Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Dumitru Matei

Reverie

Trecut-au anii cu a lor viață
Au rămas din ei doar amintiri
Care ne apar mereu în față
Cu realizări sau neîmpliniri.

De ce ești viață călătoare?
Și fugi grăbită-n depărtări
Nu vezi că lumea-i schimbătoare?
De ce alergi spre alte zări?

Mai stai, ia bine seama
Vezi ce se petrece pe pământ
Să știi că cinstea este arma
A omului sărac și obidit.

Harpagon strânge mai departe
Aur, argint și d-ăia verzi
Mereu își face vile și palate
Și în petreceri întruna ai să-l vezi.

De face gafe și chemat la judecată
Intră prin față, iese pe ușa din dos
Că de! Așa se aplică legea câteodată
Nu lui, doar omului de jos.
Iar șpaga este vechea meserie
Cu euro – dolari în buzunare
Și ține cât o veșnicie
Nu are margini sau hotare.

Banditul, chic, bine îmbrăcat
Poartă cu el și un diplomat
Cumpără martori sau vreun certificat,
Nouă ne spune că... nu-i păcat.

Se lamentează că i se face rău
Că are nevoie de injecții, de pastile,
De internări și operații tot mereu.
Dar săracul moare cu zile.

Uite așa se deschid ușile
Și pe loc dispar cătușele.
El devine omul cel mai bun
Iar tu sărac, rămâi cu cinstea-n drum.

poezie clasică de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.

Citate similare

Ești sărac...

Ești sărac... că nu iubești.
Aproapele nu-l ajuți,
Îți place doar să bârfești
Sau mai grav, insulți.

Ești sărac... chiar de muncești,
Arunci în jur doar ură
Din loc nu te urnești
Și-ți ies doar răutăți pe gură.

Ești sărac... c-un suflet negru
Și așa vei fi mereu
Nu ești deloc integru,
te schimbi, e greu.

Banii n-ajută cu nimic,
Tot sărac te numești.
Nici măcar un pic
Dacă om nu ești...

Bine umbli îmbrăcat,
Dar gol în realitate.
Și nu l-ai respectat
Pe-al tău frate.

Ce-ar fi într-o dimineață,
În oglindă, caracterul să-l zărești.
În loc de frumoasa față,
Îți mai vine zâmbești?

poezie de (17 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Paradox

Când ești tăcut și trist și nu mai crezi în lume,
Când vrei să fugi de toate și să te-ntorci la tine,
Când nu-ți mai crește-n suflet nici rău și nici vreun bine
Și crezi că-n toate astea mai ai sau nu ce-ți spune,

Când habar n-ai ce-nseamnă astăzi mântuirea
Și-n loc de-altar cu sfinți, preferi un lac cu broaște,
Când crezi că-n orice rău doar răul se cunoaște
Și doar în moarte-ți afli, astfel, nemurirea,

Când te cuprinde timpul și nu mai ai ce-ți face,
Când vrei ieși din lume și să devii sihastru,
Când a rămas din tine doar teamă și dezastru,
Și, poate, nici la tine nu te mai poți întoarce,

Când ce iubești te vede cu ochi frumoși de gheață
Și caută în tine doar adăpost vremelnic,
Când ce-i frumos la altul la tine-i doar temeinic
Și nu știi dacă Eul mai are drept la viață,

Când timpul cu oceane din ruguri se nutrește,
Iar margini țes, prin margini, adânc, nemărginirea,
Când nu mai știi ce este sau ce n-a fost iubirea,
Când altul doar de tine, prin ea, se folosește

Când vezi ce se întâmplă în ultimă instanță
Cu lumea-n care crezi, cu dorul care doare,
Când ești pierdut, când nu mai poți să ai scăpare,
Și nu mai crezi vei spera la vreo speranță,

Când se adună-n gânduri doar dezamăgire,
Și-n fiecare vrajă descoperi o minciună,
Sau răul cel mai pur în haina cea mai bună,
Când înțelegi că-un zâmbet nu-nseamnă prețuire,

Când vezi că ziua-i ziuă și noaptea-i numai noapte,
Când te trezești din vise și intri la-ndoială,
Când treci spășit din planuri în lumea cea reală
Și nu mai iei drept bune sclipirile din șoapte,

Când ușa ți se-nchide cu vorba, nu cu cheia,
Și nu desprinzi din asta nici sensul, nici non-sensul,
Nici dacă ai vreo șansă, nici dacă-ți stâmperi mersul,
Nici de-nțelegi vreodată sau nu-nțelegi ideea,

Renunță să mai cauți, prin cenușar, scânteia,
Acceptă numai focul și lasă-n pace viața,
În fiecare noapte, contează dimineața
Și-n fiecare viață, un paradox: femeia...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Plonjare în inconștient

Motto: Cea mai importantă în viață este Rătăcirea, dar ea este inutilă fără Regăsire...

Și dacă tot ce-am vrea ar fi iubire,
Și dacă ne-am fi mulțumit și cu puțin...
Am face mari averi în fericire,
Dar fericirea... e un concept divin!

Nu toți ne recunoșteam fericirea...
La fiecare ea se scrie în alt fel,
Ferice de cine-și acceptă rătăcirea,
Căci fără ea, nu te cunoști defel!

Nu poți te cunoști mergând numai în lume,
Cutreirând și socializând mereu!
Stai și cu tine suflete și te ia la palme,
Alegând ce-i place mult Lui Dumnezeu!

Stai mereu și judeci tot ce vezi și-auzi,
În loc să stai cu tine... s-nveți te-asculți!
Stai printre orbi și surzi și simți că ești deasupra...
Dar ești la fel ca ei, unul dintre sluți!

Cât timp petreci cu tine, singur... și să-ți placă?
Ce mult fugi de tine, de nu poți -ți reziști,
Refugiindu-te în lumea ta săracă,
Unde doar acolo știi ca te miști!...

Ești limitat în sine, vezi lumea, dar nu vezi,
Ce este important: te cunoști pe tine!
Te dai judecător, dar de fapt visezi,
Doar conștiința vie te scapă de ruine!

Și tot ce trebuie faci: e accepți ce ești!
Degeaba în oglindă te vezi cel mai frumos...
Degeaba crezi c-ai tot, când ai numai lumești,
Lucruri, scopuri, ținte... ce n-au niciun folos!

Uiți trupul țipă când sufletul ucizi...
Uiți spiritul îți animă corpul!
Toate câte ai, totul ai să pierzi...
Și numai sufletul își caută rostul!

Ah, aș vrea mori!... Să vezi că-i altă lume,
Unde știi ce-i clar și ce e de prisos...
Oare de ce trăiești doar îmbrăcat în spume,
Ale unui val având scopul pietros?...

A fi plăcut de lume, nu e scop divin!
Căci, lumea și Lumina, nu au scopuri comune!
De ce nu-ncerci mai bine să faci ce e sublim,
Și să suporți povara, ca rodul să se-adune?!...

Dreptatea și iubirea este ținta noastră!
Și de le-ndepărtezi... te pierzi odat' cu ele...
Vei trece doar prin starea cea neagră și albastră,
Ce mult vor apăsa... consecinței grele!

De nu ai fost fii vreun aur scos din foc,
Poți -ți dorești -ți vezi numele înscris...
-ți capeți veșnicia ce încă nu-i faci loc,
În viața ta măruntă, a nu pieri-n abis...

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Daniela SSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ușa

Ușa-o trecere spre viață.
Ușa, prima barieră, dis-de-dimineață.
Ușa o primești, de atâtea ori în față.
Ușa, e cea care ne urcă
sau coboară o treaptă în viață.
Ușa, vama prin care intră sau iese fericirea din casă;
Sau ni se închide definitiv în spate,
Când părăsim a vieții poartă,
Regretând această scurtă
Și zbuciumată soartă, altfel visată.

poezie de (27 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

negi sau să închizi ochii în fața defectelor tale nu le va face să dispară. Doar struțul crede dacă bagă capul în nisip nimeni nu îl vede. Acest concept ne spune că trăsăturile care ne provoacă o reacție negativă atunci când le vedem la alții, le avem într-o formă mai directă sau subtilă, în noi. Merită gândești așa doar prin prisma faptului ajungi îți pui întrebări legate de tine atunci când te enervează trăsăturile altor persoane. Este amuzant să vezi un om care îl ceartă pe altul pentru e leneș și nu face nimic cu viața lui doar ca te uiți mai atent la viața celui care ceartă și să vezi că și el este într-o perioadă "nu foarte productivă" a vieții lui. Și-a recunoscut propria lene și îl ceartă pe celălalt pentru că este MULT mai simplu să vezi la altul ce ai în tine decât te privești pe tine. De aici vorba românească, "în loc să vezi paiul din ochiul altuia, mai bine să vezi bârna din ochiul tău." Ce facem de fapt, atunci când îi certăm pe alții? de obicei ne certăm propriile trăsături pe care nu ni le recunoaștem.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Dogaru

Tu ești tu numai pentru tine, cel din interior. Dar teoria pluralismului individual spune că față de ceilalți ești mereu altcineva, sau altceva, depinzând de modul cum te raportezi la fiecare dintre ei. Poți fi bun, față de cei cărora le faci bine — cu condiția ca binele tău să se manifeste cu regularitate, altminteri dacă o dată omiți faci gestul, devii dintr-odată rău!? Poți fi în același timp tânăr, pentru toți cei ce te depășesc ca vârstă, sau bătrân, pentru ceilalți, cei născuți după tine — și care, nu știu cum se face, sunt pe zi ce trece tot mai mulți!? Poți fi interesant — pentru cine îl interesezi, sau pentru cine are nevoie de tine — sau poți fi anost, pentru restul lumii. Și, ceea ce este și mai derutant, nici măcar pentru aceeași persoană nu ești mereu același. Ești evaluat luându-se în calcul diverse variabile, cum ar fi natura, intensitatea și dinamica raporturilor ce se formează, dăinuie sau se sting între tine și celălalt...

în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil DogaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Ghinda

Ghindă din stejar bătrân
Cum rămâi fără stăpân?
Fie ziua cât de mare
El citește, ori le doarme.

Iar tu ființă mititică
În ochii lui pari o furnică
Ești micuță dragă fată
Și te zbați prin colb și zloată.

Uneori intră la gânduri
Că ai să-i decorezi livada
Cu frați mulți și cu copile
De nu-i mai cunoști ograda.

Însă tu an după an
Putrezești pe jos în van
Stăpânul mereu pregetă
Tot cobind a secetă.

Uite așa dispari fetiță
Lângă tatăl tău în suferință
Care vede el, săracul
stăpânul nu-ți vrea leacul.

An de an stejarul crește
Ghinde multe el rodește
Presară la rădăcină
Zeci sau sute și suspină.

Și gândește vreodată
Îndărătnicul stăpân
Pune mâna pe lopată
te așeze în loc mai bun.

crești falnică-n ogradă
Lângă frații tăi din jur
vă admire o lume întreagă
Când pe voi, când pe stăpân.

poezie de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Binefacerea

"Nu dați uitării binefacerea"
Evrei 13:16

Binefaceri nu opri
Celui care îi va lipsii
Nu zi du-te vino mâine
Când astăzi poți face bine.

Cine bine urmărește
Binele iarăși primește
Iar la cel care îi dă
Binecuvântarea-i stă.

De vrășmașu-i flămânzit
Oferă-i tu bun primit
Nu-l trata ca pe un câine
Dă-i ca mănânce pâine.

Dacă setea dă să-l ea
Dă-i tu apă ca bea
Așa el se dă bătut
Regretând ce a făcut.

Binefacerea, ca lună
Când e plină este bună
Luna plină-i luminoasă
Binefacerea așa-i frumoasă.

Cel mai mare rău la tine
Este rău când nu faci bine
bine de prima oară
Nu aștepta ți-l ceară.

Soare n-așteaptă rugat
Când lumina îi e de dat
Fă ca soarele tu ființă
Să nu spui că n-ai putință.

Binele primit în minte-l ține
Uită-l cel făcut de tine
bine, mila iubește
S-atunci ai parte de aceste.

Omule așa te pune
Cel dintâi în fapte bune
Din puțin de vezi lipsit
și fă-l cât mai grăbit.

Nimeni sărac nu-i așa
Bine să nu poată da
Nu-i de ajuns rău să nu faci
Fă mult bine ca placi.

Ajută, oameni iubește
Binele atunci sporește
Binele ce-l faci se știe
El și pe nisip se scrie.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omule, oricine ai fi

Omule, oricine ai fi,
Vine și la tine o zi.
De ești bogat sau sărac
Și tu vei fi judecat.

Oricâte conturi ai bancare
Să știi: ești numai o suflare
Și acele conturi nu-ți slujesc
De suflet de nu te îngrijești.

Căci sufletul-n viața ta,
Are nevoie de ceva
Ce poate tu nici nu gândești
Sau poate vrei îl rănești?

El vine de la Dumnezeu
Spre El tânjește tot mereu.
Și atunci când tu te-ai împăcat
Cu Dumnezeu de-a devărat,

Să vezi ce suflet mare ai.
La conturi mari ce le visai
Importanța tu nu le mai dai
Căci sufletul îndrepți spre Rai.

Și-ncepi apoi a te-ntreba
De unde vii
Unde-i pleca
Ce sa-ntâmpla cu viața ta.

Iar sufletul te va-ndrepta
mergi și tu la Golgota.
Căci viața cineva și-a dat
Să ai iertare de păcat.

Să vezi sufletul chinuit,
Ce bucurie a primit
Căci nimeni nu ți-o poate da
Doar El, Isus din Golgota.

Ori ești bogat, ori ești sărac
Tu Domnului să-i fii pe plac
Căci banii nu-ți pot garanta
Căci vei ajunge-n Slava Sa.

poezie de (21 ianuarie 2009)
Adăugat de AlexandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar și tu ai o șansă! Relaxează-te și ia lucrurile încet. Vindecă-te. Educă-te. Antrenează-te. Și va veni și șansa ta. Lumea nu e un loc bun sau rău, ci este așa cum o vezi tu prin prisma experiențelor tale de viață. Iar dacă lumea e rea, asta e pentru că tu ai cunoscut doar suferința. Dar îți promit dacă ești perseverent și îți faci treaba, într-o zi vei vedea lumea ca pe un loc bun, plin de iubire, în care oamenii răi nu sunt decât niște oameni foarte răniți, judecați ți împinși spre propria lor distrugere, ceea ce îi face să devină foarte agresivi. Ca și un câine turbat. Și ei, însă, și tu, aveți nevoie de încurajare, blândețe și iubire pentru a vă vindeca, iar apoi veți putea vă exprimați adevărata măreție și măsură a potențialului vostru.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar și tu ai o șansă! Relaxează-te și ia lucrurile încet. Vindecă-te. Educă-te. Antrenează-te. Și va veni și șansa ta. Lumea nu e un loc bun sau rău, ci este așa cum o vezi tu prin prisma experiențelor tale de viață. Iar dacă lumea e rea, asta e pentru că tu ai cunoscut doar suferința. Dar îți promit dacă ești perseverent și îți faci treaba, într-o zi vei vedea lumea ca pe un loc bun, plin de iubire, în care oamenii răi nu sunt decât niște oameni foarte răniți, judecați și împinși spre propria lor distrugere, ceea ce îi face să devină foarte agresivi. Ca și un câine turbat. Și ei, însă, și tu, aveți nevoie de încurajare, blândețe și iubire pentru a vă vindeca, iar apoi veți putea vă exprimați adevărata măreție și măsură a potențialului vostru.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Obsesia de a câștiga îți poate face călătoria până la rezultat, un chin. E același lucru cu atașamentul de rezultat. Indiferent e vorba de atașamentul de a avea un business cu încasări de peste 100 000 euro pe an sau de atașamentul de o persoană alături de care te vezi deja căsătorit și cu nepoți. vrei prea mult câștigi te distrage de la experiență. Nu te mai bucuri de ce trăiești pentru te simți mereu ca într-o cursă fără oprire la care orice pas este o greșeală sau o victorie. Însă nu mai este o experiență. Dacă ești cu un ochi pe victorie, atunci îți mai rămâne doar un ochi la proces. Iar procesul înseamnă viață.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Banu' Mărăcine

-nțepi la fel și rău și bun e, vezi tu, Mărăcine,
Modul cum ai să-nveți, tălică, ce-i rău și ce e bine;
Ai doar a sta, și-a urmări, ce unde coincide,
Și-a cântări ce iese-apoi, când cercul se închide.

Gândește-te la Trandafir, așa cum stă degeaba.
E admirat, e prețuit, iar tu faci toată treaba...
Vezi, doar, cât este de prielnic te cunoști frumos.
Cum Universul dăruiește la fel și sus, și jos!

Ferește-te de plasmuiri, mireasma nu-i de tine!
Apropie un alt la fel, finitul să-l termine.
În liniștea ce-i înăuntru, să stai ades, vezi bine,
E trafic mult pe contrasens, prea-plinul de suspine.

Așa se scurg, la pas egal, clipită cu clipită,
Atât de diferite-n sine, identice-n oglindă.
Precum o șoaptă-ntr-un amurg, o boare nerostită,
Sfârșitul vine ca-nceput, iar miezul ne colindă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să fii...

fii om bun, când lumea e haină
fii umil, când alții te denigră.
fii milos cu cei ce sunt sărmani
dai mâncare celor fără bani.

Să nu bârfești, chiar dacă ești bârfit
Să nu urăști, chiar de nu ești iubit.
Să știi cum zâmbești, când inima iți plânge
Să nu faci loc tristeții, altfel te învinge.

fii mereu senin, este un dar Ceresc
spui mereu în viață, cuvântul "mulțumesc"
îți întorci obrazul, când palma-i ridicată
Celor ce lovesc, iubire le arată.

fii mereu în viață, un om la locul lui
îți ascunzi durerea, la nimeni să n-o spui.
Să știi să cerni mereu, cei bine și cei rău
te ferești de ulii, ce zbor în jurul tău.

mergi pe drumul vieții, mereu cu fruntea sus
spui mereu pe nume, tot ce tu ai de spus
Să nu te temi de nimeni, ești liber gândești
arăți tuturor, cât de frumos trăiești.

fii exemplul viu, cum răzbești în viață
înțeleagă asta, acei fără speranță.
Să ai mereu tăria, de-a renunța când doare...
te ridici de jos, zâmbind iar în picioare.

mulțumești în zori, de-o nouă zi de viață
te trezești mereu, cu zâmbetul pe față.
lași pe unde treci, un semn că ai trecut...
-ți mulțumească omul, fiindcă te-a cunoscut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia

Femeia este ceva minunat
În viața fiecăruia bărbat
Ea face bărbatului viața frumoasă
Chiar și cu o vorbă duioasă

Și-n fiecare zi ea este cu el
La bine, chiar și când e rău,
Ea știe mereu cum trebuie facă
Să-i fie bărbatului viața dragă.

Femeia-n viața fiecărui bărbat
Este ca o rază de lumină
Arde mereu și niciodată nu se stinge,
Dă numai caldură și nu frige.

Ea îl iubește zi de zi necontenit,
Îl face pe bărbat ca să se simtă iubit
Și chiar de nu simte iubire, ea
Face ca bărbatului mereu să-i fie bine.

Femeia e ca un vis real,
Un vis ce zi de zi noi îl trăim,
O vezi, dar este greu s-o înțelegi,
O simți, dar este greu să o atingi.

Și inima e greu ca să i-o frângi
Pentru niciodată nu se dă bătută
Pentru femeia în fiece zi luptă
Chiar și atunci când nimeni nu vrea s-o asculte.

Ea nu lasă un lucru neterminat,
Gândește diferit față de bărbat
Și duce la sfârșit orice început
Chiar dacă are doar de suferit.

Femeie rea pe pămant nu există,
Există doar femeii rău prețuite
Pentru insuși cuvântul femeie
E cel mai bun lucru din lume.

Femeia este ca un talisman
Și peste tot bărbatul dorește s-o ia
Pentru ea are grijă de el
Și îl păzește de tot ce este rău.

Curaj femeia îi dă unui bărbat
Chiar dacă nu-i bărbat adevărat,
Și face din el un învingător
Chiar și atunci când e pe locul doi.

Nu poți cunoaște o femeie cu adevărat
Chiar dacă crezi multe ai aflat,
afli tot despre o femeie
E ca și cum ar treubui zbori la stele.

Nici timp nu am avea destul
Ca cunoaștem un ideal necunoscut,
Ca cunoști măcar puțin pe o femeie
Mai bine las-o să te cunoască ea pe tine.

Fară femeie viața unui bărbat
E fară sens, el pare neînsemnat,
Așa că trebuie mereu să le iubim
le stimăm și să le prețuim.

Și chiar de uneori ele ne par rele
De fapt ele sunt cele mai bune,
Așa e stilul lor de a ne spune
ceva noi am făcut greșit

Sau poate puțin noi le-am iubit
Și vor le iubim puțin mai mult,
le-aratăm în fiecare zi
Cât de importante pentru noi ele sunt.

Și ele sunt ceea ce ne-am dorit
Și nu ne dorim altceva nimic,
Doar timp ca le putem iubi
Și să le arătăm tot ce simțim.

Femeia iubește-o zi de zi,
În brațe mereu trebuie s-o ții,
daca ea va obosi
Viața frumoasă noi nu vom mai simți.

Și de aceea trebuie știm
Cum le-alinăm, cum le prețuim,
Ca nicioadată să nu ne plictisim
Lângă femeia pe care o iubim.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Cojocariu

Cuvântul

Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.

Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.

CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.

Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face să simtă părerile de rău.

Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.

Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.

Voi... nu lăsați cuvântul să se piardă,
Din când în când, vă rog vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.

E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.

Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.

prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Răzmerița gândurilor

Și mergând pe Jiu în sus
M-am întors mereu pe curs;
Mai jos am dat de un fluviu
Botezat de mult Danubiu.
Care curge către zare
Hăt, departe până-n mare

Jiul nostru mai are frați
Prin Moldova și Carpați.
Uite așa vere sau frate
Toate în lume-s numărate.
Omul numără zilele
Apa sapă malurile

În viață totul crește
Nimic nu se irosește.,
Arunci în brazdă un grăunte
Din el ies semințe multe.
În acel spiculeț de grâu
Cu pai 'nalt până la brâu.

... și planta la fel pomul
Au o viață ca și omul
Când unul pleacă sau dispare
Altul pe loc va apare.
În nesfârșitul infinit
Plin de enigme-n circuit

nimic nu se mai știe
În lumea noastră ce-o să fie?
Încarnare..., Inerție...,
Ori uitare pe vecie!

De când este omenirea
Tot se cată fericirea
Viață lungă pe vecie
Dragoste și armonie!

poezie de din Gânduri
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Mintea este aceea care face rău sau bine, care te face fericit sau nefericit, bogat sau sărac.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cărțile, trainingurile, mentorii, ședințele de coaching sau consiliere, articolele sau orice alt suport sunt de fapt ingrediente care fac totul mai bun. Felul principal ești tu prin ceea ce faci! A face doar traininguri, a citi cărți și a căuta mereu suport și sprijin în cei din jur fără a FACE nici un pas din propria inițiativă e ca și cum prepari o mâncare doar cu mirodenii și ingrediente secundare, uitând ingredientul de bază. Și apoi te întrebi de ce nu are același gust ca cea pe care o vezi la alții. Pentru că ei FAC, nu se ascund, nu mimează! Just do it!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu vei trăi cu tine toată viața, indiferent cât de departe mergi în lume sau pe cine ai alături. Tu ești primul tău partener de viață și vei rămâne cu tine, garantat, pentru tot restul vieții, așa că ai face bine să devii cel mai bun partener al tău, trezești la viață sufletul pereche din tine, adică partea adormită din sufletul tău care acum e doar pe jumătate trează.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook