Vânzătoarea de plăceri
Pe când copilă eu eram
Sedusă am fost de un infam
Și părăsită apoi
În griji și cu nevoi.
Cu viața o duceam greoi
Rămasă în brațe
Cu un orfan
Pe stradă fără niciun ban
Eu viața mi-o jerfesc
Copilul să mi-l cresc
Că pentru el trăiesc.
Sunt vânzătoare de plăceri
Și în taina unei seri
Îți dau tot ce îmi ceri
Dar suflet n-am de unde
Fiindcă el este mort
Și-n trupul meu îl port.
Când stele se aprind pe cer
Și noaptea-i plină de mister
Mă vezi pe trotuar
Pășind încet și rar
La umbra unui felinar.
Iar dacă-n noapte un bărbat
În urma lui mă cheamă
Mă duc fiindcă sunt mamă.
Îți dau tot ce îmi ceri
Sunt vânzătoare de plăceri.
cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre copilărie
- poezii despre comerț
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre seducție
- poezii despre seară
- poezii despre plăcere
Citate similare
Tot pe tine...
Când zâmbești, zâmbesc și eu.
Când ești tristă, plâng mereu.
Când greșești, te înțeleg
Și tot pe tine te aleg.
Când m-ajuți, îți mulțumesc.
Când mă cerți, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îți ofer
Și tot pe tine te prefer.
Când ești speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Și tot pe tine te doresc.
Când îmi șoptești, te ascult.
Când nu-ți ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îți fac
Și tot pe tine eu te plac.
Când lipsești, eu mă sufoc.
Când ai ghinion, îți dau noroc.
Când nu-nțelegi, îți definesc
Și tot pe tine te iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre sperieturi
- poezii despre plâns
- poezii despre noroc
- poezii despre mulțumire
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
N-ai ințeles ce îți dau, când îți dau, de ce îți dau. Acum când nu mai am nimic pentru tine, de ce îmi ceri?
Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imi ceri prea mult
îmi ceri prea mult;
nu cred că am să pot vreodată
să rup din cerul meu o stea
și-o lună, totodată.
pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înțeles motivul,
era iarnă,... era noapte.
dar stele mii și mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
și nu le vrei, nici nu îți plac
căci era iarnă,... era rece.
îți pot da soarele de vară
și stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îți spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.
poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre iarnă sau poezii despre Soare
Nicio zână nu-i ca mama
Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.
Eu sunt viață pentru mama,
sunt chiar îngerașul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.
Cu privirea ei cea blândă
în brațe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.
Deși mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau și o sărutare
să-i arat cât o iubesc.
Ca o stea din Carul Mare
ce străluce-n nopți de vară,
Chipul mamei când apare
cu dragoste mă înconjoară.
Cu iubire îmi zâmbește,
îmi veghează somnul lin.
Sufletul mi-l ocrotește
de când mă are copil.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mamă, poezii despre voce, poezii despre sărut, poezii despre superlative sau poezii despre somn
Puiul
Iată-mă ieșit din ou!
Cred că sunt un "cucurigu"
Și sunt, sigur, un cadou
Pentru mama și tăticu'!
Sunt galben cam peste tot,
Îmbrăcat în puf de aur
Și tot dau mereu din cioc,
Fiindcă știu, sunt un tezaur!
Chiar i-am auzit spunând:
"Îl vezi cât de galben e?
Parcă-i un bănuț mergând...
Să-l ascundem, repede!"
Și m-au pus în cutiuță...
Stau în casă la căldură
Și, zilnic, dintr-o sticluță,
Îmi dau boabe cu măsură!
Am și apă, să tot beau,
Când mi-e sete după masă,
Și îmi este, fiindcă Miau
Se plimbă mereu prin casă!
Zice mama că-i cuminte
Și se jură că mă place,
Dar nu cred în jurăminte,
Fiindcă Miau e treaz, nu toarce!
Noaptea, singur, mai suspin,
Dar m-alină spunând: Păi,
Nu-ți fie teamă, că vin,
În curând și frații tăi!
poezie pentru copii de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre tezaur, poezii despre plimbare, poezii despre pisici, poezii despre galben sau poezii despre frică
- femeie
Definiția femeii
Femeia e o lume de mister!
Născută din iubire și dorință,
În care mă încred, puternic sper!
Eu suportând adesea consecință.
Nu aș putea trăi fără de tine!
Tu mă ridică dară și coboară!
La tine mă închin de-mi este bine
Și tot la tine dacă mă doboară.
O viață ce nu este tocmai roză
Plină de griji dar și peripeții.
De intri-n comă fără timp de poză!
Și fără argumente, inepții.
Ești universul ce mi l-am dorit
Cuvântul tău răsună ca ecou.
Un pansament atunci când sunt rănit
Și-n care eu mă simt ca un erou!
Tu ai făcut posibilă aceasta
Drept pentru care eu îți mulțumesc.
Chiar dacă pentru mine ești năpasta
Pe-acest pământ pe care eu trăiesc.
Am fost o umbră în trecutul tău
Dară acuma nu sunt o himeră.
Îmi ești chiar sprijin de îmi este greu.
Și astea toate nu în premieră!
Las amintiri să zacă-n așteptare
Fiindcă demult, în timp eu te-am piedut.
Atunci eu am comis o eroare
De care nu prea sunt satisfăcut.
Pe tine te privesc ca pe-o străină!
Chiar dacă-n ele tu mi te-ai ascuns.
Iubirea care zace în ruină
Nu este lucru chiar de nepătruns.
Te-ntrebi mereu cum am ajuns la tine?!
Nu știi că-mi ești o blândă adiere.
Secretul meu ascuns atât de bine!
Și-n viața mea, eternă mângâiere.
Ești steaua mea ce luminează-n noapte
Un drum ce nu a fost deloc ușor.
Trudit din greu și-n câteva etape!
Dar pân' la urmă eu avut-am spor.
Să te găsesc așa cum ești de fapt!
O nimfă de i se-nchină chiar și zeii.
Dorință și speranță în neant
Aceasta-i... definiția femeii!
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre dorințe, poezii despre încredere, poezii despre trecut sau poezii despre trandafiri
Iubitei mele
Ești icoana care îmi iartă gândul,
Când, în vorbe dulci mă răstignesc,
Prieten cu furtunile și vântul
Nu mai știu cum să-ți spun că te iubesc!
Ești partea din suflet care-mi cântă,
Când în brațe, tot mai rar te dezmierd
Și mă iau cu toți demonii la trântă
Dar nu te vând și nu vreau să te pierd.
Mai bine, îmi dau foc în Piața Mare,
Pe-un eșafod, cu toate cărțile ce-am scris
Fiindcă mi-ești boala fără alinare
Și am un loc cu tine-n Paradis!
Ar trebui să-mi dea o alocație,
Pentru tot ce sufletu-mi și mintea zămislește,
Dar, azi, e-o infracțiune-a mea vocație
Și lumea, ca pe-un lepros mă prețuiește.
Tu, dintre toți, îți mai apleci răbdarea,
Peste suferința mea, fără măsură
Și mă pierd, în ochii tăi ca marea,
Pe drumul meu, în Literatură.
De-aș putea, ți-aș face o statuie,
În cea mai mare piață dintr-un burg,
Ești, trup și spirit, regina ce mă suie
Din Iadul vieții, către Demiurg.
Îmi dau doctorii diagnostice fatale,
Mă ocolește lumea, ca pe un ciumat
Dar leacul meu e vraja sărutării tale
Și te port în suflet, dulcele meu stigmat!
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre vânt sau poezii despre suferință
Autopsia cerului
îmi dau pielea jos, hocus pocus,
o să mă vezi în sfârșit
nu iubesc pe nimeni cum îmi iubesc hainele de om bun
trăiesc să îmi pun inima la adăpost trăiesc să îți topesc zidurile
și tu nu știi
când plec ușile devin fum. camera labirint de oglinzi
devii ce vreau eu să privesc
te transformi în ghem, te înod de mii de ori
sunt călăul cu ochi umezi
sunt tăișul care sclipește orbitor în lumină
n-am milă. furnică te fac.
îți arunc în ochi praf de stele părul meu te strânge ca un boa
respiră de două ori
mercur îmi curge prin vene
arsenic am pe buze
nu poți să mai fugi te-am capturat
mai rău. nu-ți dau drumul
până nu devii
altul meu până nu termin această autopsie a cerului
și-mi murdăresc mâinile cu dragoste
mamă
mi-am construit sufletul din tăcerile tale
acum sacrific, zidesc turnuri tot mai înalte
mă închid într-o cutie de chibrit și umbra mea crește
se extinde caracatiță întunecată
acum știi că pasărea din cușcă e strivită
și înlocuită
ai aflat trucul lasă-te păcălit
din nou și din nou
tot ce ai citit acum
nu este adevărat.
poezie de Raluca Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre devenire, poezii despre înălțime, poezii despre întuneric sau poezii despre tăcere
Nebunul
Am îndrăgit, fără nădejde,
Pe zâna moartă Fericirea.
Să nu vă bateți joc de mine,
Sunt om ca voi în toată firea...
Și-o văd, în fiecare noapte,
Mireasa tânără cum vine;
Ca o vedenie ușoară
Încet s-apropie de mine.
Din creștet, vălul alb, subțire
De-a pururi fața i-o ascunde.
Prin străvezimea lui, se vede
Zăpada formelor rotunde.
În părul lung și negru poartă
Uscate flori de lămâiță...
Ființă-aievea ori părere,
Eu te iubesc de mult, zeiță!
Dar ochii tăi, ascunși vederii
Nu vor, cu dulcea lor otravă,
Să-mi vindece durerea-nfiptă
Adânc, în inima bolnavă.
O, vino, vino mai aproape,
Aruncă vălul de pe față!
Să simt fiorul sărutării,
Să te cuprind odată-n brațe!...
De la-nceput ți-am fost ursită,
Dar o putere ne desparte
Și ne-a menit să fim, iubite,
În veci aproape și departe.
Pierdut ești pentru totdeauna,
De-mi ceri să-ți dau o sărutare,
Că, dacă mă cuprinzi în brațe,
Ca fumul, trupul meu dispare.
E vai de cel ce-n viața asta,
În suflet, taina mea o poartă.
Când toți vor crede că sunt vie,
El singur știe că sunt moartă!...
.....................
Plutind, pornește pe alee,
S-ascunde-n umbră de palate
Și stă, o clipă, lângă banca
Unei perechi înamorate...
În cimitir acuma intră,
O văd cum trece înainte:
O arătare luminoasă
Pășind încet peste morminte.
Și-n colț m-așteaptă lâng-o groapă:
E amăgirea cea din urmă...
Cu brațele întinse dornic,
Alerg... Puterea mi se curmă...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tinerețe, poezii despre păr sau poezii despre palate
Dincolo de sacrificiu
Cunosc o fată, ce o știi și tu, copil, femeie, dragă mamă...
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamă
și alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
și-o port în flori și-o țin pe brațe, praguri s-o trec, că-mi e și după moarte, ea, femeie...
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o știu că numai ea mă poate crește, cu tot ce-am, pe mine și pe toți ai mei,
curați în simțuri, falnic dedicați, toți curajoși să-i țină flacară aprinsă, niște Prometei,
și-o oblojesc, că-mi este mamă și visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are...
iar azi mă închin stând în genunchi și mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei și n-am alt dar, să-i dau îndeajuns... Te iubesc Țară!
Îți jur în veci, podoaba mea... să-ți port demn nume... să nu moară!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre sacrificiu, poezii despre prezent sau poezii despre pericole
Extenuare
- De patru zile tot îmi ceri
Necontenit, numai plăceri.
O să te duc la psihiatru.
- Nu mi-ai promis tu 4 x 4?
epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Catrene prin gaura cheii (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre zile, epigrame despre timp, epigrame despre psihiatrie, epigrame despre promisiuni sau epigrame despre plăcere
Când mintea îți hibernează
Timpul meu s-a consumat.
Acuma am adăstat.
Stau pe bancă și privesc
Tinerii cum se iubesc.
Altădată, nu amu,
eram și eu tânăr, nu?
Dar amu,
ei sunt tineri,
iar eu nu.
Cândva umblam hai-hui prin țară.
Eram un fel de pierde-vară.
Duceam o viață ușoară,
Credeam că și porcul zboară.
Un timp a fost cum am vrut eu.
Credeam că-așa va fi mereu.
Și îmbătat de prea mult lux,
Pe căi greșite am ajuns.
Mult prea târziu am constatat
Că am greșit cu-adevărat.
Că am avut mintea ușoară
Când am crezut că porcul zboară.
De nimic n-am ținut seamă.
Acum, iată-mă, dau vamă
Pentru tot ce n-am făcut,
Dar și pentru ce-am făcut.
Când mintea îți hibernează,
Viața-i aspră. Te taxează.
poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vamă, poezii despre porci sau poezii despre lux
România e acasă!
Sunt român pribeag în lume,
N-am cui plânge, n-am cui spune,
Când m-apucă dor de casă,
Căci stăinului nu-i pasă.
Sunt român în orice țară,
Unde viața nu-i ușoară;
Însă nu uit niciodată
Că am mamă, că am tată,
Că am țara-ngândurată,
Ce-așteaptă ca mama-n poartă...
Și că rădăcini profunde,
Sunt "acasă". Astfel unde?
Sunt român și-n piept îmi bate,
Cât aș fi eu de departe;
Inimă română, bună,
Dar primit de la străbună.
Patrie să nu ai teamă
Dacă opt nevoi mă cheamă
Prin străini, și că vorbesc
Graiul lor... tot te iubesc!
Sunt român cu dor de țară,
Care scurmă să mă doară...
Lumea largă-i generoasă,
România e acasă!
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre vorbire, poezii despre tată, poezii despre patrie sau poezii despre inimă
Trenul spre neant
Eu vin cu toată viața mea și gulerul deschis
Și pe peron aștept un tren ce merge spre abis,
De-aici încolo nu mai sunt nici gări și nici acari
Doar stelele sunt tot mai mari și pomii tot mai rari.
Voi lua un tren către neant, mi-am cumpărat bilet,
Mai tare muzica o dau și inima încet,
Se-aude-un zumzăit mărunt, terasamentu-i mort,
Prin megafon feroviar se țipă un raport.
Dar eu îi las pe pasageri să zică tot ce vor,
Eu, dacă ei se urcă-n tren, sunt gata să cobor,
Sunt pasagerul spre neant, și mi-e destul atât,
Cu cei din urmă bani ai mei nu vreau să mor urât.
Călătoria tot o fac, oricât ar fi de greu,
La cap de linie aștept să vină trenul meu,
Dar mi se pare că aud un glas cum n-a mai fost
Certându-mă pentru ceva, luându-mă la rost.
E umbra mea sub felinar, sinistrul ei desen
Ce va cădea la rândul ei în umbra unui tren,
Nu mai e nimeni pe aici, toți au murit cândva,
Eu sunt de-o viață în neant și nu am cum pleca.
Când greieri duc din loc în loc luminile din cer
M-așez la geam în trenul meu și simt că-ncep să pier,
Nu-i nici un tren către neant, ci fapt interesant,
Voi lua neant către neant, neant către neant.
|
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre moarte, poezii despre gări, poezii despre căile ferate, poezii despre vinovăție, poezii despre prăpăstii sau poezii despre muzică
Din lacrimă m-ai plămădit
(Cameliei Rogojinaru)
Din lacrimă m-ai plămădit, mamă,
Fiindcă fecior ți-ai fi dorit, mamă.
Tu n-ai știut, când am să cresc,
Iubire c-am să-ți dăruiesc, mamă.
În leagăn mi-ai pus busuioc, mamă,
În viața eu să am noroc, mamă.
Știai cât suferă o fată
De n-are noroc de la soartă, mamă.
Mi-ai pus arnici cules din ie, mamă
Și-n păr floare de păpădie, mamă
În leagăn, mamă mi-ai cântat,
De tine, mamă, m-ai legat, mamă.
În cântul meu ți-aduc cinstire, mamă,
Căci mi-ai dat viață și iubire, mamă.
M-ai legănat cu drag și dor,
Iar azi îți sunt de ajutor, mamă.
Măicuță, mâna îți sărut, mamă,
Și pentru tine îngenunchi la icoană.
Îți dăruiesc inima mea,
Măicuță bună, mama mea, mamă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini
Replica soției
Bărbate, iar m-ai supărat,
ce, te prefaci nevinovat?
Când vezi că-n ochi îmi sar scântei
tu mai pretinzi că n-ai idei?
Nu vezi că ești un tăntălău
și este vai de capul tău?
Te-ar rupe "câinii" de n-aș fi
să te păzesc în orice zi
că te zgâiești după femei,
dispari acum din ochii mei!
La "câini" te dau să te sfâșie
dacă mai scrii vreo poezie!
Deși-ți dau zilnic peste bot,
te tot holbezi ca un netot,
privești cu ochii-ți imbecili
și ceri clemență prin vecini,
îți dau "clemență" cătinel,
dar pe cocoașă că ești chel.
Nici milă, cred, n-o să-mi mai fie
când intri în bucătărie,
îți pun tigaia să mănânci,
dar treci sub masa, stai pe brânci,
nu clămpăni c-aud vecinii
și cred că le hrănesc eu câinii,
închide gura când vorbești
și vezi că iară mă stropești,
urechile să ți le-ntorc,
au crescut mari, parcă-s de porc,
iar fălcile s-au îngroșat,
parcă ești focă, nu bărbat,
mustățile să ți le razi,
m-ai enervat destul și azi,
iar în dizgrație îmi cazi.
Când am în față un malac,
ce, când vorbește el, să tac?!
În pod te sui, scara ți-o iau
și jos te dai doar când eu vreau,
în beci te bag cu melci culeși,
lacăt îți pun să nu mai ieși!
Să iei poziția de drepți
când cu salariul mă aștepți,
să-mi pui în palmă toți piștarii,
c-altfel îți cântă lăutarii
un cântecel de dor și ducă
pe ultimul drum ce-l apucă
unul ca tine "norocos",
bărbat din fire, dar fălos.
Sunt mamă, tată, soră, frate,
iar noi doi le-am făcut pe toate:
o casă, doi copii, livadă
să aibă lumea ce să vadă,
iar cel ce crede tot ce-am spus,
să râdă, l-am binedispus!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre câini, poezii despre urechi, poezii despre supărare, poezii despre soție sau poezii despre salariu
* * *
Acum... nu-ți cer,
Nu-ți voi mai cere,
Revedere, reîntânlire!
Te voi iubi în liniște,
Și în tăcere!
Tăcerea unei iubiri nemuritoare,
În infinita clipei arzătoare!
Și chiar de-i ger în iarna trecătoare,
Tu ești focul ce tot arde-n viața...
Viața asta, viața noastră!
Unde îmi ești începutul,
Din nesfârsitul încă nesfârșit!
Dorința ce mă macină,
Între timpuri ori netimpuri!
Că atâtea rădăcini în mine ai înfipt,
Și atâtea lacrimi din ochi s-au scurs,
Încât acum sunt tot doar uns,
Cu seva din sufletul tău!
Îmi cresc aripi pân 'la cer,
M-apropi chiar de Dumnezeu!
Și nu-i nici un mister,
Sunt Eu... tot Eu,
Și Tu... tot Tu,
Și Noi... tot Noi,
Chiar și fără de Noi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre religie, poezii despre ger sau poezii despre foc
Să ningă!
Să ningă peste mine cu săruturi
Necontenit și să mă troienească,
Ca-ntr-o poiană albă, mii de fluturi,
Iubirea ta, pe mine, strălucească.
Să ningă peste mine cu iubire,
În puritatea-i să mă-nzăpezesc,
Să mă trezească iarăși în simțire
În primăvara când mă dezmorțesc.
Pe trupul meu, zăpada să se-așeze
În straturi-straturi, pură și cuminte,
Neantul alb să mă îmbrățișeze,
Dac-o putea, fiindcă sunt fierbinte.
Ce tare arde dragostea în mine!
Simt jarul care mi-a hrănit amorul,
Din trupul meu curg aburi către tine,
Iar tu-mi respiri emoția și dorul.
Fiindcă mi-e dor să tot îmi ningi săruturi,
Las trupul meu încet să mi-l albești,
Din buze desenează-mi flori și fluturi,
Lăsându-mi urme, ningi și mă iubești!
Când dorm în brațe albe, argintate,
Săruturi să tot ningă dinspre tine,
Îmbrățișările-ți să-mi fie cazemate
Iar tu să-mi ningi, cu sărutări, pe mine...
Flori M. Flori )Florentina Mitrică)
poezie de Florentina Mitrică (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre dor, poezii despre primăvară, poezii despre fluturi sau poezii despre flori
Pe aripile crucii
mi's ochii lacrimă dospită
sunt strigăt în ceață
la miez târziu de noapte
pășind peste abisuri de suflet
sunt lacrima ploii pe țărmul uscat
sunt fluture în noapte
căutând poarta
în lumina albastrului cer
sunt sursur tainic în lume
între cer și pământ
spărgând clepsidra tăcerii
sunt șoaptă nerostită
aruncată peste petale de vânt
dar viața e vie, învie
mă întorc iar acasă din cenușa străbună
pășind de la moarte pe cruce
dau lumii
o cupă de ceară și un freamăt de cer
la porți, îngeri
purtând cuvânt de lumină
pe crucea de zări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre cruce, poezii despre îngeri sau poezii despre ploaie
Scrisoare către fiul meu
Scrisoare către fiul meu
Pentru vremea când n-am să mai fiu,
Și viața îți va fi bogată,
Aș vrea de acuma să îți scriu,
Să-ți spun, ce n-am spus niciodată.
Te rog să nu te superi,
Căci n-aș dori cumva,
De lipsa mea să suferi,
Ori că-ți vorbesc așa.
S-au tot dus anii tăvălug,
Și nu ne-am spus cuvinte.
Cum apa rupe brazda de sub plug,
Am să mă duc și eu cuminte.
Îți spun acum că te iubesc,
Matur, ca pe copilul năzdrăvan,
Că n-am vrut să te rănesc,
De mi-am făcut, din tăcere, paravan.
Mă încearcă un regret târziu,
Că n-am vorbit la un pahar cu vin,
Că am ajuns acum să-ți scriu,
De parcă ți-aș fi fost străin.
Aș fi putut să-ți povestesc,
De multe, câte sunt.
Despre cele ce gândesc,
Respect, familie, pământ.
Nici tu nu te-ai oprit din drum,
Să vezi de-mi sunt picioarele betege,
Să afli că și eu sunt fum,
Și viața vrea să mă abnege.
Eu nu-ți reproșez ceva,
Doar vreau să-ți cer iertare,
Și să te rog: să nu care cumva,
Să ai la fel purtare.
Să fii pentru copilul tău,
Prieten dar și tată,
Să vă povestiți mereu,
Și să îi dai povață.
Să nu te rezumi numai la bani,
Căci ei nu sunt cuvinte,
Că viața trece și în ani,
Cunoști durerea de părinte.
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (8 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre scrisori, poezii despre respect sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?