Barza şi crocodilul

O barză mergea pe Nil
În căutare de mâncare
Şi vede în al lui mâl
Un crocodil foarte mare.

Priveşte ale picioroange
Şi crede că sunt de lemn
Barza vrea să zboare
Ca să scape de el.

Şiretul îi spune să stea
Poate prinde vreun şarpe,
Ea însă nu mai vrea,
Neştiind cum să scape.

Sare repede s-o înhaţe
Cu dinţii ca de ferăstrău,
Ea zboară mai departe
Şi-i spune că este rău.

- Şi să te laşi de carne,
Să mănânci numai orez,
Citrice şi banane;
Nu vezi că eşti obez?

Ia-ţi plăcile chitinoase
Şi aruncă-le în apă,
Să stai tolănit la soare,
Ca urgia să nu înceapă.

De mânia omului,
Care te caută zi şi noapte
Pentru distrugerea orezului,
Vezi ce faci, eu plec departe!

poezie clasică de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-ul şi "reformarea" Justiţiei (pamflet)

Când PSD-ul spune că vrea s-o reformeze,
El face tot ce poate ca s-o îngenuncheze;
Sau, cum spuneau aseară, temeinic, două babe,
El vrea ca să o pună cu botul pe-a' ei labe.
Astfél el vrea să-i scape pe mari infractori
De puşcării, păstrându-şi furatele comori.

pamflet de George Budoi din Justiţia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (18 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul

Stiti ce este telefonul?
Aparatul de tortura pentru un barbat gelos
Care isi ridica tonul
Cand devine curios.

Dar femeia.. n-ai ce-i face
Ca o vrea sau nu o vrea
Spune numai ce ii place
Spune numai ce vrea ea.

Si cand in final pui mana
Pe-aparat sa vezi ce e
Stai chiar toata saptamana
Sa citesti mesajele.

De mai ai si bucuria
De-un mesaj cu 'te iubesc'
Dai dreacu' mesageria
Nu te plange.. multi patesc.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţeluşul meu Lăbuş

Căţeluşul meu Lăbuş,
Pe năsuc cu stropi de tuş
Şi cu ochi de ciocolată
Toată ziua numai latră.

Nu mai vrea deloc lăptic,
Vrea mâncare din butic.
E fiţos şi plin de toane,
S-ar vrea şi el în reclame.

Hrănit cu mâncare-aleasă,
Îmbrăcat doar în mătasă.
Vrea pantofiori şi tichie
Şi tuns doar la frizerie.

Măi Lăbuş, cătel fiţos,
Coboară din ceruri jos,
Daca viata îţi e dragă
Ia alearga tu prin iarbă.

Te uiţi galeş la fripură
Şi mănânci fără măsură,
Nu ştiu dragă, tu nu vezi
Că ai devenit obez?

Tu faci mofturi şi eu tac,
Ma duc singură prin parc
Şi mă joc cu alt căţel
Şi tu stai tot singurel.

poezie pentru copii de Valeria Tamaş (2011)
Adăugat de Valeria Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Trecut-au anii cu a lor viaţă
Au rămas din ei doar amintiri
Care ne apar mereu în faţă
Cu realizări sau neîmpliniri.

De ce eşti viaţă călătoare?
Şi fugi grăbită-n depărtări
Nu vezi că lumea-i schimbătoare?
De ce alergi spre alte zări?

Mai stai, ia bine seama
Vezi ce se petrece pe pământ
Să ştii că cinstea este arma
A omului sărac şi obidit.

Harpagon strânge mai departe
Aur, argint şi d-ăia verzi
Mereu îşi face vile şi palate
Şi în petreceri întruna ai să-l vezi.

De face gafe şi chemat la judecată
Intră prin faţă, iese pe uşa din dos
Că de! Aşa se aplică legea câteodată
Nu lui, doar omului de jos.
Iar şpaga este vechea meserie
Cu euro – dolari în buzunare
Şi ţine cât o veşnicie
Nu are margini sau hotare.

Banditul, chic, bine îmbrăcat
Poartă cu el şi un diplomat
Cumpără martori sau vreun certificat,
Nouă ne spune că... nu-i păcat.

Se lamentează că i se face rău
Că are nevoie de injecţii, de pastile,
De internări şi operaţii tot mereu.
Dar săracul moare cu zile.

Uite aşa se deschid uşile
Şi pe loc dispar cătuşele.
El devine omul cel mai bun
Iar tu sărac, rămâi cu cinstea-n drum.

poezie clasică de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua animalelor

- Ziua noastră a venit,
Mi-au dat drumul dintr-o cuşcă,
Ies voios... şi-am mârâit
La un om, care mă muşcă?

- Uuăă! De unde-ai scăpat?
Stai să vezi ce te ochiesc;
Am o piatră – aruncat:
Şi să muşti te potolesc!

- Ai milă, că nu sunt rău,
Sunt un simplu căţeluş,
Nu sunt un mare dulău
Şi sunt tare jucăuş...?

- Ia de-aici – puţină pâine
Văd că eşti înfometat;
Mai văd pe maidan un câine:
De unde voi aţi scăpat?

- Aş vrea să îţi mulţumesc,
Nu eşti rău cum te credeam;
Latru şi eu când vorbesc
Şi din codiţă-ţi dădeam...?

- Eşti un căţeluş cuminte,
De te prind, te iau acasă;
Latri în loc de cuvinte
Şi te-am prins... la mine-n plasă.

- O să-ţi latru foarte tare,
Am fost prins şi chinuit;
Rău este făr' de mâncare
Şi-i bine: c-am mârâit.

poezie de Paul Preda Păvălache (4 octombrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poveste mult prea tristă ll

Este iarnă.
În miez de noapte
un om rătăceşte pe stradă.
Foamea l-a scos din casă.
Scotoceşte prin tomberoane,
nu găseşte nimic.
Pleacă mai departe.
Nici el nu ştie unde.
Ajuns la marginea oraşului
se opreşte.
Numai poate înainta.
Obosit, cade.
Nu-i mai e foame.
Nu mai caută mâncare.
De-acum,
el va fi mâncare
pentru sălbăticiuni.

poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră
Pe care le-nţelege numai dorul.
Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poţi nici spune şi nici plânge
Să simţi inima mea ca pe a ta...

poezie de Savatie Bastovoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

şoptice...

Îmi vine să mă zbor
să mă pun între două fragmente încordate
seara-n amurg şi să filtrez cu lumina târzie
iar cineva ce mă-nţelege le dă drumul
Oricine ar crede că-i cazul să prind viteză
Mai repede decât gândul este doar simfonia
Cine ştie unde am ajunge
Eu cu fragmentele de carne nebune
Să fie ale oricui
dacă mă zbor nimic nu mai contează
Nici mecanismele, nici tristeţea, nici vesela
Care se sparge în umbra gravitaţiei regresive
Cioburile aduc noroc
Dacă nu-s albe roiesc orientalii îndepărtaţi
sau dimpotrivă tradiţiile elene subtile
însă de mă zbor n-are cum a mă prinde superstiţia
suntem departe eu şi cititorul
ultimul nu vrea în ruptul capului să se zboare
Aşa că îi arăt eu însumi ce sublim este şi pozitiv
să mă zbor
murmur

poezie de Roman Regism
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte mult urăsc pe-o gazdă care / Ori prea e strâns, ori prea cu libov mare. / Că-n toate-i rău ce peste cumpăt trece, / Şi-i tot aşa de rău să faci să stea / Un om la tine, când el vrea să plece, / Pe cât de rău e să-l alungi când vrea / S-amâie drumul, vrând a-şi mai petrece!

Homer în Odiseea, cartea XV (1966), traducere de George Coşbuc
Adăugat de Soldatul de la Marathon, 26.09.2014
Comentează! | Votează! | Copiază!

NOROCUL

NOROCUL
autor Ludmila Maciuga
Fiecare câte-o dată,
Mai oftează cu suspin,
Vrea norocul ca să-l bată,
Să mai scape de un chin.
Dar norucu-i fără vină,
Ştie care-i drumul lui.
Îşi caută singur grădina.
Şi nu spune nimănui.
Care-l are-n buzunare,
Spune că nu la văzut,
Având un oftat durut.
Īnsă-l are fiecare,
Care-n studii, sănătate,
Care-n soră ori în frate.
Care-n rude ori părinţi,
Care-n sufletul de sfinţi,
Care-l are-n libertate,
Caută credit cu rate.
Care-l are în iubire,
Caută şi fericire.
Cine-l vrea un pic mai mult,
Îl mai ia cu împrumut
Dacă ai pace în casă,
Tot norocul e pe masă...
Septembrie 2019 Italia

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberatorul (o alegorie politică)

În arborii înalţi – elegiile vânturilor;
Apele oceanului – îşi fac din valuri bici.
Dacă sabia ascuţită nu-i în mâna ta,
Cum crezi că vei avea mulţi prieteni?

Vezi vrabia de pe gard?
Când vede şoimul intră singură-n laţ.

Plăcerea păsărarului este să prindă păsări:
Omul Tânăr este întristat când vede ce i se întâmplă vrabiei.
Îşi scoate sabia şi taie laţul:
Vrabia zboară departe, departe.

Departe, departe, sus în albastrul cerului
Şi-apoi iarăşi jos pentru a-i mulţumi Omului Tânăr.

poezie de Liang Wu-Ti, 464-549, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tyler: Orice lucru pe care îl faci în viaţă va fi nesemnificativ, dar este foarte important să îl faci. Deoarece nimeni nu îl va mai face. Ca atunci când vine cineva în viaţa ta şi jumătate din tine spune că nu eşti nici pe departe gata, dar cealaltă jumătate spune: fă-o să fie a ta pentru totdeauna.

replici din filmul artistic Aminteşte-ţi de mine
Adăugat de Iulia Florescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsoarea de la tâmplă

De pe bolta lui cerească
soarele cât e de soare,
nu poate ca să topească,
de pe cap, a mea ninsoare.

S-a aşezat întâi la tâmplă.
Mi-a cuprins inteligenţa.
Rareori se mai întâmplă,
omul să-i simtă absenţa.

Odată ce s-a instalat,
peste toate e stăpână.
Din cap şi-a făcut palat,
şi-acolo vrea să rămână.

În zadar mă rog de soare
să mă scape de ninsoare.
Se străduieşte, n-am ce spune.
Ninsoarea pe cap rămâne.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii supuşi

nu mă mai cred ocolit de cuvinte
ţin aproape
mă joc în tăcerea lor plină de înţeles

tu mă simţi abătut
mă laşi să privesc departe
cu ochii supuşi

îmi adun gândurile şi le las liber zborul
îmi aniversez plăcerile de care îmi aduc aminte
şi mă bucur ca un copil

port în trup durerile acumulate cu anii
încerc să nu mă plâng
rup din ele cu dinţii strânşi
mă conving singur că nu există
şi deschid larg uşa să scape în lume

angoasele vremii sunt peste tot
nici nu ştiu cum să mă feresc
acum sunt mai aproape de tine
şi nu mă vezi

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste din zăvoi

Zăvoiu-adăposteşte tufiş lângă tufiş,
mă furişez pe-aproape şi mă postez pitiş,
e umbră lângă paltini, e răcoros izvorul
în care, cu tandreţe, îţi răcoreşti piciorul.

Îţi pare lungă fusta, încearcă de-o ridică,
nu-ţi va veni, vezi bine, în ajutor Petrică,
tu-l crezi plecat departe, cum c-ar fi dus la muncă,
dar gândul lui e, parcă, mai odihnit în luncă.

Te urmăreşte lacom, priveşte pe furiş,
la felul cum pui galeş cămaşa pe prundiş,
cum despletit ţi-e părul, cum stai cu bustul gol,
se mistuie Petrică, se face rostogol.

I se lărgesc şi ochii, se dă de ceasul morţii,
se roagă să-i dai birul pentru izbânda sorţii,
se zbate ca un peşte, nu ştie ce-i odihna
că de vreo săptămână nu mai cunoaşte tihna.

Se mistuie, revine şi umblă ca năuc
se-nvolbură privirea, se simte singur-cuc,
ar vrea să se ridice să fugă să te-ajute
nici nu poate să strige, cuvintele-i sunt mute.

Ar vrea s-asculte vântul, i-ar spune el ceva,
dar liniştea-i adâncă, n-o poate tulbura,
iar inima îi bate de-ar vrea să-i spargă pieptul,
Petrică însă zace, dar face pe deşteptul.

Deschide ochii minţii, s-alunge toropeala
şi simte că-l cuprinde mai tare plictiseala,
deodată se ridică, ştie ce vrea să-i facă
şi o cuprinde-n braţe, de dorul ei să zacă.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Eu ştiu că un maestru, o fiinţă iluminată nu ar trebui să vrea nimic de la tine. A. M: Vezi tu, dragul meu, un Maestru de fapt va vrea Absolut Totul de la tine pentru a-ţi oferi doar Nimic, şi fireşte El nu va vrea Nimic oferindu-ţi Totul. Aş spune că felul în care curge comportamentul unei fiinţe complet realizate este la fel ca şi al lui Dumnezeu, căci în esenţă ei sunt una. Oare ştie cineva cu adevărat ce bucurie sau ce dramă îi va oferi astăzi Dumnezeu? Aşadar, un Guru este atât de paradoxal de imprevizibil pe cât este de clar şi previzibil, exact cum e exactitatea unui ceas. E foarte interesant că oamenii vin aici pentru a vorbi despre cum ar trebui să fie un maestru şi nu despre cum sunt ei şi mai ales Ce sunt ei, înţelegi? Oare cum ar fi dacă azi ai muri şi ai ajunge în faţa lui Dumnezeu, ce i-ai spune? Probabil mai întâi te-ai aşeza frumos picior peste picior, şi apoi ai spune ceva de genul: - Şi Acum să vorbim despre Tine Doamne, să vedem dacă corespunzi exigenţelor mele. Apoi vreau să ştiu dacă eşti demn de încrederea şi credinţa mea, pentru că atunci când muşchii ego-ului meu au vrut câte ceva tu te-ai cam fofilat, şi după aia, aşa vreo 3 secunde să povestim şi despre mine, dar repede, te rog, că mă grăbesc, că... am o mulţime de treabă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc şi plec

Un chip frumos o piele măsline
O toamnă frunză argintie
Un voal de negură aruncat
O inimă de om care a-nşelat
Îşi caută iubita pe înserat
La ceas târziu în noapte
Îi spune multe şoaptă
El tot aşa de mult iubeşte
Ea ştie că o amăgeşte
Atunci când noaptea vine
L-apucă un dor de mine
Că el ar fi un făt frumos
Şi vrea să stau lângă el jos
Că s-a gândit în fiecare zi
Acum dorul cel mare îl găsi
Că el a fost la fete-n sat
Cu privirea el le-a mângâiat
Că fără mine nu poate trăi
Că-şi pune ştreangul într-o zi
Mă uit şi nu ştiu ce să cred
Cu ochii minţii îl privesc
Ma uit mă-ntorc şi plec
Rămâi să stai de vorba
Cu iubirea chinuită a mea
Eu plec departe de inima ta!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să scape de un rău ştie întotdeauna ce vrea; cine vrea ceva mai bun decât ce are este complet orb.

citat celebru din Goethe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce suntem

Sunt momente multe-n care, te mai pierzi, eşti abătut
Şi devii un gând, o boare, doar un suflet neştiut
Lacrimile stau să-ţi curgă şi surâsul l-ai uitat
Nu mai eşti decât suspine adunate-ntr-un oftat

Te tot duci înspre niciunde, nici acolo nu ajungi,
Urmele vor să-ţi dispară, clipele-ţi sunt foarte lungi,
Poţi să speri... dar şi speranţa mi te-a părăsit cumva
Stai tăcut în aşteptare, crezi că nu te poţi salva

Şi atunci, din umbra zilei, vezi o mână cum se-ntinde
N-ai idee a cui este dar de umeri te cuprinde
Şi un glas ce-i blând îţi spune... Hai ridică-te uşor!
Şi eu am căzut o dată şi credeam că nu mai zbor

Tu te miri, necunoscutul îţi zâmbeşte liniştit,
E un om precum sunt ceilalţi, însă pare diferit,
Vezi pe chipul lui iubire şi nu vrea nimic în schimb
Poate doar o mulţumire... tu te uiţi de are nimb

Pare om, nu pare înger, înapoi tu îi zâmbeşti
Bunătatea lui îţi place şi în el te regăseşti
Te ridici şi pleci cu dânsul, paşii nu-ţi mai sunt greoi,
Şi-nţelegi cu-nfrigurare... îngerii suntem chiar noi

poezie de Adi Conţu (6 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mult aş vrea

Aş vrea să fiu o stea
Pe care s-o priveşti,
Întreaga viaţa ta
Aş vrea să mă iubeşti.

Aş vrea să fiu o apă
Pe care tu o bei,
Aş vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.

Aş vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să-mi continui zborul
În iarna lumii reci.

Aş vrea să fiu albina
Pe care o admiri,
Aş vrea să fiu grădina
Plină cu trandafiri.

Aş vrea să fiu o stea
Să ies de după nori...
Ce mult, mult aş vrea,
O viaţă în culori.

Aş vrea să fiu un soare
Să ştiu pe unde eşti,
Aş vrea să fiu o floare,
Care mereu înfloreşti.

Aş vrea să fiu răşina
Pe care o miroşi,
Aş vrea să fiu lumina
În ochii tăi frumoşi.

Aş vrea să fiu un sfeşnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veşnic...
Aşa vreau eu să visez.

poezie de Eugenia Calancea (7 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!