Barza şi crocodilul

O barză mergea pe Nil
În căutare de mâncare
Şi vede în al lui mâl
Un crocodil foarte mare.

Priveşte ale picioroange
Şi crede că sunt de lemn
Barza vrea să zboare
Ca să scape de el.

Şiretul îi spune să stea
Poate prinde vreun şarpe,
Ea însă nu mai vrea,
Neştiind cum să scape.

Sare repede s-o înhaţe
Cu dinţii ca de ferăstrău,
Ea zboară mai departe
Şi-i spune că este rău.

- Şi să te laşi de carne,
Să mănânci numai orez,
Citrice şi banane;
Nu vezi că eşti obez?

Ia-ţi plăcile chitinoase
Şi aruncă-le în apă,
Să stai tolănit la soare,
Ca urgia să nu înceapă.

De mânia omului,
Care te caută zi şi noapte
Pentru distrugerea orezului,
Vezi ce faci, eu plec departe!

poezie clasică de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!