Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

detalii despre carte

Era vara în care am încetat să o mai caut. Când am încuiat toate ușile, am spălat paharele de vin, am ascuns toate discurile. Vara în care nu am putut să arunc fotografiile, dar am reușit să nu le mai privesc, să nu le mai trăiesc. Vara în care m-am scos singur de sub dărâmături, fără să o mai aștept pe ea să vină să mă salveze. Atunci am început să trăiesc din nou, dar altfel. Involuntar am început să trăiesc prin ea, chiar dacă ea încetase să-mi mai fie stâlp. A fost momentul în care ea s-a mutat de lângă mine, undeva... în mine, pentru că abia după ce am pierdut-o, am reușit să o cunosc cu adevărat.

în In Tempora
Adăugat de Andreea BlânduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "In Tempora" de Andreea Blându este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 23.20 lei.

Citate similare

Langston Hughes

Viața e frumoasă!

Am coborât la malul râului
Și m-am așezat lângă edec.
Am încercat gândesc, dar n-am putut,
Așa c-am sărit cu gândul să mă-înec.

Dar am țâșnit la suprafaț㠖 și-am țipat!
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate aș fi reușit s-o fac.

Dar era Rece în acea apa! Era rece!

Mai târziu, m-am urcat pe turn
La douăzeci de etaje înălțime.
M-am gândit la copilul meu
Și-am crezut c-o să sar, că s-a zis cu mine.

Am rămas acolo și am țipat!
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul n–ar fi fost atât de înalt
Poate aș fi reușit s-o fac.

Dar eram atât de Sus! Atât de Sus!

Acum, dacă tot sunt aici și în viață,
Presupun că a trăi este firesc.
Aș fi putut muri din dragoste –
Dar am fost născut ca să trăiesc,

Așa că-o să-mi mai auzi țipetele,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aș simți însă bine, draga mea,
Să te știu tristă fiindcă-am reușit s-o fac.

Viața-i frumoasă ca un vin spumos! Viața-i frumoasă!

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Dream Keeper: And Other Poems Paperback" de Langston Hughes este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.
Marius Robu

Ci

Dacă nu te-am mai putut scoate din inima mea,
Mi-am scos inima din piept, și-acum trăiesc fără ea.
La fel am făcut cu mintea, din capul meu te scot,
Și-acum trăiesc fără minte, dar mă dor de nu mai pot,
Ochii. Să mi-i dau afară, chiar astăzi am început,
Însă ochii mi-au strigat ei nu te-au mai văzut...
Ci dor
Numai de dor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un nou început

Vreau plec, fug cat mai departe!
Să uit, uit că trăiesc într-o lume plina de...
Vreau atunci când sunt liber,
Roua dimineții îmi aducă liniște și speranță.
Și afară când plouă, stropii să fie fericire;
Și durere și suferință să nu existe,
Vreau ca totul să fie o armonie;
Vreau iubirea și pasiunea să fie fundamentul unui nou început,
Vreau soarele când apune, simt că o zi minunată a luat sfârșit
Și fără gânduri dureroase eu o nouă zi aștept.
Vreau să trăiesc, asta vreau!

poezie de (octombrie 2014)
Adăugat de Rares JigaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încet, încet te uit... dar nu, nu pot

Rareori ne gândim la ceea ce avem,
dar mereu la ceea ce ne lipsește,
spunând:
Acesta este modul,
în care eu trăiesc în present...

Acesta este modul,
în care definesc eu, cine sunt cu adevărat,
un prost, dar un prost îndăgostit.
Acesta este modul,
în care definesc eu iubirea,
ca pe ceva de sine înțeles... dar fără tine...

Nu te mai visez iubita mea,
încet, încet te uit... dar nu, nu pot.
Nu te mai chem, te-am alung din mintea mea,
și nici nu te mai pot iubi... sau nu.
Încerc doar par indiferent,
la fel cum ai fost și tu...

Eu acum,
nici nu mai doresc te iubesc.
Încerc, îmi este greu fără tine,
dar asta este... o suferință, care mă seacă,
... un foc întunecat al răului total...

Nu a fost vina ta
tu nu m-ai mai iubit,
dar a fost vina ta pentru minciunile,
care cu o candoare prefăcută,
mi le aruncai... crezâdu- prost.
Cum de altfel și eram... orbit în iubire...

Acum eu vreau
să mă înțelegi... și accepți,
nu sunt nici rău, nici indiferent,
dar acum m-am împăcat cu mine însămi,
știind că am reușit să trec
peste focul întunecat,
al unei iubiri neîmpărtășite...

Nici nu exult la gândul,
acum ai început să mă iubești.
Dar numai eu știu,
cât de greu mi-a fost să te uit,
să mă regăsesc... singur făr de tine...

Îți urez și ție baftă la uitat... sau nu,
undeva, cândva ne vor întâlni,
și vom încerca,
trece nepăsători unul pe lângă celălalt...

Nu, nu putem,
focul iubirii nu ne lasă,
cădem unul în brațe la altul...
sudați în nemurirea dragostei
... dintre noi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În filmul Braveheart, William Wallace spune: "Toți oamenii mor. Dar nu toți trăiesc." Și eu m-am numărat multă vreme printre acei oameni care trăiesc din inerție. Care se mulțumesc cu puțin din teama de a îndrăzni mai mult. Am ascultat toate vocile, mai puțin vocea mea interioară. Vocea sufletului meu. Pentru fiecare om are un suflet. Într-o zi o să fac o colecție de materiale și cercetări care atestă în mod științific existența sufletului uman. Cuvântul "psyche" înseamnă "suflet" deci psihologia este știința despre suflet. Înțelepții din antichitate au știut asta, amatorii de azi se bălăcesc în ignoranța lor. Dar nu pentru multă vreme, pentru că adevărul nu poate fi ascuns. Asta e pasiunea mea. Psihologia. Potențialul. Personalitatea. Toate se leagă între ele. Nu am aflat asta decât în clipa în care am reușit să amuțesc toate vocile din afara mea. Vocea părinților, a profesorilor, a televizorului și a radioului, a prietenilor și chiar vocile din capul meu, din mintea mea rațională care a fost condiționată și educată gândească într-un anume fel.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Nedelcu

Abia aștept să vină vara!

Abia aștept să vină vara, să-mi cânte marea din vioară
cuprindă-n brațe strâns, cum a facut-o-ntâia oară.
Iar tu îmi zâmbești duios din ochi albaștri de ciocoare
Și să mă iei apoi de mână, ne-azvârlim de-ndată-n mare,
Să îi sărut valul vulcanic cu mângâieri de alizeu
Să ancorez cu el odată, căci de ani buni aștept mereu.
scufund în a ei apă, chiar de se zbuciumă prea tare
Și fericită eu strig:,, Doamne, ce bine e la mare!"
Abia aștept să vină vara și, zilnic, tu îmi zâmbești,
Să ne-alintăm ca doi copii și-acsă-apoi să mă–nsoțești
Și-n starea de euforie să-mi uit tristețea și destinul,
Să spintecăm azurul mării și în pahar turnăm vinul.

sonet de
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Eu m-am ascuns în mine...

nu mă cauți, m-am ascuns în mine
Și lacăte de gheață-am pus la porți;
Mă ninge liniștit și mi-este bine,
Când lângă mine mi-am adus consorți

Toți îngerii goniți din raiul verde
În care înfloream cu tine-n gând,
Cu albul lor, nesomnul, să-mi dezmierde
Când nopțile, pe un coșmar, le vând.

nu îmi scrii, nu mai citesc, iubite!
S-au risipit cuvintele în vânt.
Minciuna te-a-nfiat și vara minte,
A coborât și iadul pe pământ.

Și gustu-i de cenușă și tăciune
Îl simt pe buze, când, timid, mai strig
Spre dumnezei, mimând o rugăciune,
Dar, mi-e atât de iarnă și mi-e frig!

Eu m-am ascuns de noi, ca de-o povară
Pe care am purtat-o ca Iisus,
Ducându-mi crucea, ca pe-o primăvară
În care-acum nu ești și nici eu nu-s.

Eu în deșetul alb cu mii de stele,
Tu, sub potopul lacrimilor mele...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aș fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsurați, pașii vorbei m-au
dus uneori către tine și ți-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat și eu,
pierdută prin el, nu mai știam
spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi cuprindeau și făceau noapte.
Fără văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea și cu mine,
credeam că trăiesc.
Și s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Și nu mai știam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simțeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc

din nou rază
și cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruș străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăți
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
pașii ar bate doar pe loc,
urmele ar păși înainte și
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braț cu zâmbetul lor.

M-am gândit
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Vindecare...

Vindecat de Esculap
și la trup, dar și la cap,
m-am trezit în barca vieții
sorb... roua dimineții.
Zbucium mare, chiar furtună,
norii negri se adună,
barca stă se răstoarne,
rostul vieții să-mi întoarne,
vâslesc cu temei, tenace,
valurile nu-mi dau pace,
trec valul și mic și mare
găsec loc de parcare,
sufletul să-mi odihnesc,
aflu de ce trăiesc:
pentru mine, pentru altul,
ridic ochii spre Înaltul
care nu vrea se-arate
să-mi facă și mie parte,
lasă pătimesc,
drumul singur să-mi găsesc,
sugerând așa-i viața,
nicicând să nu-mi pierd speranța,
cum îmi aștern, așa dorm,
să-mi fiu mie singur Domn,
să mă bazez doar pe mine,
fiecare-i pentru sine,
ai mâncare, băutură,
vine altul și ți-o fură,
te lasă sărac lipit,
fără ce-ai agonisit,
arar mai găsesc o oază
pe care-o privesc cu groază,
am pierdut-o prin uitare,
tu aievea-a mea visare!
Totuși, ca învățăminte,
Domnul mi-a dat har și minte,
de știu să le folosesc
fără "ajutor" trăiesc!

poezie de din Poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cea mai frumoasă vacanƫă

Începe întotdeauna vara,
de ziua ta.
Am vrut schimb anotimpul,
dar vara începe în continuare,
de ziua ta.


Ai vrut mutăm vacanta,
anul acesta, de ziua mea,
dar vara n-a știut și-a început
de ziua ta.

E cu sau fără voia ta,
un fel de simbioză vara
între o fiinƫă cum ești tu
și anotimpul cu acest atu.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nevoia de cuvânt

la început a fost cuvântul, și era atât de singur încât s-a despărțit în silabe
cea de sus s-a numit cer și rai și nori și vânt și ploaie și absent
iar cea de jos s-a numit pământ și iad și umbră și tărie
și pentru că mai rămăseseră sunete
a zidit omul cu toate florile și toate animalele
dar omul era singur, nu avea cu cine vorbească
și atunci, din unu a făcut doi și femeia a strâns cuvântul la sân
și cuvântul nu a mai plâns. a suspinat doar
și a crescut fără teamă de întuneric, de ură, de micime
dar toate acestea și-au dat mâna și i-au pus gând rău țintuindu-l
în cea mai neagră tăcere
iar cuvântul a murit și a înviat
pentru că omului îi era greu fără de cuvânt
și cuvântului îi era greu nerostit
mâna care mângâie, umărul care sprijină, gura care suspină
sunt demne de umbra și duhul cuvântului
iar frazele se înlănțuie scriind toată istoria lumii
în aceleași eterne cuvinte
de început

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Și trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colț de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aș vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Gabriel Petru Băețan

Cei care trăiesc pe dinăuntru

sunt oameni ca și mine
care trăiesc pe dinăuntru
ca într-un schit săpat în carnea lor
de întrebări fără răspuns

în care Dumnezeu
încă din primordialele infinituri
prin sensibilitate
și-a lăsat amprenta

oameni oglindă
în a căror privire
se reflectă toate suferințele

care preferă vocifereze prin artă
și dacă ar prinde cu adevărat glas
agonia lor interioară
lumea întreagă
ar asurzi

poezie de
Adăugat de Gabriel Petru BăețanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

De tine mai mi-aduc aminte...

am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orișiunde

am început să te privesc, ca pe o floare, orișicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare

am început să te gonesc, din nopțile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese

am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
așteaptă se scurgă lin, spele limpede atâtea zoaie

am început să le așez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine

am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineață,
încerc râd și nu aștept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă

am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge ascult, foșnitul pomilor prin lume

am început și nu știu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las țigarea fumegând, -și scuture cu scrum dorințe

am început nou început, amar sau dulce, cine știe,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cumpănă

Uită frate
ce a mai rămas
din visul acela de la început.
Vis ce-am sperat ating,
dar nu am putut.
Trăiesc umbrită de durerea
unei întrebări și a unui gând:
unde a fost punctul,
sau clipa, în care m-am frânt?

poezie de din Fărâme
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmi voi aminti

Îmi voi aminti apartamentul tău
și canapeaua ta, și toate filmele
care au fost martore săruturilor noastre.
Îmi voi aminti drumul
pe care m-am pierdut mereu
venind te întâlnesc;
dar, din clipa când te-am văzut,
nu m-am mai regăsit niciodată.
Toate detaliile care te privesc
și ceea ce noi aproape devenisem
trăiesc în oasele mele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Condamnarea la toamna

Nu e toamna cum esti tu,
vara mea de suflet, nu,
pe pamant,
vara decazu.

Daca padurea ne condamna
la nostalgie, fara rost,
e toamna, vara mea, e toamna,
asa cum poate n-a mai fost.

Atatea taine nepatrunse
ne cad in brate la un semn
si suntem imbracati in frunze
si captusiti c-un fel de lemn.

In rau sunt doua lazi de bere,
pe foc s-a pus un ultim vreasc,
trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere,
catre cerboaice care nasc.

Si ziua e atat de mica
incat n-ai vreme de-un salut,
si-un fum noptatec o complica
si saptamana a trecut.

Mai e in tot un pic de vara,
dar paturi aspre ne-nsotesc,
la orice drum mai lung afara
prin clai de aburi nefiresc.

Mai am senzatia ca toate
pot fi si altfel decat sunt,
dar muntii-mi pun poveri in spate
si simt ca port pe talpi pamant.

Acum si fiarelor li-i foame
si ies lunatice la drum,
padurea este numai drame
si-o mai salvam cu cate-un fum.

Dar ea, deodata, ne condamna
la nostalgii si la pacat,
e toamna, vara mea, e toamna,
si-atat de singur m-ai lasat.

poezie celebră de din Sunt un om liber
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Mai am o singură durere....

Mai am o singură scânteie care mă ține în viață,
O singură plăcere care mă scoate din ceață,
Un singur dor când vreau fii lângă mine,
Un singur gând atunci când ploaia nu mai vine.
Mai am o singură durere și-mi place s-o numesc fericire,
O singură slăbiciune și-mi place s-o numesc iubire,
Mai am un singur suflet și-l țin ascuns la tine
Și-o singură dorință: fii lângă mine.
Mai am o singură plăcere, te văd zâmbind
Și-un singur prinț pe care să-l alint.
Mai am un singur loc și ăla e în dreapta ta,
Am toate astea, ce-aș mai putea avea?

poezie de (10 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă uit după tine în toamna vieții

Acum îmi dau seama ai plecat,
ca un copac ce e tăiat din viața lui
și plâng tu înapoi nu poți să mai vii,
la locul nostru de amintiri,
sau vii la mine să-mi dăruiești un strop de soare,
cu o crizantemă în mână aducând un iz de toamnă,
să-mi umple inima de romanțe romantice,
cu care m-am obișnuit să trăiesc,
dar nu mai pot, te-ai dus acolo sus,
la judecata Domnului Isus,
ș-acum privesc la apus văd unde te-ai dus.
Pășesc singură-n toamna vieții,
p-alei înmiresmate cu parfumul tău
și vreau fii din nou lângă mine...

poezie de (13 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ganduri pentru ieri...

Am sperat mereu
Că ai te întorci,
Că vom fi din nou împreună.
Dar, aștept … aștept…
Oare toate punțile de legătură s-au rupt?
Oare nu mai există nimeni
Care să-mi spună ceva despre tine
Sau -ți spună ceva despre mine?
În fiecare noapte întreb:
De ce ne-a fost dat ne întâlnim
De ce n-am trecut unul pe lângă celălalt ca doi străini,
Fără ne privim măcar…De ce?

Nu are rost să mă frământ:
Am fost două paralele
Care atunci, în acea clipă
Au atins infinitul
Dar, doar pentru o clipă.

poezie de
Adăugat de Carmen IosipaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Câte elemente avea tabelul lui Mendeleev la început? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!