Uite, se naște un copil
uite, se naște un copil
cuvintele nu mai au putere, trec
unele între altele ca un curent magic
părinții-nchid ochii să contemple
nu prea au timp, trudesc și
măsoară brâul nopții -
arbori ai veșniciei
uite, vezi, se naște un copil
cuvintele se aștern spre lehuze mame
iată umbra lor - o nesfârșită dragoste
faceți loc spre neliniști gândului
cu hotare de lumină...
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ochii care nu se văd
Ochii care nu se văd, se inventează,
Iubito, nu mă considera un copil prost,
Iubirea noastră nu s-a stins, ea nu încape
Într-o glastră smălțuită, nu încape în Univers,
nici în plânsul de miel al unui vers,
iubirea noastră nu există, ca și poezia,
ea este transcendentală, ce nu se naște,
nu moare, chipul meu seamănă cu cel al lui El Greco,
mă retrag în timp și spațiu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele,
minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii?
Eu nu mă îmbăt cu complemente, lichioruri, mente,
Unele drumuri se întretaie, vin tâlharii și te despoaie,
Dar eu păstrez icoana, eu cred,
Am un suflet de ied.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii care nu se văd
Ochii care nu se văd, se inventează,
Iubito, nu mă considera un copil prost,
Iubirea noastră nu s-a stins, ea nu încape
Într-o glastră smălțuită, nu încape în Univers,
nici în plânsul de miel al unui vers,
iubirea noastră nu există, ca și poezia,
ea este transcendentală, ce nu se naște,
nu moare, chipul meu seamănă cu cel al lui El Greco,
mă retrag în timp și spațiu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele,
minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii?
Eu nu mă îmbăt cu complimente, lichioruri, mente,
Unele drumuri se întretaie, vin tâlharii și te despoaie,
Dar eu păstrez icoana, eu cred,
Am un suflet de ied.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr

Comentează! | Votează! | Copiază!

vor găti
Cuvintele sunt moi în după-amiaza aceasta
și gesturile
mă las lent în genunchi, dacă m-aș ridica
tulbur arama
iată, ating cu fruntea brâul unduind între orizont
și pervazul ferestrei furișându-se înăuntru
mă va găsi înserarea la pândă
aștept parfumul misterios al nopții
cuvintele vor căpăta consistență
îmi vor găti emoția unui nou mesaj
ce vi-l ține deocamdată ca-ntr-o cochilie
inima mea
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
în fiecare zi mi se mișcă ceva în piept, doctorul mi-a spus
că e absolut normal să simt asta,
din moment ce
inima mea va deveni în curând mamă,
în ea se formează acum
o inimă
căreia pot să îi aud la ecograf
bătăile inimii ei.
probabil acesta este motivul
pentru care
nu mai am cuvintele în afara mea,
toate trec acum prin vene
spre dragoste,
spre inima care va naște o inimă
și
o va alăpta cu sângele din cuvinte.
a da dragoste viului
este atunci când în fiecare zi
mi se mișcă în piept
un poem.
tu.
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare
mama din conul ei de umbră strigă,
eu nu aud,
merg pe malul râului
în care luna se ascunde
la mine ajung cuvintele tatei urmate de liniște,
scăpate din cleștele nopții
au nume, se aleargă unele pe altele
într-o fugă în care timpul
rămâne în urmă, se adună și plânge
ca un copil stingher
părăsit de speranță.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Clandestin prin copilărie
Copiii întorc istoria pe dos caută
se caută printre visele oamenilor mari
nu pricep ce-au vrut să facă așa departe de casă
în împărăția copiilor nu-i nevoie de cuvinte aici
toți se înțeleg zâmbind cuvântul mamă-i singura
ființă vie rege și copil prin cuvântul mamă trec
toate cuvintele lumii cuvântul mamă
îi șterge și lui Dumnezeu fruntea oameni
buni istoria mai are o șansă ridicați-vă-n
picioare se naște un copil
poezie de Costel Zăgan din Poezii de trezit copiii (18 iulie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Visez ca un copil
Să dormi ca un copilaș înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă privești?
Să te cuprind cu brațele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu brațele întinse te aștept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Și răsăritului îi spun, că am visat la nesfârșit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conștiinței albastre, spre visul imaginației de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, iată, îngerul Gabriel
Refren:
Și, iată, îngerul Gabriel,
Fecioarei sfinte i-a apărut:
"Vei naște un prunc mântuitor
Și-i vei da numele Isus."
Totul e darul lui Dumnezeu,
Și îi voi sluji toată viața.
Facă-se numai voia lui,
Nesfârșită e dragostea sa.
Și Dumnezeu s-a făcut copil,
Fecioara mamă i-a dat un trup,
A cunoscut cu noi viața grea,
Bucuria și moartea.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Numește tu
numește tu altfel pustiul și graiul uscat,
plecarea neoprită de nimeni,
păcatul cumințit în spectru stelar,
cuvintele fără cuvinte.
fisurile cu arome vechi trimit săgeți de gheață,
din tei cad picuri ruginii,
umbra cu vârf de lumină galopează spre infinit
pe-o cale paralelă.
o margine se trasează amețită
între ieri și azi, spre capătul lumii albastre.
mă-nchid în miezul tăcerilor
cu jumătatea mea de trup reală
sub fragmente rupte din lumina
condensată pe gleznele nopții.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele - mugurii gândului (sonet cuvântului)
CUVINTELE MUGURII GÂNDULUI
(sonet cuvântului)
Citește, frate, să te înțelepțești,
Orice simți că îți atrage privirea!
Neîncetat să îți cultivi menirea,
Cât o sămânță de creație ești.
Spre culme privește nemărginirea
Vieții, ce duce pe cărări îngerești,
Un ideal visat, în el să zidești
Altar de stih, ca să-ți sfințească firea!
De condei magic să te îndrăgostești,
Ca să te cunune Dumnezeirea
Cu muza artei în plaiuri românești.
Pe cununi de lauri a fi citirea,
Ca un pom din Eden să înmugurești
Și în rodul de gând să-ți lași jertfirea.
Maria Filipoiu
sonet de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toți dorm
Tu îmi întinzi așternut,
eu aștern sub tine poieni.
Tu tragi draperia la geam,
Eu te învelesc cu noaptea de-afară.
Și, uite așa, suspendați
între cer și pământ,
între a fost și mai vreau,
coborâm încet spre trecut,
devenind pentru cei ce vor fi
doar dureroase legende.
poezie de Vasi Cojocaru-Vulcan
Adăugat de B IULIA CORINA

Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeele dimineții
Nu mă mai întorc la vechile forme,
pășesc spre noile deschideri
sunt un mugure care așteaptă căldura
lumina îi mângâie ochii până văd cerul
și nimic nu se întâmplă,
fără Dumnezeul primăverii din mine.
Nu mă pierd în cuvintele nopții,
diminețile mele au curcubee după ploi
care beau apă din râuri
și răsăritul topește întunericul în ele,
voi fi mereu la izvoarele orizontului
unde minunea se naște liberă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare
Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici ușor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simți dor.
Arunci privirea-ncet în jos
Și vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-așterne acum un strat de brumă.
În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceață,
Iar amintirile îți pier
Lăsându-ți trupul fără viață.
Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?
E mult prea greu să rămâi sus,
Când viața-ntreagă ți-e departe
Te afli între poli opuși
Pășești spre viață sau spre moarte?
poezie de Teodora Todea (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora Todea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anotimpuri...
Aștern pe foaia albă
cuvintele ce curg ca un izvor
cu ape limpezi
și dor nemăsurat
din frământările nopții
timpul aleargă...
prin lumini și umbre
scăntei din raiul vieții
o lacrimă uitată cade
înflorind în roua dimineții
s-au scuturat de floare pomii
de vise albe-aripi de îngeri
se coc pe ramuri fructele iubirii
fară de început și fără de sfârșit
trec anotimpuri...
plouă peste fruntea răvășită de gânduri
fărâme de neliniște din glas izvorăsc
iar clipa împletește lanțul neîntrerupt
reînflorind în orizontul veșniciei.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindele de mătase
De ce îmi cânți colinde?
Sunetul lor e de mătase
Catedralele gotice își au lumina lor
Uneori ochii noștri sunt prea sensibili sa vada lumina
Sau prea încărcați de umbră
Inima e ca un basm trist
Reflecția luminii e umbră în pietre
Trebuie să mă dezbrac de cămașă și să plec
Am văzut în ochii tăi tot... obrajii de copil
Îngeri nesupuși, somnul, catedrala rămâne închisă, Pentru restul zilelor de sărbători.
Spalăți mâinile în trandafiri
Argintul ce curăță apa, aruncă-l
E atâta lumină, încât cuvintele s-au făcut lumină.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite cum... (O altă ea.)
Uite cum privirea-i hoață
Din brațe mi te înhață...
Iar tu, fermecat, nu vezi,
Că te pierd, și că mă pierzi.
Uite cum pielea-i mătase
Nu vrea să mi te mai lase,
Iar tu, fermecat, doar taci,
Neștiind cât rău îmi faci.
Uite cum sărutu-i dulce
Vrea pe buza-ți să se culce,
Iar tu, fermecat, nu simți,
Că dai aurul pe-arginți.
Uite cum șoapta-i păgână
Speră-n suflet să-ți rămână,
Iar tu, fermecat, n-auzi.....
Ochii-mi, ce te strigă... uzi.
Uite cum trupu-i viclean
Te cere flămând, profan,
Iar tu, temător, nu vrei,
Să recunoști! Și tu pe-al ei...
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea gândului
Când șoaptele nopții împacă
Liniștea pătrunsă în gând,
Dorul în vise se-mbracă
Și naște dorinți rând pe rând,
Chem gândul prin gândul din gând
Revin din adâncuri spre tine chemări,
Se scurg spre mine tăceri, însumând
În sufletul ce-mi plânge de dor, așteptări.
poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean

Comentează! | Votează! | Copiază!

La braț cu primăvara
Corăbii de sticlă, pătate de vin,
Spre soare-răsare alunecă lin.
Bătrân reumatic, un vânt trece iute,
Pe umerii-i poartă tăceri și secunde.
La cumpăna nopții cu ziua-ngânată,
Lumina, în dansuri de umbre așteaptă.
Se sting felinarele nopții și lampa
În suflet și-n casă, vezi, arde degeaba.
Trec îngeri în zboruri de păsări-comete,
Un suflet se naște, un altul se pierde,
Tu treci, primăvară secundă de vis,
Cu aripi de ceară, lumina-ai atins.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet de copil
Un zâmbet de copil
E o rază de soare,
O inimă de mamă,
Un trandafir în floare.
Când se naște un copil
E o bucurie mare,
Pe cer o nouă stea răsare.
El este un suflet neprihănit,
Care de la Dumnezeu a venit.
Cu sufletul curat în apa raiul scăldat
Și de îngeri binecuvântat.
Un copil e o nou început,
Un viitor fără de trecut.
E o sărbătoare,
Pentru părinți e o bucurie mare.
poezie de Vladimir Potlog (3 iulie 2003)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Popasul gândului
Nici nu știi cât dor
cuvintele tale
din prea puținul
pe care-l avem
în lumea cu drumuri
deschise
spre zborul pescărușilor
primăvara este acolo...
printre fulgii ce cad
în albul zilei
mergem pe valul vieții
unde furtunile dispar
bucuriile ne învelesc
în file de poveste.
Să dăm contur urmelor
prin fiorul întâlnirii
să ascultăm muzica inimii
dăinuind în timp
până la popasul gândului tău.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu

Comentează! | Votează! | Copiază!