Mă-ntorc și plec
Un chip frumos o piele măsline
O toamnă frunză argintie
Un voal de negură aruncat
O inimă de om care a-nșelat
Își caută iubita pe înserat
La ceas târziu în noapte
Îi spune multe șoaptă
El tot așa de mult iubește
Ea știe că o amăgește
Atunci când noaptea vine
L-apucă un dor de mine
Că el ar fi un făt frumos
Și vrea să stau lângă el jos
Că s-a gândit în fiecare zi
Acum dorul cel mare îl găsi
Că el a fost la fete-n sat
Cu privirea el le-a mângâiat
Că fără mine nu poate trăi
Că-și pune ștreangul într-o zi
Mă uit și nu știu ce să cred
Cu ochii minții îl privesc
Ma uit mă-ntorc și plec
Rămâi să stai de vorba
Cu iubirea chinuită a mea
Eu plec departe de inima ta!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre ochi
- poezii despre măslini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.