticismul, aroganța și inconștiența fac parte din lumea noastră interioară, iar dacă acum viața nu este așa cum ne dorim este tot din cauza a ceea ce se află în interiorul nostru. Cum am putea fi fericiți și să avem viața pe care o visăm când niciodată, ceea ce avem acum nu este suficient de bun? Recunoștința, iubirea, acceptarea și curajul sunt armele noastre, care vin tot din interior și ne pot face fericiți. Când ai vreo pretenție, vreo supărare de genul celor pe care le ai zilnic, adu-ți aminte că ești viu, respiri, exiști și poate se nimerește ca afară să fie și o zi cu soare. Dacă nu ai avea aer și te-ai sufoca, ai da toate posesiunile, toate privilegiile sociale, toate pretențiile doar pentru acest dar minunat: cel al vieții și al aerului din plămânii tăi. Dacă ai avea puterea să fii recunoscător pentru tot ce ai acum în viața ta în plus, nu doar pentru aerul din plămâni, cât de bogat ai fi?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre aer, citate despre recunoștință, citate despre timp, citate despre supărare, citate despre scepticism, citate despre iubire sau citate despre ignoranță