Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Plasa lui Pitagora

Capul meu e adesori un vârtej
Pe aceeași punte se întâlnesc
Mielușeii celor mai nelămurite dorinți
Și imboldul întru silabisirea tainicului nadir
Jocuri decolorate de lună
Cu pisici simulând jungla
Un ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azur
În celălalt veghează ca într-o închisoare
Neliniști cu ghiulelele de tălpile însetate de migrațiune
Când ulcere supurează conștiința

Oglinzile mă mint
Slovele funie pe măsura gândului
Slove naramze
Slovele sunt o lingură de sânge într-un ocean
Alteori un zâmbet pe un lințoliu cât orizontul

Ce monument corect ar fi o furtună împietrită
Degetele să-l pipăie
Să se frângă maxilarele în delirul mușcăturii
Și cheie gândului urmeze fapta
Spectacolul va începe cu reverențe reci

Istoria de veghe la căpătâiul evenimentelor
Le va corecta cu sulimanuriChirurgia estetică a devărului
Prea îndrăzneț
Prea dur
Mai frumos ca noaptea

poezie clasică de din Călătorie cu funicularul (1934)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Vânăm metaforele

Scufundați într-un calm ca de moarte
ascultăm cum se afirmă conștiința

Pe marginea gândului
omul
se întâmplă a fi
între două planuri
unul static în care se regăsește
altul în mișcarea cuvântului din urmă
în care se rătăcește

Scufundați într-un calm ca de moarte
pe liziera pădurii vânăm
metaforele Bibliei în care
ne regăsim încet
încet încet
așa cum săgeata
naște o cruce în trunchiul copacului
în care se înfige
prea vie să se frângă
prea statică cuvânte întâmplarea
de a fi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-mi fie scrise slovele în carte

"Oh! aș vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte; aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier, și cu plumb în stâncă pe vecie..."
Iov 19:23,24

Aș vrea ca slovele fie scrise-n carte
Săpate cu priboi de fier
Și pe vecie-n plumb săpate
le întâlnesc acolo sus în cer.

Carnea și pielea chiar de fi-vor sparte
Eu voi vedea pe Domnul meu în cer
Aș vrea ca slovele fie scrise-n carte
Săpate cu priboi de fier.

Tânjește sufletul de dorul de departe
De paradis, de veșnicie, cer
Aș vrea de ele și eu am parte
În cartea ce-o are Domnul, El
Aș vrea ca slovele fie scrise-n Carte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Nu tu luntre, nu tu punte

doar saci cu nisip încă virgin
neînvățat nici cu risipitul clipelor
nici cu trupurile topite din iubire
o lună cât mai nouă până-n zece zări
drept ofrandă pentru lacrima oprită-ntr-un efemer
ochi întors a dincolo de viață
spre prăpăstiile gândului ca o promisiune de acolo
nu mai este nicio cale nici mai albă nici mai vie
de parcă scările timpului se adâncesc în cerul moale și circumvolut
ca într-un început nesigur de creier galaxie
din ce în ce mai cenușie cale a robilor
cât să-mi caut două flori albe de pus aminte
nu tu luntre nu tu punte
doar clepsidre afumate de privit eclipsele

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Vârtej unic al poeziei

Nu trăim în aceeași lume, Miss...
tu dai bice timpului,
grăbindu-te zbori
în imediatul vital al sângelui,
eu implor timpul steie pe loc
și -mi oprească, într-un gol vital,
înaintarea...

Știu: eu m-am născut trist,
prea devreme,
iar tu, surâzând, ai strāpuns lumina
prea târziu...

Surâsuri și tristeți în aceeași oglindă,
candide, stau gata, pe-amândoi ne
prindă.

Înviorător și eroic,
admit că drumul nostru comun
poate începe de la capăt,
fiindcă, noi doi consonăm
prin ceea ce avem mai adânc în spirit:
poezia, cea care absoarbe, instantaneu,
diferențele ființei...

S-ar produce astfel o renaștere în doi,
întru uitarea celui care am fost
și întru transformarea perfecțiunii și aroganței
trupului tău și a înaintării tale fizice
în poezie...

Numai astfel vom putea egala voluptatea
de a conviețui liric:
printr-un vârtej unic al poeziei!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada blondelor iubiri

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtășim, împărtășim aceeași taină
Dar nu se știe, nu se știe până când.

Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.

Îmbătrânim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuși fără adresă
Pentru serbările din zori.

Visăm frumos aceeași moară
Ascunsă-n tragicul decor
Și măcinăm aceleași lacrimi
Când dau părinții telefon.

Suntem lucizi până la sânge
Nedespărțiti până la cer
Și nici nu știu după iubire
Ce se cuvine -ți mai cer.

Cuvintele își pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Și tot mai vinovate păsări
Dau eșafoadelor ocol.

Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Și renunțăm să mai cunoaștem
Ce stele ne-ar putea păzi.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prezent

Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Și prea durere trupul
Și visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.

fi vrut
-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Și prea împietrită
Amintirea;

Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Despre...

despre prea devreme și
prea târziu
despre păcatele gândului
și mersul pe marginea abisului
împovărat cu toate slăbiciunile lumii
zbătându-se și murind
deasupra unui timp care zboară

amăgiri în decor grizonat
cu ochi care sărută
și mâini care văd rebele sinapse
din adevărul brutal

și-o lună desculță venită prea târziu
un geam opac
arome violete
și-un nicăieri de viață agățat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uite, se naște un copil

uite, se naște un copil
cuvintele nu mai au putere, trec
unele între altele ca un curent magic
părinții-nchid ochii contemple
nu prea au timp, trudesc și
măsoară brâul nopții -
arbori ai veșniciei
uite, vezi, se naște un copil
cuvintele se aștern spre lehuze mame
iată umbra lor - o nesfârșită dragoste
faceți loc spre neliniști gândului
cu hotare de lumină...

poezie de din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Popasul gândului

Nici nu știi cât dor
cuvintele tale
din prea puținul
pe care-l avem
în lumea cu drumuri
deschise
spre zborul pescărușilor
primăvara este acolo...
printre fulgii ce cad
în albul zilei
mergem pe valul vieții
unde furtunile dispar
bucuriile ne învelesc
în file de poveste.
dăm contur urmelor
prin fiorul întâlnirii
ascultăm muzica inimii
dăinuind în timp
până la popasul gândului tău.

poezie de
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marian Hotca

Lumina de la capătul morcovului

lumina de la capătul morcovului
o punte de somn prea lungă
între neputință și reverie
timpul se rotește himeric în jurul meu
aidoma unui vârtej de sare
lăturile curg ascetic
spre punctul terminus

curg și eu și mâinile mele verzi
într-un dans al non-materiei
fără a-mi mai scrie în cartof iluziile întâlnite
pe axa amidonului modificat genetic
cu pământul fertil

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

Experiment

Și... de vei crede uneori
că inima îmi este împietrită
de vorbele aruncate în răspăr
pe lespedea timpului...
că, din dragostea mea
au mai rămas numai acelei roz înfloriri
în tril de ciocârlie,
te rog, nu asculta urletul îngrozitor
al tăcerii din mine
ci pierde-te tăcut prin veșnicia unei singure clipe
în azurul ochilor mei
iar acolo vei găsi
neîntinată,
Iubirea!

Vremea asta ne vrea prea tăcuți și prea reci...
Risipiți inutil printre foșnet de ploi,
Nu mai știm rostim decât slovele seci,
Am uitat rămânem un întreg amândoi.

Nu-nțelegi de ce tac, nu pricepi de ce plâng
Iar inima-i sloi, ca o piatră de gheață...
Crezi că nu te mai vreau, că doresc alung
Acestă iubire prin furtuna de ceață.

N-asculta de cuvinte ce cu lacrimi zdrobesc!
Te rog, ochii privește-i și-ai vezi cum se-aprind
Noiane de aștri ce rostesc:,, Te iubesc!"
În focul bengal dintr-un magic colind.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Suflet și cuvânt

Mă simt prea mult legat de lumea-n care
tot ce e vechi, îmi pare nou acum,
de pasărea ce-nvie iar din scrum,
iar gândului îi este greu zboare.

Aș vrea pot, din nou, fiu scânteie,
uit de tot ce am și-i efemer,
trec, cu mintea, dincolo de cer,
spre locul ce deține-a lumii cheie.

Aș vrea s-o întâlnesc prin galaxie
sub altă formă: suflet și cuvânt,
simt că-mi este hărăzită mie,
prin sacrul și eternul legământ,
uit orice dorință, cât de vie,
și corpul ce se zbate... pe pământ.

poezie de din Oare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iluzia unui destin

când dimineața tresare
pare că este prea târziu
pentru iluzia unui destin
timpul a început deja bată
nervos cu degetele în masă

visele par tot mai sinucigașe
și gropile tot mai comune
nopțile sunt în stare de veghe
zilele oamenilor se petrec
între dimineți precare
și seri tot mai sinistre

amintiri îndepărtate îmi sunt
tot mai aproape
viitorul
întreb cât poate fi
de departe
un zbor este incredibil de scurt
într-un haos perfect plauzibil

cerul mi se pare uneori o prăpastie
foarte albastră
alteori
o chemare întunecată

viața este doar o o teorie abstractă
iluzia unei mari iubiri
o îndrăzneală care frizează absurdul
între speranță
îndoială
și certitudinea
unui destin

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Taurul

E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Și-și ține-adânc picioarele în el,
Mulți zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.

E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Și spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte trăiască.

Un pic prea arțăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
-și taie-n curcubeie-a lor ispită.

Din cinste și credință-și face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Și, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.

Când sulițe ce viața i le-nfige,
Să-l moară, că prea e neobosit,
În mari dureri, ar vrea și el strige,
Dar... plânge mut, în zâmbet învelit.

Și când IUBIRE arde pân' la scrum,
Nedându-și milă-n "rupt" de suferință,
Nicio furtună nu îi stă în drum,
Dăruind totul, cu întreaga-i Ființă...

Cine-l cunoaște cu adevărat
Îl va păstra mereu în mintea sa
Și-l va iubi cât timp îi este dat,
Nereușind vreodată a-l uita...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

* * *

În noaptea aceasta
iubito mi-e foame de tine mai mult decât ieri.
Palma stângă te cere și cea dreaptă te vrea.
Dinții gândului meu sunt flămânzi.
Dă-mi jugulara inimii tale să mă hrănesc între timp ce cuvinte însetate de iubire pe lobul urechii alunecă în delir șoptind:
Mi-e foame de tine iubito... de dragostea ta azi, mai mult decât ieri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O inimă și o lună

Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocotește trupul în lumină
și umbra mi-e mai limpede la brâu.

Se vede într-un ochi subțire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.

Ard odată cu tine,
ni se micșorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te știu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieșită din râu,

Se vede printr-un ochi subțire de grâu
cum îmi lucește părul înserat,
îți bate pulsul încurcat.

Mă prelungesc cu trupul de aer
unde ți se sfârșește creștetul.
Se vede într-un ochi albastru de cer
o inimă și o lună
într-o zbatere
subțire de furtună.

camelia oprița

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ochii în ceață

cu cât mă despart de tine mai adânc
cu atât te sorb mai mult în pupile
închide-mi tu ochii nu mai văd
ciorchinii ce mor vineții pe coline

și sângele meu rece
sub pielea ta îl simți?
unde te duci străină
fără o umbră de mână?

îți citesc în ochi frigul ce te cuprinde
într-o haină prea strâmtă pe trupul de nor
sunt vânturi nebune ce vin după tine
și-un murmur de frunze se-aude în gol
unde te duci desperecheată
ascunde-ți degetele sub un șal de întuneric
te pot vedea
mânecile ți-s prea lungi
ți le târăști prin ceață
eu nu mai înțeleg nimic
tu înțelegi ceva?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florile gândului

Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate... Aripi de lumină
însoțesc visul alb când umbrele veghează
din tenebre...
E o șoaptă de tristețe pretutindeni,
un murmur al somnolentelor
reverii,
a sufletului dorință frântă care renaște
din cenușa uitării
și triumfă precum mireasma ambrei
dincolo de răscrucile
vieții...

Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate...

poezie de (2012)
Adăugat de Cristina Maria ȘandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

Prea...

Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!

Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.

Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!

Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!

Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!

Mândro, doru-mi te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inerție de april

ridică puțin vraja
vezi dacă timpul mai tulbură
păsări pe crengi de adio
nisipuri uitate
în plete de sare

deschide orizontul cu un ochi
de jad
înspre mine
cu celălalt spre mare
privește amurgul de aur
firav de april
sau
caută-mă într-o genune
pe o altă planetă

vremea în adâncul sufletului
este rouă de nemurire
când copacii nu vorbesc
cu nimeni

propriul trup se volatilizează
pe drumul pierzaniei
înspre tine
sau înspre răsărit
o comoară de aer
cu chip de femeie
cu visele care nu mai mor niciodată
de pe cerul meu
pe umerii tăi
ca o mantie

se transformă într-o lună albastră
așteptarea mea
a ta
într-o inerție
absolută

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook