Soldat, se poartă un război...

Soldat, se poartă un război între minte
Şi cer, între gândire şi zi, şi noapte.
De aceea poetul stă întotdeauna-n soare,

Coase-n odaia lui petice hainelor lunii
Pe ritmuri virgiliene, sus-jos,
Sus-jos. E un război care n-are sfârşit.

Şi, totuşi, depinde de războiul tău. Cei doi sunt unul.
Ei sunt un plural, dreptul şi stângul, o pereche,
Două paralele care se întâlnesc doar

La întâlnirea propriilor umbre sau în întâlnirea
Dintr-o carte, într-o baracă, o scrisoare de la Malay.
Dar războiul tău ia sfârşit. Iar tu te întorci,

Cu şase fleici şi douăsprezece soiuri de vin sau fără,
Pentru a păşi în altă cameră... Monsieur şi camarade,
Soldatul este sărac fără versurile poetului,

Adnotările lui mărunte, sunetele se lipesc
Mlădiindu-se-n sânge, inevitabil.
Război pentru război, fiecare cu vitejiile lui.

Cât de simplu eroul fictiv devine real;
Cât de bucuros moare soldatul însoţit de nişte cuvinte potrivite,
Dacă trebuie – sau trăieşte din pâinea cuvântului credincios.

*Extras din celebrul poem al lui Wallace Stevens, "Note despre o ficţiune supremă", partea finală.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lupta cu vicleanul diavol nu poţi pune niciodată armele jos, nici nu poţi da somn ochilor tăi, de vrei să rămâi nerănit. Aici trebuie să se întâmple una din două: sau să cazi şi să pieri dacă lepezi armele din mâine, sau să stai mereu înarmat şi să fii întotdeauna treaz. Căci şi diavolul cu oastea lui stă totdeauna înarmat, pândind trândăvia noastră. Şi pune diavolul mai multă râvnă pentru pierderea noastră decât punem noi pentru mântuirea noastră. Pentru că războiul acesta este nevăzut şi izbucneşte pe neaşteptate - şi asta e pricina a nenumărate nenorociri; de aceea războiul acesta este, pentru cei care nu priveghează necontenit, cu mult mai periculos decât celălalt război.

Sfântul Ioan Gură de Aur în Despre preoţie, Capitolul 13, Ispita diavolului este mai cumplită decât orice război
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când magia începutului unei relaţii este pe sfârşite, fiecare dintre parteneri caută să îşi protejeze zona de confort, teritoriul. Cu cât instinctul de supravieţuire al partenerului sau al tău este mai mare, cu atât apare şi tendinţa de a-l domina pe celălalt. Ai nevoie şi de timpul lui şi de gândurile lui şi de banii lui şi de partea lui de pernă etc. Devii posesiv şi ataşat. Ai nevoie ca partenerul să respire şi să îţi dea ţie şi ultima picătură de sânge. Dar nu uita că şi partenerul vrea exact la fel. Apare un "război" ascuns între voi care va continua până ce AMBII parteneri vor fi destul de maturi să se accepte şi respecte reciproc.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt bolnav

de invizibilitate şi nu mă vindec
cu untură de câine
sau după trei ani de puşcărie
grea ca doi sâni
cu bătăi zilnice până leşinam
de foame dementă ca o reţea
de nervi învăluiţi în bandaje
am stat în faţa lor
zi de zi timp de un an
nimeni nu m-a văzut
eram sărac ca toţi săracii
poate şi mai sărac decât ei
dar vizitat din când în când
de forţe colosale
de un destin măreţ
ce se întrupează într-un personaj umil
care ajunge să vă orbească
cu lumina lui
eu am altă maca albornoz
ea luminează şi străluceşte la cota zero
o să înceapă şi aici un război din cauza ei
pentru ea merită să înceapă un război civil
sunt atât de invizibil
încât m-au bătut pentru că mi-am încurcat
urechile cu locuitorii din chinche
loveau între urechile care se vedeau
eu nu mă vedeam
dar urechile altui ţăran se văd
este o baladă în care lumea
rămâne la fel de fabuloasă
de câteva mii de ani
strânsă între neputinţă
şi transformări magice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul cel mai dur este războiul împotriva ta însăţi. Dacă vrei cu adevărat să triumfi în acest război, trebuie să i te dăruieşti neîntârziat lui Dumnezeu, căci în felul acesta ai să te dezarmezi.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de SerjSatyananda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar înainte de "a face" orice, tu trebuie "să fii", nu-i aşa? Aşadar, ce anume eşti tu înainte de "a-face"? Ce, dacă ai fi paralizat, în comă, sau în somn, tu nu eşti? Poţi să învingi cei mai de temut adversari, poţi să învingi de unul singur un război, poţi să învingi cei mai abili adversari politici sau economici, poţi să învingi zeci de invazii extraterestre, poţi să învingi cei mai mari filosofi, poţi să învingi cancerul, leucemia sau Sida, poţi să învingi toţi demonii din iad, dar dacă nu ai învins propria ta minte, rămâi doar un învins, un alt muritor de rând. Mintea poate afirma că e pozitivă sau cea mai abilă şmecherie "că a învins mintea", dar atâta timp cât gândul îţi este călăuză, el doar te va invita la moarte. Află cine eşti tu, pentru că tu nu ai fost născut vreodată. Corpul pe care-l crezi al tău nu e nimic altceva decât material de împrumut de la părinţi şi mai ales supermarketul din colţ si piaţa agroalimentara a lui Matache. Cine eşti tu, nu ce faci tu sau ce ştii tu despre tine. Astea sunt doar roluri bune scrise de gând pentru a impresiona sau speria copii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unui soldat

Viaţa se contractă şi moartea e aproape,
Ca într-o scenă de toamnă.
Soldatul cade.

El nu devine pentru trei zile un personaj,
Nu-şi impune desprinderea,
Nu pretinde niciun fel de pompă.

Moartea e absolută şi lipsită de grandoare,
Ca într-o scenă de toamnă –
Când se opreşte vântul,

Când se opreşte vântul şi, acoperind cerul,
Norii îşi continuă, cu toate acestea, plutirea
Într-o direcţie sau alta.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom plăti nişte facturi cumplite. În afară de războiul care ne aşteaptă, ne mai aşteaptă o revoltă şi o invazie. Revolta va fi războiul dintre noi care este mai cumplit decât un război şi deja se văd cele două tabere. Oamenii văd că există disensiuni între aşa-zişii conducători ai noştri şi aceste două tabere se vor încăiera între eleşi vor determina războiul.

Aspazia Oţel Petrescu în Interviuri
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul

Dacă va fi să mor, aminteşte-ţi de mine-atâta doar:
Există undeva într-un ţinut străin o bucată
De pământ care-i a Angliei de-a pururi. Există chiar
Acolo,-n acel sol bogat, o mână de ţărână mai bogată;

Un bulgăre căruia Anglia i-a dat o formă şi o conştiinţă,
I-a dăruit florile să le iubească şi drumurile să colinde;
Un trup al Angliei inspirând aer englezesc întru fiinţă,
Spălat de râurile ei şi binecuvântat de soare cât cuprinde.

Şi meditează,-această inimă, din care tot răul a fost şters,
Un puls în eternitatea minţii, nu mai puţin,
Înapoiază undeva gândurile de la Anglia primite;
Suspinele şi sunetele, poemele şi cântecele, vers cu vers;

Râsetele-între prieteni şi blândeţea pe care o conţin
Inimile pline de pace – sub cerul englezesc unite.

*** Rupert Chawner Brooke, 1887 – 1915 poet englez cunoscut pentru poeziile de război idealist-patriotice scrise în perioada Primului Război Mondial, în mod deosebit a sonetului "Soldatul".

*** Această poezie a avut două titluri: " Soldatul", respectiv " O mie nouă sute paisprezece: Soldatul"

poezie de Rupert Brooke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război între palate

Pentr-o bucată de os,
Mare război s-a ivit,
Când e unul Victori-os,
Celălalt e Cotro-cit.

epigramă de Vasile Iuşan din Justiţia e oarbă... (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine războiul

peste noi şi mai arţăgos oricum
adun schijele care ajung greu
de zeci de ani au stat liniştite
din primul război mondial
din al doilea război trase
mai crude la botul tunurilor
apoi s-au maturizat în aer
au înghiţit pământ şi-au scuipat
sânge pentru eroii care au luptat

vine războiul mai dezgustător
ca niciodată în istoria omenirii
dur pentru sufletul iubitor de cer
senin de trăit nepăsător ca pasărea
acum ori niciodată înveţi să mori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

S-a sfârşit cum s-a sfârşit şi-al doilea război mondial,
Fără să se fi decis învingătorul ideal
Care să întindă mâna învinsului plecat, spăşit
Să recunoască deschis că amândoi au greşit
Când au cerut mulţimilor să-mbrace haina ostăşească
Şi cu armele în mâini o rezolvare să găsească
Problemelor în litigiu cu mijloace militare,
Limitate la principiul din noi doi care pe care,
În loc să stea la Masa Verde pentru pace justă, dreaptă
Pe care cu-nfrigurare omenirea o aşteaptă.
A dat însă curios învingători dezbinaţi
Constituiţi în lagăre cu învinşii combinaţi
Fiecare căutând să impună pacea lui,
Singura-n stare să pună stavilă războiului.

*

După patruzeci de ani de discuţii fără rost
Primejdia a rămas mai mare decât a fost
Că tot căutând soluţii în problema dezarmării
Omenirea a ajuns apogeul înarmării
Şi nu mai poate fin nimeni să nu vadă totul clar:
Trăim sub ameninţarea unui război nuclear,
Care va mătura Terra ca o coadă de cometă,
Pustiind-o pe vecie, dintr-o idee dementă.

*

Şi totuşi o şansă este pentru supravieţuire
Dacă propunerea are cuvenita preţuire.
Pur şi simplu nu mai faceţi cheltuieli pentru-narmare
Stocul existent fiind şi aşa destul de mare,
Ţinând cont că bietul om nu moare decât odată,
Iar omenirea nu poate să aibă o altă soartă.

*

Diplomaţi, oameni politici, nu mai vorbiţi inutil
Dacă voi n-aveţi nevoie, daţi totul pentru copil.
Cheltuind sume imense, luptând pentru dezarmare
Daţi impresia că faceţi totul pentru înarmare
La fel ca în aforismul lansat de unul din voi,
Dacă vreţi să fie pace, vă pregătiţi de război.
Militari de orice arme, specialităţi şi grade,
Războiul sau pacea lumii pe umerii voştri cade
Voi faceţi ca orice armă să tacă, să ruginească,
Iar de soarta omenirii raţiunea să vorbească
În primul rând pentru voi drumul păcii e cel bun
Altfel puteţi deveni banală carne de tun.
Şefi de state, parlamente, nu ezitaţi nici un moment
Interziceţi fabricarea oricărui nou armament
Reduceţi fără cruţare bugetele militare
Şi folosiţi fondurile în scopuri utilitare.

*

Organizaţii, popoare, impunându-vă tăria
Apăraţi umanitatea, ocrotiţi copilăria.

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera cenuşie

Deşi locuieşti într-o cameră cenuşie,
Cu excepţia feţei de masă
Argintii,
Şi brodezi
La rochia ta galbenă
Sau ridici o perlă verde
De la colier,
Care tocmai a căzut,
Sau îţi priveşti evantaiul verde
Pe care sunt pictate ramuri de sălcie roşie,
Sau, cu un deget,
Mişti o frunză în bol –
Frunza căzută din copacul de magnolia
De lângă fereastra ta...
Ce importanţă au toate acestea?
Eu ştiu cât de furios îţi bate inima.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două soiuri de oameni

Astăzi există două soiuri de oameni pe pământ,
Nu mai multe, jur asta pe tot ce am mai sfânt.

Nu doar păcătosul şi sfântul, pentru că, ascultaţi ce spun,
Cel bun e jumătate rău, iar cel rău e jumătate bun.

Nu doar săracul şi bogatul, iar pentru a aprecia averea unui om
Trebuie să-i cunoşti trupul şi mintea, şi sănătatea amintitului binom.

Nu doar cel smerit şi cel mândru – pe-al vieţii subţire fir
Cine se umflă-n pene nu-i decât umbra clipei, un trecător delir.

Nu doar cel fericit şi cel mâhnit, pentru că zborul anilor întins
Aduce fiecăruia partea lui de zâmbete şi partea lui de plâns.

Nu! Cele două soiuri de oameni, sunt – dacă nu mă crezi, verifică -
Oamenii care se sprijină şi oamenii care ridică.

Oriunde vei merge pe cele şapte continente – după unii, şase,
Vei afla că omenirea-i împărţită în doar aceste două clase.

Şi, îndeajuns de straniu, vei mai afla, cu mirare nu puţină,
Că la unul care ridică sunt alţi douăzeci care se sprijină.

Din care grup faci parte? Eşti unul dintre cei care nu-s o piedică?
Uşurezi umerii celor suprataxaţi de poverile pe care zilnic le ridică

Sau eşti cel care se sprijină şi care lasă pe alţii să ducă
Şi porţia ta de griji, de veghe şi de muncă?

poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu chitara albastră (extras I, VI)

I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaş ca atâţia alţii. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt".

Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuşi,

Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viaţă noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."

VI

O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbaţi de chitara ta albastră;

Prezenţi în melodie, dar într-un spaţiu cu-alte legi,
Diferit, dar noi aceeaşi – locul altul, înţelegi?

Un teritoriu unde lucrurile sunt cum se văd,
Doar teritoriul e schimbat de chitara ta albastră

Şi plasat astfel încât, dincolo de-orice schimbare,
Este perceput în atmosfera lui finală

Şi în momentul lui final, în felul-n care
Conştiinţa artei se îndreaptă spre final când

Gândirea zeului este rouă-înfrigurată,
Iar spaţiul însuşi îi devine melodie. Chitara-albastră

Se transformă în locul lucrurilor cum sunt ele-n viaţa noastră,
Creaţia-înţelesurilor din chitara cea albastră.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul merge la război ca să-şi ucidă duşmanul? Nu: merge ca să moară pentru ţara lui. Femeii îi place oare să-i arate soţului cât este de mulţumită? Nu: vrea ca el să vadă cât i se devotează, cât suferă ca să-l vadă fericit pe el. Aşa se întâmplă: copii care renunţă la visele lor ca să-şi bucure părinţii, părinţi care renunţă la viaţa lor ca să-şi bucure copiii, durerea şi suferinţa justificând ceea ce trebuie să aducă doar bucurie: dragostea.

Paulo Coelho în Unsprezece minute (2003)
Adăugat de roxanne
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

soldat al timpului
între război şi pace
între lumină şi întuneric
călare
sau aşezat pe o piatră funerară
doar cu numele

nu e timp pentru istorie
cum nu e anotimp pentru primăvară

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de zăpadă

Cineva ar trebui să aibă o minte ca aceea a iernii
Pentru a înţelege îngheţul şi crengile
Pinilor acoperiţi de zăpadă;

Ar trebui să-i fi fost frig multă vreme
Pentru a percepe tristeţea ienuperilor degeraţi,
A frunzişurilor pline promoracă, sclipind departe

Sub soarele lui ianuarie; doar asemenea minte
Nu sesizeaza mizeriile din şuieratul vântului,
Durerile din sunetele celor câteva frunze rămase pe ramuri,

Care de fapt nu sunt altceva decât sunetul pământului
Împînzit de acelaşi vânt,
Care bate peste aceleaşi locuri sterpe

Pentru a fi auzite de ascultătorul care ascultă-n zăpadă,
Şi care, fiind nimic el însuşi, priveşte
Nimicul care nu se află acolo – şi nimicul care se află.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu renunţa la valorile tale nici măcar în timp de război

Războiul,
după cum se ştie,
este cea mai mare nenorocire
care se poate întâmpla unui popor
şi este pentru cei care îl iniţiază
şi pentru cei care îl suferă.
Produce moarte,
distrugere,
anihilează
şi reduce la tăcere raţiunea.
Iar când raţiunea tace,
impulsurile se aprind,
luciditatea se stinge.
Intelectualii
au responsabilitatea
şi obligaţia morală
de a rămâne fermi
şi critici în aceste momente.
Nu renunţa la valorile tale
nici măcar în timp de război.
Într-o zi până şi războiul
se va pleca în faţa poeziei,
iubirii de frumos,
plânsului nou-născutului.

poezie de Camelia Opriţa (martie 2022)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vreme de război, poetul răsădeşte laurii păcii în brazda cuvântului, din care să culeagă roadele veşniciei. - Maria Filipoiu / Despre Război şi Pace

Maria Filipoiu în Despre Război şi Pace (martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul mut

prin vesta sa antiglonţ
intră totuşi alice de umezeală
din aerul în cascadă din jur
tânărul
nu e un oarecare cetăţean-portocală
totuşi
transpiră sub fapte aşa
din cauza mulţimii de pene de smoală
din dreapta ori din stânga sa:
un simpatic
novice echipat resemnat cu muniţie
de război între sex şi alt sex
sau între sexe aceleaşi
dar mut
diferite-n producerea
de mormoni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!