Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

O întrebare

Ca să uit măcar o clipă de atâta supărare
Mă aplec peste-o hârtie și lansez câte-o-ntrebare.
Câte lacrimi au să curgă ? Câte mame vor mai plânge?
Să oprească suferința și “zvâcnirile de sânge ".
Voi cei mari ce-aveți puterea, și vă bălăciți în toate,
Nu credeți că este timpul să lansați un: nu se poate?
Dacă vouă vă surâde, soarele când asfințește
Și vă înfoiați în pene când chenzina iar vă crește,
Dacă voi ”Divanul Mare” n-aveți limite-nimica.
Când e vorba de-ale voastre, nu-i rușine, nu-i nici frica,
Nu credeți că cei ca mine v-au ales în fruntea țării
Să fiți drepți, curați ca roua, nu tulburi ca apa mării?
Nu credeți că-n lumea asta toate au limita lor
Și că cel ce poartă greul este prea-nțelegător ?
Mai lăsați-vă trufia și orgoliul de partid,
Răsfoitul de ziare când legile se decid.
Stoaceți-vă seva-n creier, faceți legile mai drepte
Pentru cei lipsiți de "multe", săturați să tot aștepte.
Ca să știți cum o duc dânșii, coborâți puțin la “vale”,
Să vedeți șiroi de lacrimi, s-auziți doine de jale,
Să vedeți bătrâni și tineri ce se zbat numai în drame,
Pe când voi țineți de scaun și-adunați la kilograme.
Oameni buimăciți la minte, de-atâtea promisiuni,
Săturați de vorbe goale, de lozinci și de minciuni.
Doamne. . . fă-i să înțeleagă că zâzania din ei,
Le aduce doar porecla de: smintiți și de mișei,
Fă-i să știe că trufia este o boală ce nu iartă
Și că-i duce pân-la urmă la discordie și ceartă.
Poate astfel vor pricepe și-și vor modela “cuvântul”,
Altfel, nu-i iartă mulțimea, nu-i mai rabdă nici pământul.

Aveți grijă să nu vă scoate-ți ochii,
domnilor din fruntea țării.

poezie de
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cei din... "Cizmă"

Ne urăsc, românașii
se descurcă, așa cum pot,
dar o să-și găsească nașii
pân-la urmă, așa socot.

Unii latră să nu tacă,
îi privești, apoi înjuri,
te privesc, rânjesc și pleacă,
dând din cap, parcă-s mahmuri.

Alții își urăsc și neamul,
uită de unde-s plecați,
scriu prostii, să-și umple tomul,
cum au fost ei blasfemați.

Doamne fă-i să înțeleagă,
Că zânzania din ei,
Îi despart în multe cete
De zănateci și de mișei.

Peste tot sunt buni și rele,
nimeni nu-i zeu pe pământ,
când visez cu niște Iele
mă consider cel mai sfânt.

Oare? Sfinți mai sunt?
Poate în Ceruri,
Dar... Nu se știe, nici acolo.

poezie de din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (15 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oameni buni, încetați să vă mai întristați. Oare nu știți voi că tristețea vine din evenimente trecute ce se petrec în mintea voastră exact ca și când s-ar petrece acum? Oare nu știți că puteți să vă alegeți gândurile? Oare nu știți că puterea de a decide ce e bine și ce e rău stă tot în mâinile voastre? Nu-i vedeți pe cei mai potrivnici decât voi, cu mai puține decât voi care zâmbesc și se bucură de ceea ce au? Nu v-ați dat seama până acum ceea ce acumulați nu vă face mai fericiți? N-ați observat că și un zâmbet pus pe buzele încrâncenate ale unui om face să vă simțiți mai bine? Chiar trebuie să fiți egoiști înainte de a oferi? Dacă nu dați acum din leul vostru 10 bani, când veți avea 10 milioane, credeți că veți oferi unul?! Fiți recunoscători pentru ceea ce vă oferă viața, căci este exact ceea ce aveți nevoie, chiar dacă nu e întotdeauna ceea ce vreți!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Stelele și speranța

Voi oameni sensibili și plini de speranță
Viața este numai iubire?
Nu vreau cred că voi nu credeți în ziua
Când stelele se vor uni cu lumea
Și nu se vor mai separa de ploi
Vor fi doar ele simple adieri?
Vor redeschide inimile necuprinse
În alge de păr atinse...
Nu vreau decât sper mâine și eu voi rămâne
O stea mică pe cerul aprins
Și voi străluci în inimile voastre
Ce mă cuprind în mii de spații alese
De astăzi stelele vor străluci altfel...
Se vor opri în ochii tăi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Brooke: Credeam că vă cunosc. Dar presupun că e mai ușor vedem ce vrem decât căutăm adevărul. Credeți mă cunoașteți, dar nu-i așa. Și asta înseamnă că nu știți de ce sunt în stare. Mă vedeți ca pe o persoană care e populară și care are toate răspunsurile. Dar nu-i adevărat. S-ar putea să nu știu mereu ce fac, dar voi încerca îmbunătățesc lucrurile. Și când voi face vreo greșeală, pentru toți greșim, promit să vă cer ajutorul. Nu pot face asta singură, dar dacă-mi dați o șansă, putem face lucruri mărețe împreună. Promit , dacă aveți încredere în mine, voi găsi curajul să vă îndeplinesc visele.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi parlamentari

Unde-i onoarea și mândria
care ne-însoțeau odată?
Unde este România,
țara noastră mult visată?
În lanțuri ați pus poporul.
Țării i-ați secat izvorul.
Vă-înfruptați din munca noastră.
Sunteți pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreți frați.
La occident -înclinați.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeți până și țara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteți slugoi.
Sunteți lași, sunteți păgâni.
Voi n-aveți sânge de români.
Ați vândut aurul țării.
Ați vândut talazul mării.
Până când voi mai sperați
că mai puteți furați?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Și-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe țară.

poezie de (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Scrisoare fără plic...

(ca un pamflet, dar nu e )

adresez, azi, vouă, pretinși bărbați de stat,
Voi, dornici munciți... ca musca la arat,
Îngurgitând iluzii... c-ați tras în brazdă plugul
Stând cocoțați în cârcă la cel ce duce jugul.

Voi, burduhane pline și gard pentru Armani,
Specialiști în biruri și ași... la furat banii.
Clienți de tribunale... ș-apoi de pușcării,
V-ați îtrebat vreodată ce e cu voi pe-aci??

adresez și vouă, pretinse mame, încă...
Văd plânsetele țării lovind în voi ca-n stâncă
Iar voi plimbați poșete de mii de euroi,
Atât cât ia sărmanul pe-un an... sau poate doi.

Voi, plini de doctorate... facute la minut,
Rostiți atâtea vorbe că-'ncap într-un strănut.
Aveți măcar decența să vă priviți în față
puneți întrebarea... ce v-ați dorit în viață?!

Dac'-ați urcat acolo cu gândul doar la pradă,
Eu zic să mai priviți din când în când și-n stradă.
Ferească Dumnezeu... să se răstoarne carul,
Nu cred să fiți în stare, suportați amarul

Vărsat de-atâta vreme, cu-atâta nepăsare.
Nu încercați c'-un deget măsurați o mare.
Eu omul de pe stradă, așa cum spuneți voi,
N-am unde să mai cad... sunt prins între nevoi.

doare și răbdarea, cât credeți c-am s-o port?
Nu mă duceți în stare să nu vă mai suport.
S-a dus un sfert de secol de când conduceți țara
Eu m-am ales cu vorba, "Iarna nu-i ca vara".

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iisus Hristos: Fericiți cei săraci cu duhul, a lor este împărăția cerurilor. Fericiți cei ce plâng, aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, aceia vor moșteni pământul. Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, aceia se vor sătura. Fericiți cei milostivi, aceia se vor milui. Fericiți cei curați cu inima, aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace, aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, a lor este împărăția cerurilor. Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea. Bucurați-vă și vă veseliți, plata voastră multă este în ceruri, așa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:3-12 de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Rodica Nicoleta Ion

Glossa pruncilor orfani

Priviți, oh, oameni, lumea asta mare!
Vedeți și stăpânire și teroare,
Vedeți huzur, ori lacrimă de prunci,
Pe chipuri obosite cute-adânci...
Vedeți copii înfometați și goi
Scârbiți de suferință și nevoi.
Câte orori în lumea asta, Doame!
Mor prunci de frig! Oh, pruncii mor de foame!

Priviți, oh, oameni, lumea asta mare!
Rana ascunsă-n suflete nu doare?!
Nu doare plânsul, noaptea, sărăcia?!
De ce trăiți atunci în România?!
În parcuri, pe poteci, atât de singuri,
Copiii străzii trec prin anotimpuri,
Cerșind un colț de pâine, ori o haină.
Voi nu-i vedeți?! Ori nu-i băgați în seamă?

Vedeți și stăpânire și teroare...
Închideți ușa celui care n-are.
Se-afundă-n valuri de dureri, dar voi,
Voi cei ce-aveți, nu-i scoateți din nevoi.
În ochiul vostru ei rămân de stâncă
Și între voi prăpastia-i adâncă.
Oh, n-aveți milă! Crucea și-o vor duce
fie sprijin pentr-o altă cruce.

Vedeți huzur, ori lacrimă de prunci?
Străin de Dumnezeu, nu-ți mai aduci
Aminte de poruncile zidite
În stânca unui trup de oseminte?!
Fii drept și bun, aproapele-ți ajută,
Din duhul tău, tu duhul i-l înfruptă,
Celui bolnav, dă-i liniște în gând
Și vindecă-i durerea mai curând!

Pe chipuri obosite cutea-adânci
Dac-ai vezi, aminte să-ți aduci
s-au zidit pe ei ca tu fii
Mai fericit cu fiecare zi.
Dar tu, străin, alergi... Și-ntunecare
Îți este de un timp întreaga zare.
Te cheamă, iată, diavolii-n luciri
Și viața ta-i un șir de amăgiri.

Vedeți copii înfometați și goi...
Ca ei ați fi putut să fiți și voi.
Cerșesc desculți, li-i foame, ori li-i sete,
Încă mai speră, încă pot s-aștepte.
Bolnavi, febrili, părinții li-s... pe moarte.
Destine frânte, lacrimi, nedreptate...
Ei nu s-au lepădat de Dumnezeu,
Căci numai El îi sprijină la greu.

Scârbiți de suferință și nevoi,
Puteați cândva, oricând, să fiți și voi.
O zi măcar să încercați a fi
Săraci, bolnavi... Poate așa veți ști
dați lumină celor etern întunecați,
vreți dați acelor flămânzi, ca între frați,
Mâncare, ori o haină, ori un pahar cu apă...
Nu fiți infirmi la suflet, cu inimă săracă!

Câte orori în lumea asta, Doamne!
De ce se plânge și de ce se moare?!
Și dincolo de plângeri, în regres
E astăzi, Doamne, al planetei mers.
timpul înapoi! Rana-mi alină!
Învie-i iar pe cei care muriră!
Dă-le și soare, dă-le și iubire!
Renască crini de-acum în nemurire!

Mor prunci de frig! Oh, pruncii mor de foame!
Tu mângâie-i și îi ajută, Doamne!
Prin brațul nostru dă blândețe, azi,
Durerea lor de-acum, te rog s-o arzi!
Și dă-le lor și zâmbet și lumină
Și suferința, Doamne, le-o alină!
Căci, oh, altar din trupul meu aș face,
Dar dă-le Doamne azi în suflet pace!

Mor prunci de frig! Oh, pruncii mor de foame!
Câte orori în lumea asta, Doame!
Scârbiți de suferință și nevoi,
Vedeți copii înfometați și goi.
Pe chipuri obosite cute-adânci...
Vedeți huzur, ori lacrimă de prunci.
Vedeți și stăpânire și teroare...
Priviți, oh, oameni, lumea asta mare!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, șiiartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
dau pomană pentru voi, ca un creștin.

Mă iartă, mamă, șiiartă, tată!
azi cu voi e doar singurătatea...
și mă căznesc așa cum niciodată,
și soarta mi-o blestem, și lașitatea...

Mă iartă, mamă, șiiartă, tată!
dar știți si voi că sunt plecat la muncă,
și peste tot e-o criză blestemată
și dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, șiiartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoțică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, șiiartă, tată!
și vă promit c-oi încerca la anul
vin și eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-și ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, șiiartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moș Vasile, cel de peste-o poartă,
iasă-n locul meu la țintirim...

toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău și-al mamei – tată,
iar lumea spună: trăim, să-i pomenim!
și liniștea cu clopote bată.

Și-atunce firea-mi se va liniști,
simțind din depărtări că e iertată,
și buzele-mi uscate vor șopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Să nu te uit

mâine când ție în obraji
și-n gene tremurânde
vor ninge răsărituri
și norii se vor curba în lacrimi
voi striga cerului...
da

când vor crește
în picături de iarbă
pe verde albastru de cer
amintirile noastre
voi spune...
a fost

când voi întoarce timpul
către astăzi
și tristețea va ploua în mine
cu apusuri târzii
voi striga...
stai clipă!

pune totul aici
în cumpăna mea
să nu te uit.

poezie de (iulie 2008)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și nucul plânge

Privind pe fereastra ce duce spre sud,
Văd nucul bătrân ce-a rămas fără frunze,
Pozând melancolic cu crengile: nud,
Așteaptă o toamnă cu pământul mai ud,

O iarnă mai aspră și vântul mai crud,
Pregătit reziste și: Nu vreau s-aud
Al nimănui scuze.

În fieșce an îmi este mai greu,
Când văd « nemiloșii » ce-mi adună povara,
Unul se urcă în vârf, parcă-i zmeu,
Altul.... O creangă îmi rupe, fără tupeu,
Așa-mi petrec anii, plângând tot mereu,
Dar cine audă? Că ei, n-au Dumnezeu,
Degeaba-i ocara.

Când toamna va trece și iarna ce vine,
Sosi-va iar timpul să rodesc mai... bogat,
Voi plânge din vreme mă apere: Cine?
Corneliu ce are un geam, cu ochiul spre mine,
El vede ușor « făcătorii de bine »,
C-o voce mai aspră și, mai de rușine,
Cei răi vor fugii de « legat ».

poezie de din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi n-ați fost cu noi în celule

Voi n-ați fost cu noi în celule
să știți ce e viața de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu știti ce-i omul când prinde urle,
strivit de cătușe la glezne.

Voi n-ați plâns în palme, fierbinte,
străpunși de cuțitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n-ați dus povara durerilor sfinte
spre slava si binele țării.

În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereții,
voi n-ați cunoscut frumusețea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind dupa harpele vieții.

Ce-i munca de brațe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârțâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveți de unde
spuneți aproapelui vostru.

Voi nu știți în crunta-nchisoare
cum minte speranța și visul,
când ușile grele se-nchid în zăvoare,
și-n teama de groaznica lui încleștare
pe sine se vinde învinsul.

Ați stat la ospețe-ncărcate
gonind după fast și orgoliu,
nici milă de noi și nici dor, nici dreptate,
nici candel-aprinsă și nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.

Așa sunteți toți cei ce credeți
pumnul e singura faimă.
Fățarnici la cuget, pe-alături ne treceți,
când noi cu obrajii ca pământul de vineți,
gustăm din osânda și spaimă.

Când porțile sparge-se-or toate
și morții vor prinde urle,
când lanțuri și ziduri cădea-vor sfărmate,
voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,
căci n-ați fost cu noi în celule.

poezie clasică de
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Trec vagabonzii

Trec vagabonzii,
Trec stăpânii grădinilor fără stăpâni,
Trec antipozii fericirii patriarhalilor bătrâni,
Trec anonimii omenirii,
Trec corifeii poeziei și preistoriciii gândirii,
Trec regii primului dezastru și-nvinșii primului regret,
Trec vagabonzii-
Parodia nedumeririi lui Hamlet.

Voi nu i-ați cunoscut nici unul
Dar ei pe voi v-au cunoscut,
Ei - cei goniți de câinii voștri-
V-au cunoscut
Când v-au cerut
Ce nu le-ați dat,
Voi sclavii primei rușini și-ai primului păcat...
Trec vagabonzii - însetați de cer,
De mări
Și de păduri...

Voi ce-i priviți cum trec pe-alături de voi,
Nepăsători
Și orbi,
Ca niște regi Oedipi,
Fiți mândri
Că-n negrul vostru stol de corbi
S-au coborât de unde nu știți
Și-acești câțiva răzleți vulturi...
Fiți mândri și le-ntindeți mâna,
Și dacă v-o resping scârbiți,
Voi - umiliți-
Îngenunchiați ca-n fața unor atotputernici iertători,
Căci vagabonzii sunt enigma eternului "de-atâtea ori",
Și ei de-atâtea ori vă iartă,
De câte ori îi necinstiți!...

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Valeriu Barbu

Lumea celor... strâmți (nepoezie)

traiectorii noi
libertatea capătă sensuri anume
impuse –
democratic mi-am ales
călăul... nu
nu-mi rostogolește țeasta în coș, ori pe caldarâm
mă vrea aproximativ viu
de ajuns de viu cât fiu păpușă precisă
sforii sale inoxidabile, ignifuge, transparente, rezistente...
surâde magistral telegenic sau ia mime grave
"alesul"
preocupat de traiectorii
am fost încolțit – ca să nu spun curtat
cândva de către ecologiști
credeam pentru consumul excesiv de hârtie...!
... renunț la scris, nu-i nicio scofală
îns㠖 am priceput
voiau șlefuiesc bine cu pielea mea o traiectorie
nț, nț
ba și de către cei de la putere – azi – credeam
pentru ceasul nepotrivit de la mână... ehei
nu, nu-i acolo rana
voiau o "categorie-Iudă" contrast
tabloului libertății anume desenată vrerii mele
astfel voi credeți că există
justiție în țara lor și chiar există, pe bune... undeva!!!

nu voi fi docil, nici miel – nici lup, nici contra
voi face un salt
sub talpa lor îmi voi face înviorarea
– complexul 2 – gâdilându-i, vor râde ca proștii
și se vor prinde în propria plasă de traiectorii
fiii și fiicele lor
vor împărți cu mine iertarea și lumina cândva
............................................

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu sunt nebun și poate nici chiar atât de prost pe cât se pare. Înțeleg foarte bine astăzi pământul se scufundă sub picioarele celui ce vorbește ca mine, dacă nu se ține cu tărie pe această Piatră despre care s-a spus "Porțile iadului nu o vor învinge". Și totuși nu pe ea stau, sau cel puțin nu întotdeauna, mai cobor uneori. Din ce motiv și în ce scop, voi explica mai târziu. Acum voi spune doar un singur lucru: pentru cei ce stăruie pe această Piatră nu are nicio importanță dacă pământul se scufundă și lumea piere - "Împărăția Mea nu este din lumea aceasta". Așa se interpretează ceea ce s-a spus despre Piatră. Însă nu așa înțeleg eu - pierderea lumii nu îmi este indiferentă. Știu că nu există altă Piatră, și cine se bizuie pe ea va fi mântuit - însă mai știu că cei asemenea mie nu se vor mântui până când nu vor salva, odată cu ei, lumea ce piere.

în Iisus necunoscut, volumul I
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gogol si diavolul" de Dmitri Merejkovski este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.05- 15.99 lei.
detalii despre carteNeale Donald Walsch

Credeți că știți deja ade­vărul! Credeți înțelegeți deja cum stau lucrurile. Astfel că voi sunteți de acord cu tot ceea ce vedeți, auziți sau citiți, care se încadrează în para­digma înțelegerii voastre și respingeți tot ceea ce nu se încadrează. Iar aceasta numiți voi a învăța. Aceasta numiți voi a fi deschis spre învăță­tură. Din păcate, voi nu veți fi niciodată deschiși spre învățătură, atâta timp cât sunteți închiși spre orice, în afară de propriul vostru adevăr.

în Conversații cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "Conversații cu Dumnezeu" de Neale Donald Walsch este disponibilă pentru comandă online la 67.00 lei.
Viorel Muha

Pasărea iubirii

ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă

dacă vei ști am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
știi le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ți vegheze visele nopții

dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
-ncerci mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă

iar
când îți vor dispărea și ultimile gânduri
să nu regreți, mă alungi
căci nu voi mai fi, nici măcar
amintire
și te rog, dacă vrei
pune pentru o zi o ramă-n fereastră cu mine
și lasă liberă pasărea plece, pasărea iubirii

poezie de (februarie 2013)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din chenzină în chenzină (După Vinovații fără vină ~ Pasărea Colibri)

Nu aveți nici bunul-simț, nici suflet,
Mai nimic din ce e omenesc.
Toți aveți afaceri, doctorate,
De rămân uimit și mă crucesc.
Licitații ați luat cu japca,
Doar profiturile voastre cresc.
Sunteți doar penali în fruntea țării,
Așa c-o urare ticluiesc:

trăiți ca biata lume,
Când banii-or să se rezume
Strict la cât băgați în gură,
Mai puțin decât la cură!
Din chenzină în chenzină,
Să n-o scoateți la lumină!

Nu munciți, doar sforăiți ca porcii,
În timp ce sărmanii flămânzesc.
Cu tot natul ați pierdut contactul,
Banii și puterea v-amețesc.
Ne mințiți cu fiecare frază;
Vă-nghițim spectacolul grotesc.
Noi remunerați pe sponci, cu rate,-
Voi cu drepturi ce mereu sporesc.

Știu, pasă vouă de-ale țării,
Cum îmi pasă mie de un drac.
Ne-ați adus în pragul disperării;
Pentru asta nu mai pot tac...

Voi ce ați plecat din rândul nostru,
Sunteți mari, printr-un noroc porcesc...
Las' vin alegerile-n toamnă
Și c-un simplu vot căsăpesc!

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Recviem

Mai știți voi oare, oameni, ce-i aia îndurare,
Ce e aceea milă, durere,-amar, ce-i chin?
Culegi numai ce sameni, din ură nu răsare
Iubire, mângâiere, doar lacrimi și suspin;

E plată și răsplată, natura, Dumnezeu,
Când legi sunt încălcate și buna rânduială,
Se-nvârte-a vieții roată, se-ntoarce ea cam greu,
Dar vechilor păcate, tre' dată socoteală;

Cum suflete pustii, bolnave, stau la pândă,
Iar legile divine le-noadă și le leagă,
Acum sau mai târziu, dau bir, și cu dobândă,
Când lor le e mai bine și viața mult mai dragă,

Iar de vor fi în stare, cumva, păcălească,
Plecând din astă lume cu bilul neplătit,
Copii rămân, nepoți, în urmă să plătească,
Și fără nicio vină, plăti-vor înzecit;

Mai știți voi oare, oameni, sau poate-ați dat uitării
Doftanele jilave, canalul, ce-i surghiun,
Mirosul de tămâie al morții, al ororii,
Și-al prafului de pușcă din ziua de Crăciun?...

ierte-a țării glie și neamul românesc,
Tot ce-au greșit părinții, bunici și străbunici,
N-am aur, n-am moșie, cu fruntea jos plătesc,
Iar martori fi-vor sfinții, curat când plec de-aici,

de-oi lăsa cumva, ca zestre, moștenire,
Copiilor, plecând ca hoții dintre hoți,
Păcatele-mi vor fi eterna pomenire,
Cândvor blestema, nepoți și strănepoți.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vino iarăși pe la moară

Vino iar odor de veacuri,
Pe drumeagul de la “moară”,
Să-ți văd chipul să-ți simt gura,
Dorurile mă doboară.

O tu zeu cu chip de faur,
Vino! Nu mai am răbdare,
Simt luna și pământul
Mă vor spulbera în zare.

Viața este atât de scurtă,
Nu te iartă nici o clipă,
Vino! Deci, te aștept întruna
Și în mine te-nfiripă.

Iartă-mi insistența oarbă,
Sunt totuși rațional,
Simt dorul va învinge
Spumegând spre ideal.

De aceea te chem întruna,
Cât trăiesc te voi chema,
Vino! Și întinde-mi mâna
Până-n” ceruri” voi pleca.

Și de-acolo din neanturi,
“Drac” sau “înger” ce voi fi,
Iți voi cere mâna blândă
Poate acolo... vei veni.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cam câte kilograme în plus ai în timpul sarcinii? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!