Camera cenușie
Deși locuiești într-o cameră cenușie,
Cu excepția feței de masă
Argintii,
Și brodezi
La rochia ta galbenă
Sau ridici o perlă verde
De la colier,
Care tocmai a căzut,
Sau îți privești evantaiul verde
Pe care sunt pictate ramuri de sălcie roșie,
Sau, cu un deget,
Miști o frunză în bol
Frunza căzută din copacul de magnolia
De lângă fereastra ta...
Ce importanță au toate acestea?
Eu știu cât de furios îți bate inima.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre verde
- poezii despre roșu
- poezii despre rochii
- poezii despre pictură
- poezii despre perle
- poezii despre inimă
- poezii despre galben
- poezii despre furie
Citate similare
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre timp, poezii despre sperieturi, poezii despre simțuri, poezii despre ploaie sau poezii despre noapte
O frunză căzută jos
O frunză căzută jos
nu mai urcă unde a fost.
O frunză căzută-n vale,
vântul o poartă pe cale.
O frunză căzută jos
nu mai este de folos.
Este galbenă ca ceara,
nu mai e verde ca vara.
La frunza căzută jos
drumul e anevoios.
I se pare mult prea mare
și în zbor, și pe cărare.
Odată căzută jos
din drum nu s-a mai întors.
Pe creangă n-a mai urcat
fiindcă pomul a înghețat.
Căzută-n mijloc de drum
îngheață și ea acum.
Iarna peste ea coboară,
sortită e ca să moară.
Peste ea zăpadă cerne,
eternitatea se așterne.
poezie de Dumitru Delcă (11 decembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre gheață, poezii despre zăpadă, poezii despre văi, poezii despre moarte sau poezii despre iarnă
* * * (după o colindă românească)
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde fără crin.
Scoală țară și ascultă,
Cum îți cântă cucuveaua,
Cu elita ta ocultă,
Ți-ai găsit beleaua.
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.
Cu așa conducători,
Nu știi încotro s-apuci,
Geaba ai la gât comori,
Multă vreme n-o mai duci.
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.
parodie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre cucuvele, poezii despre crini, poezii despre comori sau poezii despre România
Frunza
Ai... frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a și venit.
Ieri iubita mi-a spus târziu-
Vezi tu codrul cel veșnic viu
Vara noastră se va sfârși
Când galben de tot va fi.
Codrul verde și-adânc era
Și-avea umbra de catifea
Și-n tot codrul, sub cerul clar
O galbenă frunză doar.
Pentru galbenul ei noroc
Nu văzu pe pământ alt loc
Decât inima mea râzând
Și-n ea mă lovi căzând.
Ai... frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a și venit...
Ai... frunza galbenă
Ai... glasul tău
Ai... frunză galbenă
Ca visul rău...
poezie de Dan Verona
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre păduri, poezii despre noroc, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Frunza verde
Frunză verde, știu să cânt
Mamei mele pe pământ,
Mi-a dat viață și mă crește,
Mă-ngrijește, mă iubește.
Frunză verde, cântul meu
Vine de la Dumnezeu,
Zâmbet cald, iubire mare,
Mama pentru mine are.
și iar verde, crudă frunză,
Ieri am prins o buburuză,
I-am cântat și-a zburat lent
Mărțișor pe-al mamei piept!
poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre zâmbet, poezii despre viață sau poezii despre religie
Îți scriu
știu că mă citești în fiecare zi
suntem legați prin fire nevăzute
ale sufletului
nu știu cum te numești
nu știu unde locuiești
dacă ai un iubit
sau o iubită
dar eu îți scriu
în fiecare seară și dimineață
dacă îți aduc un zâmbet
sunt împăcată
dacă îți aduc o lacrimă
înseamnă că în viața ta
ceva mai doare
poate ne vom cunoaște
într-o zi....
nu vreau să fii dezamăgit
sau dezamăgită
nu sunt o floare
nici privighetoare
sunt o poetă
care și-a găsit târziu vocația
am iubit,,, am plâns... am râs..
și încă trăiesc
cu intensitate maximă
fiecare clipă...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre seară, poezii despre râs, poezii despre privighetori, poezii despre poezie sau poezii despre plâns
Nu știu
dacă noaptea
când dormi
îți pui mâna sub cap
sau te agiți până la ziuă gândindu-te
cum îmi imaginez că ești
cum te ascunzi prin pătura groasă
crezând că sunt acolo
gata să îți măsor
fiecare centimetru de piele
nu știu
dacă ziua
când privești pe fereastră
brațele tale taie aerul din cameră
ca și când ar vrea să mă atingă
vezi tu
eu nu știu nimic
chiar nimic despre tine
nici dacă îți bei cafeaua în grabă
sau dacă pâinea pe care o înghiți
are gustul acestei iubiri
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre pâine, poezii despre mâini, poezii despre imaginație, poezii despre cafea sau poezii despre aer
Duminică dimineață - II
De ce ar trebui să fie reverențioasă în fața morții?
Ce fel de divinitate este aceea care se dezvăluie
Doar în umbre mute sau în vis?
N-ar trebui să se bucure de mângâierea soarelui,
De aroma fructelor, de aripile strălucitoare ale păsărilor
Sau de balsamuri și de frumusețea pământului,
Lucruri care au cel puțin același fermec ca visele despre paradis?
Divinitatea trebuie să trăiască în interiorul ei însăși:
Vehemențele ploii, atitudinile ninsorii;
Suferința singurătății sau entuziasmul de neînvins
Când pădurile dau în floare; sentimentele
Răvășite pe drumuri ude în nopțile de toamnă;
Toate bucuriile și toate durerile, amintirea
Unei ramuri verzi vara și a unei crengi în iarnă.
Acestea sunt măsurile destinate sufletului ei.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre suferință sau poezii despre singurătate
Balada frunzei
frunză galbenă bătută de vânt și de ploi
ți-a mai rămas puterea să privești înapoi
amintirile verii dintr-o splendoare verde
când iubiri solare puteau să te dezmierde
frunză galbenă atinsă de ceață și brumă
toamna năruiește dragostea din urmă
dansul pe zefire tandre diafane
când se-ntruchipau lumini în icoane
frunză galbenă când va fi să cazi
te vor străbate nori negri nomazi
o să mă doară sufletul că pierd
freamătul verii căzut în dezacord
în nervura ta mai zvâcnește un dor
să fie blândă moartea să te ia în zbor
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară
Soldat, se poartă un război...
Soldat, se poartă un război între minte
Și cer, între gândire și zi, și noapte.
De aceea poetul stă întotdeauna-n soare,
Coase-n odaia lui petice hainelor lunii
Pe ritmuri virgiliene, sus-jos,
Sus-jos. E un război care n-are sfârșit.
Și, totuși, depinde de războiul tău. Cei doi sunt unul.
Ei sunt un plural, dreptul și stângul, o pereche,
Două paralele care se întâlnesc doar
La întâlnirea propriilor umbre sau în întâlnirea
Dintr-o carte, într-o baracă, o scrisoare de la Malay.
Dar războiul tău ia sfârșit. Iar tu te întorci,
Cu șase fleici și douăsprezece soiuri de vin sau fără,
Pentru a păși în altă cameră... Monsieur și camarade,
Soldatul este sărac fără versurile poetului,
Adnotările lui mărunte, sunetele se lipesc
Mlădiindu-se-n sânge, inevitabil.
Război pentru război, fiecare cu vitejiile lui.
Cât de simplu eroul fictiv devine real;
Cât de bucuros moare soldatul însoțit de niște cuvinte potrivite,
Dacă trebuie sau trăiește din pâinea cuvântului credincios.
*Extras din celebrul poem al lui Wallace Stevens, "Note despre o ficțiune supremă", partea finală.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre război, poezii despre cuvinte, poezii despre armată, poezii despre versuri, poezii despre sărăcie, poezii despre sânge sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Locuirea
la început locuiești în pântec
și
ești liber
între brațe
într-un ideal
în cuibul unei iubiri
într-o carte sau fabrică sau sediu sau
ceva în care faci un bine sau un frumos
locuiești în citit în scris în tot felul de oameni care îți ațin calea
în panoramele care te ispitesc
numai în tine nu
și
nu apuci să cunoști pereții proprii
unde se adună inconștient griji temeri
și alte simțăminte la modă
nici să afli cine ești
încotro te îndrepți
de ce se hrănesc unii cu sufletul tău
iată-te sfâșiat în propriul sânge
oblojindu-te cu degetele
fără să gândești că
fâșie cu fâșie așezi versuri pentru toată viața
versuri care picură monoton tristeți virale
nu-ți dai seama când începe coborârea
când dezbraci ceea ce ai reușit să aduni pe drumul hazardului
când te trezești
deja este un alt orizont mai estompat și mai frigid
locuiești un spital o neputință o demență
într-o uitare
nu mai știi cine ești
de unde vii
sau când
te-ai născut
alți oameni îți petrec zilele
la sfârșit
moartea e o încăpere îngustă
nu mai poți să te ridici să faci ordine
să stingi lumina
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre zile, poezii despre uitare sau poezii despre tristețe
Frunza și toamna
Creionez un substantiv
cu chenar de adjectiv:
frunza verde, fistichie,
care tremură în vie.
Pe potecile uscate,
două verbe încurcate
de un vânt hoinar, golaș,
care a l e a r g ă păpădia
în răzorul din imaș.
Sus pe dealu' unde-i via,
nu mai c â n t ă ciocârlia...
Frunza e un subtantiv,
capătă și-un adjectiv
când se-arată toamna gri
în stejarii a r ă m i i...
Frunză verde a bobului
făcuși casă dorului
în balade, rapsodii,
în povești pentru copii.
Ai doinit ades cu jale
la izvoare și pe vale.
Iar acum, așa deodată,
te-ai desprins în larg mirată,
galbenă și inutilă,
în mâini limpezi de copilă.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Anotimpul cu aripi de copil (20 august 2011)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre substantiv sau poezii despre stejari
* * *
sărut o frunză și
știu deja
tot ce se va scrie pe hârtia extrasă
din copacul ce va fi doborât
din care tocmai
a picat frunza
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre hârtie sau poezii despre copaci
Fir necunoscut
Ieșind din verde fir ai apărut
Fată transparentă din zefir
Iarbă verde fir necunoscut
Ochii frunze verzi de trandafir
Apari zâmbitoare din frunză
Mergi pe iarba verde necosită
Pălăria ta e verde și confuză
Păsările-ți cântă ție ești iubită
Fir de iarbă trestie mlădie
De mijloc te as prinde odată
Îți sărut urechea cu o melodie
Iubirea mea-ți o dărui ție toată
Eu nu știu, ești adevărată fată
Sau ești verdele din vânt turbat
Iluzie ce în vis și gând se arată
Mă păcălește dar sunt bărbat
Am să te pândesc pe înserat
Îmbrăcat în verdele broscoi
Stau pitit la margine și însetat
Oare cine-i mai isteț din noi
De ești fata ce am visat mereu
Am să-ți cad chiar la picioare
Sufletul îți dăruiesc chiar eu
Te sărut și-ți cer acum iertare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri sau poezii despre urechi
Ciclul vieții
Omu-i frunză frunza-i om
Trece vremea si se duce
Timpu îl pune la răscruce
Omul nu mai este om
Frunza nu mai este-n pom
Fericit tu vrei omule să fii
Viata multe îți va daruii
Ea îți da mereu un semn
De tot ce ntalnesti sa nu te temi
Viața ce o trăiește un om
O frunză agățată-n pom
O primăvară veselă se ivește
Si tot pământul după o iarna
Se-ncălzește la viață ne trezeste
Si mugurul se arată in luna lui april
Zâmbet pe chipul vesel de copil
Acum in luna caldă de april
Apare frunza verde n pom
Inveseleste orice suflet din om
Iubești soarele si vântul zăpăcit
Si fetele ce stau la umbră de nuc răstignit
Aduc prânzul omul la plug
Iar vara frunza i fericită si omul si ea
Iubeste viața si este iubită
De multe ori se scutură de vânt
Se apleacă până la pământ
Si toamna apare printre nori
Atinge frunza cu stropi grei si ploi
Suiera un nebun de vânt
Se scutură si frunza verde zace
Căzută galbenă pe pământ
Trece grăbit timpu-n zbor
Frunza galbenă-i sfărâmata de picior
Si vine primăvara blândă luminoasă
O alta frunză mai frumoasă
Un om se duce o frunză cade
E o rotație a ciclului divin
Un mugur nou apare-n primăvară
Un prunc se naste devine bărbat
Un ciclu al naturii repetat
Este de mii de ani lumină neîncetat
Nu poate fi schimbat
Cu toate că de mult
omul a încercat
Dar bunul Dumnezeu ne-a iertat de acest mare păcat
Ciclul vieții nu poate fi schimbat!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre muguri
Doina din frunză
Frunză verde din copac,
Eu când vreau să fluier, tac
Și nu fluier după câini,
Fiindcă știu că au stăpâni,
Care i-au dresat să muște;
Nu fluier nici după muște,
Chiar dacă m-a cătrănit
Enervantul bâzâit.
Frunză verde fluturi triști,
Lumea-i plină de-ariviști,
Care au dat ocol școlii
Și-acum rod ca niște molii
Pâinea omului sărman,
Care strigă of și-aman;
Frunză verde primprejur,
Eu când vreau să tac, înjur.
Fir-ar mama ei de lume,
Care-și face noi cutume,
Căzută în amorțeală,
Repetentă la morală,
Cu virtuți de antrepriză,
Unde viața-i numai miză;
Frunză verde suflet tâng,
Eu când vreau să-njur, doar plâng.
Plâng de asta și de aia,
Mocănește precum ploaia,
Plâng de sus și plâng de jos,
Însă fără de folos,
Peste lava de sub stern;
Plânsul lumii cel etern,
Vaierele mocirlite,
Ca pământul le înghite.
Lancea mea de frunză verde,
Fluieri, taci, tot te vor pierde.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre tăcere sau poezii despre muște
Cliché
Zilele trec, liniuțe albe zgâriate pe un perete aiurea.
Sunt tripurile din cutia de sticlă suspendată deasupra cartierului,
ochii tăi sclipind de dorință,
chicotelile și alintăturile de sub cearșaf,
brațele amorțite pe care nu le miști deloc până nu ești sigur că am adormit ca un soldat care a pus piciorul pe teren minat și a înghețat terifiat de perspectiva unei explozii,
glumele pe care
le înțelegem doar noi, dezbaterile târzii
c-un desperados în mână și chef de viață,
ninsorile inoportune
sub care ne trezim în orașe diferite,
luminițele din geam și cana cu ceai verde eucalipt aburind,
blogul de tumblr cu poezie americană
revelatoare pe care-l citesc
când sunt singură.
Zilele trec, se amestecă toate
într-o mașină de spălat industrială
și e tot mai greu de zis
care e albă și care-i neagră,
care a fost bună sau nu,
totuși știu,
știu cu acuratețe
că în toate acestea
cea mai frumoasă constantă ești tu.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre umor sau poezii despre superlative
Frunză verde și-un smarald
Frunză verde și-o lalea,
ce spectaculoasă-i viața mea
Când urmez a înțelepciunii stea!
Frunză verde, bob de grâu,
Îmi țin poftele în frâu
Și îmi pun zâmbind al răbdării brâu!
Frunză verde și-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Și în apa frumuseții eu mă scald!
Frunză verde și-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Și ajung mereu la al fericirii bal!
Frunză verde și-un safir,
Cu fugiții nu dau bir
Și port al curajului trandafir!
Frunză verde și-un rubin,
De forță îmi e gândul plin
Și rapid iubire eu obțin!
Frunză verde și-un cais,
Le amintesc oamenilor de paradis
Și îi ajut la îndeplinirea magnificului vis!
poezie de Michelle Rosenberg (26 septembrie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viteză, poezii despre victorie, poezii despre trandafiri sau poezii despre rai
Creierul nu simte nimic, cu excepția faptului când totul merge foarte rău, dar el nu știe cum să remedieze acestea. Dacă inima noastră bate prea repede sau prea lent, sau dacă vă doare stomacul, creierul e incapabil să facă ce ar trebui, și de altfel, acestea nu depind de el.
Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre inimă, citate de Omraam Mikhael Aivanhov despre inimă, citate despre creier sau citate de Omraam Mikhael Aivanhov despre creier
* * *
Sunt oameni care, deși te însoțesc, nu înseamnă că îți sunt alături.
Sunt oameni care, deși îți sunt alături, nu înseamnă că sunteți împreună.
Sunt oameni care, deși te aud, nu te ascultă. Sunt oameni care, deși te ascultă, nu te înțeleg și nu le pasă.
Sunt oameni care, deși te privesc nu te văd. Sunt oameni care deși de văd, nu te cunosc.
Sunt oameni care, deși îți sunt alături, sunt foarte departe de tine...
Sunt oameni care, deși te mângâie și te îmbrățișează, nu te iubesc.
Sunt oameni care, deși te însoțesc pe drumul tău și îți fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri...
poezie de Irina Binder
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, citate de Irina Binder despre iubire sau poezii despre cunoaștere