Soldat, se poartă un război...
Soldat, se poartă un război între minte
Și cer, între gândire și zi, și noapte.
De aceea poetul stă întotdeauna-n soare,
Coase-n odaia lui petice hainelor lunii
Pe ritmuri virgiliene, sus-jos,
Sus-jos. E un război care n-are sfârșit.
Și, totuși, depinde de războiul tău. Cei doi sunt unul.
Ei sunt un plural, dreptul și stângul, o pereche,
Două paralele care se întâlnesc doar
La întâlnirea propriilor umbre sau în întâlnirea
Dintr-o carte, într-o baracă, o scrisoare de la Malay.
Dar războiul tău ia sfârșit. Iar tu te întorci,
Cu șase fleici și douăsprezece soiuri de vin sau fără,
Pentru a păși în altă cameră... Monsieur și camarade,
Soldatul este sărac fără versurile poetului,
Adnotările lui mărunte, sunetele se lipesc
Mlădiindu-se-n sânge, inevitabil.
Război pentru război, fiecare cu vitejiile lui.
Cât de simplu eroul fictiv devine real;
Cât de bucuros moare soldatul însoțit de niște cuvinte potrivite,
Dacă trebuie sau trăiește din pâinea cuvântului credincios.
*Extras din celebrul poem al lui Wallace Stevens, "Note despre o ficțiune supremă", partea finală.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre război
- poezii despre cuvinte
- poezii despre armată
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sânge
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.