Fabulă tristă
Pădurea este plină de păsări mari și mici,
Cu pene colorate și glas ciripitor,
Autohtone cârduri pe câmpuri, prin urzici
Și multe alte păsări din neamul călător,
Cu gust de aventură, s-au răsfățat la soare,
Prin țări mai călduroase și pline de bucate
Din alte zări de lume, cu mult mai primitoare
Și-au hoinărit prin ramuri cu fructe încărcate.
În zor, de dimineață, în mijloc de ogor,
Făcu o adunare tot neamul păsăresc,
Doreau ca să aleagă un for conducător
Și, toate deodată, prea tare ciripesc.
Le înjurau cumplit cele ce-au stat în țară
Și propuneau o lege prin care, în final,
Să stea un timp de-o parte cele ce-au fost pe-afară,
Să nu poată conduce în mod oficial.
Concluzia e clară în codrul de la noi:
În for conducător acum să se aleagă
Acei autohtoni ciripitori de soi,
Care-au trăit în țară viața lor întregă.
Morala:
Azi toți ciripitorii
Pun mâna pe putere,
Ei sunt devoratorii
Butoiului cu miere.
fabulă de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre răsfăț
- poezii despre prezent
- poezii despre mâncare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.