Inerție de april
ridică puțin vraja
vezi dacă timpul mai tulbură
păsări pe crengi de adio
nisipuri uitate
în plete de sare
deschide orizontul cu un ochi
de jad
înspre mine
cu celălalt spre mare
privește amurgul de aur
firav de april
sau
caută-mă într-o genune
pe o altă planetă
vremea în adâncul sufletului
este rouă de nemurire
când copacii nu vorbesc
cu nimeni
propriul trup se volatilizează
pe drumul pierzaniei
înspre tine
sau înspre răsărit
o comoară de aer
cu chip de femeie
cu visele care nu mai mor niciodată
de pe cerul meu
pe umerii tăi
ca o mantie
se transformă într-o lună albastră
așteptarea mea
a ta
într-o inerție
absolută
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre păr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.