șoptice...
Îmi vine să mă zbor
să mă pun între două fragmente încordate
seara-n amurg și să filtrez cu lumina târzie
iar cineva ce mă-nțelege le dă drumul
Oricine ar crede că-i cazul să prind viteză
Mai repede decât gândul este doar simfonia
Cine știe unde am ajunge
Eu cu fragmentele de carne nebune
Să fie ale oricui
dacă mă zbor nimic nu mai contează
Nici mecanismele, nici tristețea, nici vesela
Care se sparge în umbra gravitației regresive
Cioburile aduc noroc
Dacă nu-s albe roiesc orientalii îndepărtați
sau dimpotrivă tradițiile elene subtile
însă de mă zbor n-are cum a mă prinde superstiția
suntem departe eu și cititorul
ultimul nu vrea în ruptul capului să se zboare
Așa că îi arăt eu însumi ce sublim este și pozitiv
să mă zbor
murmur
poezie de Roman Regism
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Roman Regism. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre încordare
- poezii despre viteză
- poezii despre tristețe
- poezii despre tradiții
- poezii despre superstiții
- poezii despre noroc
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.