Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?
Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre frunze
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre simțuri
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
Citate similare
Picături de poezie
Picături de poezie
Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu știe nici ramul,
nici codrul nu știe
în freamăt și-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.
Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
crește, se ofilește,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
și nu mai plouă.
Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu știe
care-a facut-o ca pe noi din iubire
și din dor de poezie.
Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum și-ar scrie poezia?
Nu știe nici Maica Preacurată Maria,
nu știe nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreț,
nu știu nici oștenii romani
care fac de pază
și se-ncălzesc la foc.
Știu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care și ani mai cad
picături de poezie.
Inviato dall'app Tiscali Mail.
poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre vorbire, poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre păduri, poezii despre mâini sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre stejari
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre râuri
- poezii despre muzică
- poezii despre gură
- poezii despre fum
Când...
Când soarele se-ascunde
și nu vrea să se-arate,
tu te întreabă: Unde?
Când? Cum? Ce nu se poate?
Când soarele pătrunde
în suflet și în casă,
nu întreba de unde
norocul te apasă!
Când soarele revine
în inima-ți pustie,
socoate că destin e
ca rostul să ți-l știe!
Când rânduiala vieții
te duce prea departe,
sfințire dă bineții;
așa ți-e scris în carte!
Când rostu-n astă lume
doar Cel de Sus îl știe,
te bucuri că ai nume,
destin și fantezie!
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre suflet, poezii despre noroc, poezii despre cărți, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
Capătul drumului
Nu-i dat fiecărui om să știe ce va cânta în ultimul lui ceas,
Privind cheiul pe care vapoarele-l părăsesc sau ce va simți
Înconjurat de mugetul mării, țeapăn, ajuns acolo, la capăt,
Sau ce va spera când îi va deveni clar că nu se va mai întoarce.
Când timpul pentru tăiat trandafirii sau mângâiat pisica va fi trecut,
Când apusul incendiind pajiștea și luna înghețând-o în argint
Nu vor mai apărea, nu-i este dat fiecăruia să știe ce va descoperi.
Când greutatea trecutului se va sprijini pe nimic și cerul
Devine-o lumină-n amintire, și poveștile norilor cirus
Și cumulus sunt încheiate, și toate păsările-s suspendate-n zbor,
Nu fiecare om știe ce-l așteaptă sau ce va cânta
Când nava lui alunecă-n întuneric, acolo, la capătul drumului.
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre trecut, poezii despre întuneric, poezii despre trandafiri, poezii despre pisici, poezii despre nori sau poezii despre greutate
Cine nu știe și nu știe că nu știe e bolnav - Tămăduiește-l! Cine nu știe, dar știe că nu știe, e neînvățat - Învață-l! Cine știe, dar nu știe că știe, e adormit - Trezește-l! Cine știe și știe că știe e învățat - Urmează-l!
proverbe chinezești
Adăugat de Lorylinne
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe proverbe despre învățătură, proverbe despre somn sau proverbe despre boală
Când mintea știe, îi spunem cunoaștere. Când sufletul știe, îi spunem iubire. Când spiritul știe, îi spunem meditație.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate de Osho despre suflet, citate despre iubire, citate de Osho despre iubire, citate despre cunoaștere sau citate de Osho despre cunoaștere
Nervi de toamnă
(La toamnă, când frunza va îngălbeni...)
La toamnă, când frunza vă îngălbeni,
Când pentru ftizici nu se știe ce noi surprize vor veni,-
Alcoolizat, bătut de ploi, cum n-am mai fost cândva,
Târziu, în geamul tău, încet, cu o monedă voi suna.
Și-n toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus,
Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus,-
La geamul tău, în spaima nopții, ca un prelung final,
Voi repeta că anii trec mereu mai greu, și mai brutal.
Va bate ploaia... și târziu, la geamul tău voi plânge-ncet...
Va rătăci alcoolizat, apoi, în noapte, un schelet, -
Nimic tu nu vei auzi din câte voi avea de spus...
În toamna asta udă, mai putredă ca cele ce s-au dus.
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre surprize, poezii despre spaimă, poezii despre sfârșit sau poezii despre numismatică
- om cultivat
- Un om cultivat nu e, neapărat, un om care știe foarte multe lucruri, dar e un om care, când nu știe ceva, știe unde să caute, știe la ce ușă să bată, știe care-i câmpul unei întrebări, care-i orizontul, care-i "harta" ei intelectuală.
definiție de Andrei Pleșu în Dialoguri de duminică. O introducere în categoriile vieții
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre hărți
Omul care știe
Omul care știe, face
Ca în pilda cu talanții,
Nu-i parșiv ca speculanții
Și nici lacom sau rapace.
De-i judecător de pace
Și-anchetează traficanții,
Omul care știe, face
Ca în pilda cu talanții!
Chiar și-atunci când nu ne place,
Din prostie, igorranții,
Cu tupeu, ingrați, tenace,
Caut-a-nvăța pe alții...
Omul care știe, face!
poezie de Radu Ivan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre perseverență, poezii despre pace sau poezii despre justiție
Ce e viața omului
Ce e viața omului,
E ca floarea câmpului,
Azi e floare pe câmpie,
Mâine nimenea nu știe...
De aceea, dragii mei,
Sa avem mireasma ei!...
Ce viața omului,
E ca frunza codrului,
Stă în soare, stă în vant,
Dar tot cade pe pămant
De aceea, dragii mei
Să avem culoarea ei!...
Frunza, floarea,
Ea se bucură de soare
Când e frig e rabdatoare
Și când toamna ea sosește
Vrea nu vrea, îngalbeneste
Iar iarna când a venit
A plecat... s-a prăpădit...
Întâi suntem mugurasi
Verde crud suntem gingasi
Înverzim și stralucim...
... dar apoi îngalbenim
Vrem nu vrem, ne prăpădim,
Vrem nu vrem, ne prăpădim...
Vedeți voi dragii mei
Timpul nu-l oprim cu lei,
Și de Frunza va cădea...
verdele îl vom păstra,
Și de Floarea va pleca,
mireasma e pururea...
De aceea dragii mei,
Să avem culoare verde
Și parfum ce nu se pierde,
Într-o zi noi vom fi duși...
Nu știm unde vom fi puși...
poezie de Grațiela Lionte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre viitor, poezii despre prezent sau poezii despre iarnă
Nu te îndrăgosti...
Nu te îndrăgosti de o femeie care citește, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie...
Nu te îndrăgosti de o femeie cultă, plină de vrajă, pasională, nebună.
Nu te îndrăgosti de o femeie care gândește, care știe ea ce știe și, mai mult, știe să zboare; o femeie sigură de ea însăși.
Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care știe să-și preschimbe trupul în spirit; și, cu atât mai puțin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră contemplând o pictură și care să nu știe să trăiască fără muzică.
Nu te îndrăgosti de o femeie însuflețită, lucidă și ireverențioasă.
Să nu-ți dorești să te îndrăgostești de o asemenea femeie. Pentru că, atunci când te îndrăgostești de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubește sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci... NICIODATĂ.
poezie de Martha Rivera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre superlative, poezii despre plâns, poezii despre pictură, poezii despre pericole sau poezii despre ore
Dacă omul știe sau crede că știe ce să facă pentru ca lui și tuturor să le fie mai ales bine să trăiască, atunci ceea ce știe sau crede că știe este credință.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață sau citate de Lev Tolstoi despre viață
Încep frunzele să cadă
Să vezi cum frunza se-nroșește,
atunci când pui mâna pe-o frunză de tei.
Plutești, te uiți și apoi gândește,
că ar fi construită de niște zei.
Zilele trec și dragostea de natură crește,
când relația se leagă cât mai firesc
și nimeni nu poate să conteste
că e concepută de tatăl ceresc.
Vreau să văd soarele că strălucește,
cu frunzele să fim cât mai atenți,
când frunza cade și se răsucește,
purtată de vânt și de curenți.
Frumos de mână, mergem la plimbare,
iar soarele-i martor la tot ce-am vorbit,
timpul și vântul mai face-o schimbare
și vine din nou cu ceva deosebit.
poezie de Eugenia Calancea (18 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tei, poezii despre schimbare, poezii despre plimbare sau poezii despre natură
Femeia
Carne din stele căzătoare
fără convenții, adesea fără perdea
muza secolelor, soția mărilor, târfa nopților
spaima ei hranește lașul cu bravură
lacrima ei sfârșeste povești și începe tragedii.
Poartă nume de flori, de zeițe, de stranii cuvinte
cu sensuri pe care nimeni nu le-ar cunoaște
dacă nu ar cunoaște o femeie.
Sub irisul său stă doliul
sub sânii săi stau nopțile albe.
Luptă cu vorbe pe care nu le-ar spune de două ori
se plimbă cu același pas
prin cimitire vechi, alei reci sau plaje arse
hainele-i cad mai încet decât frunzele de toamnă
pe care le strânge de pe jos deși nu va avea niciodată
nevoie de ele. Nimeni nu are nevoie de frunze.
Anotimpurile se schimbă mai rar decât ea
Plânge când se naște, când moare, când vine
când pleacă sau când țipă vreun om oarecare
când plouă când știe sau nu știe vreun cuvânt oarecare
când sangerează când minte când norii se strâng
când nu e iubită când e... prea femeie.
poezie de Diana Dancu (14 decembrie 2009)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre cuvinte, poezii despre tragedie, poezii despre sâni sau poezii despre stele căzătoare
Când o să mai știu oare...
Când o să mai știu oare
Să vorbesc graiul pâinii
Ca atunci când alergam,
copilă
să culeg îmbrățișări
din marea galbenă
despletită în pletele verii...
Când o să mai știu oare
să ascult șoapta pământului
ca atunci când închideam ochii
și atingeam cu palma
obrazul pământului ud
înăsprit de zdrențele ploii.
Când o să mai stiu oare
să hoinăresc fluierând prin padure
ca atunci când creșteam
doar o frunză în priviri
și o plângeam verde
pe trunchiul unui copac
să-i panseze rănile
lăsate de nașterea frunzelor.
Când o să mai stiu oare
că dorul nu e o rană.
Când o mai știu oare
că amintirea nu e o lacrimă tristă.
Când o să mai știu oare
că nu o să mai știu...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre tristețe, poezii despre păr, poezii despre pâine sau poezii despre ochi
Pas in pas,frunza in frunza
Treci pe lângă mine tăcut
Uiți ținta. O atingi cu vârful buzei
Pas în pas, frunză în frunză așterni
Vânt de gând alunecă-n palmele mele
Să fi fost oare părere?
Sau poate o lumânare aprinsă,
Tăiată în clipa strălucirii?
O singură dată suflând s-a stins.
Repetabilă singurătate eu, lumina,
Tu, plecând pas în pas, frunză în frunză
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre singurătate, poezii despre lumânări sau poezii despre gânduri
Dumnezeu ascultă, Dumnezeu veghează!
Însă Dumnezeu veghează,
Peste toate, frunză, pom,
Cu răbdare El "tratează",
Suferințele din om...
Uneori ne mai lovește,
Cu necazuri mici sau mari,
Uite-așa, Le rânduiește,
Să ne facă ființe tari...
Însă Dumnezeu există,
Dincolo de orice nor,
Când, cu ochii în batistă,
Totul pare-nșelător...
Stă în umbră, te privește,
Cum te lupți cu gânduri mii,
Te dezmiardă și zâmbește,
Știe că vei izbuti...
Însă Dumnezeu ascultă,
Când Îl cerți sau când Îl rogi,
Sau, când poate, c-o insultă,
Credința, tu, ți-o abrogi...
El te iartă și nu-ți pune,
Mai mult amar să te temi,
Știe că zilele bune,
Te vor face Să-l rechemi...
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre suferință sau poezii despre iertare
Să nu râdă frunza de sus când cade frunza de jos.
proverbe malaeziene
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe proverbe despre frunze
Nu e cine știe ce
tata urs, mama urs, bebe urs, privesc strachina pe-ascuns
și-ar încerca pe o gheară dacă mierea e ușoară
uriașul pește-albastru a ieșit din lac măiastru
și-a-înghițit nemestecat lacul cel întunecat
și nu știe ce să facă prin poiana asfaltată
o floare udă pân-la piele își pleacă pletele înmiresmate
și iarba se ridică în picioare ca să-i ia roua din spinare
două raze cad pieziș. ele nu știu de unde vin și unde se duc
fiecare cu frunza ei se lasă răpită spălând petece de-întuneric
și când se-întâlnesc, se strâng ca marginile unei răni cusute
un detașament de fluturi s-a rătăcit în noapte-adâncă
fără să știe că lumina le va fi potecă și mormânt
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși, poezii despre tată, poezii despre rouă, poezii despre picioare, poezii despre miere sau poezii despre mamă
Întrebări
Când ești iute la mânie,
Și-arunci vorbe fără rost
Sau te porți cu josnicie,
Oare ești deștept sau prost?
Dacă lumea-i ticăloasă,
Te jignește pe nedrept,
Însă ție nici nu-ți pasă,
Oare ești prost sau deștept?
Cine știe ce înseamnă
Să fii prost, să fii deștept
Acela, de bună seamă,
E un mare înțelept.
poezie de Octavian Cocoș (28 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre inteligență