Replica soției
Bărbate, iar m-ai supărat,
ce, te prefaci nevinovat?
Când vezi că-n ochi îmi sar scântei
tu mai pretinzi că n-ai idei?
Nu vezi că ești un tăntălău
și este vai de capul tău?
Te-ar rupe "câinii" de n-aș fi
să te păzesc în orice zi
că te zgâiești după femei,
dispari acum din ochii mei!
La "câini" te dau să te sfâșie
dacă mai scrii vreo poezie!
Deși-ți dau zilnic peste bot,
te tot holbezi ca un netot,
privești cu ochii-ți imbecili
și ceri clemență prin vecini,
îți dau "clemență" cătinel,
dar pe cocoașă că ești chel.
Nici milă, cred, n-o să-mi mai fie
când intri în bucătărie,
îți pun tigaia să mănânci,
dar treci sub masa, stai pe brânci,
nu clămpăni c-aud vecinii
și cred că le hrănesc eu câinii,
închide gura când vorbești
și vezi că iară mă stropești,
urechile să ți le-ntorc,
au crescut mari, parcă-s de porc,
iar fălcile s-au îngroșat,
parcă ești focă, nu bărbat,
mustățile să ți le razi,
m-ai enervat destul și azi,
iar în dizgrație îmi cazi.
Când am în față un malac,
ce, când vorbește el, să tac?!
În pod te sui, scara ți-o iau
și jos te dai doar când eu vreau,
în beci te bag cu melci culeși,
lacăt îți pun să nu mai ieși!
Să iei poziția de drepți
când cu salariul mă aștepți,
să-mi pui în palmă toți piștarii,
c-altfel îți cântă lăutarii
un cântecel de dor și ducă
pe ultimul drum ce-l apucă
unul ca tine "norocos",
bărbat din fire, dar fălos.
Sunt mamă, tată, soră, frate,
iar noi doi le-am făcut pe toate:
o casă, doi copii, livadă
să aibă lumea ce să vadă,
iar cel ce crede tot ce-am spus,
să râdă, l-am binedispus!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre vecini
- poezii despre câini
- poezii despre urechi
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre supărare
- poezii despre soție
- poezii despre salariu
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Adorabilei mele soții
Nevastă, iar te-am supărat,
năpastă de nevinovat!
Când văd că-n ochi îți sar scântei
rămân în pană de idei,
ești rea și aprigă mereu,
iar vinovat rămân doar eu.
Din teama de a nu greși
năzbâtii fac în orice zi,
nici să mă controlez nu pot,
deși-mi dai zilnic peste bot.
Nici foame, cred, n-o să-mi mai fie,
mi-e teamă de bucătărie
și iau poziția de drepți
când după ușă tu m-aștepți,
profiți că am un handicap
și îmi "trosnești" tigaia-n cap,
să dai, te rog, mai ușurel,
dar pe cocoașă, că sunt chel!
De frică și de spaimă zac,
mă tot întreb ce pot să fac,
în voie nu-ți mai pot intra,
zadarnic, orice-aș încerca.
N-accepți nimic, nu vrei să știi,
prin cap îți zboară ghidușii,
Cu vorbe tandre mă aleg:
sunt prost, cam tăntălău și bleg!
Dar dacă Viața mi te-a dat
mă-mpac c-un gând nevinovat:
mi-ești mamă, tată, soră, frate,
iar noi doi le-am făcut pe toate:
o casă, doi copii, livadă
să aibă lumea ce să vadă,
iar cine-o crede tot ce spun
ori este prost, ori e nebun!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frică, poezii despre căsătorie, poezii despre zbor, poezii despre vinovăție sau poezii despre viață
Tot pe tine...
Când zâmbești, zâmbesc și eu.
Când ești tristă, plâng mereu.
Când greșești, te înțeleg
Și tot pe tine te aleg.
Când m-ajuți, îți mulțumesc.
Când mă cerți, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îți ofer
Și tot pe tine te prefer.
Când ești speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Și tot pe tine te doresc.
Când îmi șoptești, te ascult.
Când nu-ți ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îți fac
Și tot pe tine eu te plac.
Când lipsești, eu mă sufoc.
Când ai ghinion, îți dau noroc.
Când nu-nțelegi, îți definesc
Și tot pe tine te iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tristețe
- poezii despre sperieturi
- poezii despre plâns
- poezii despre noroc
- poezii despre mulțumire
- poezii despre minciună
- poezii despre iubire
- poezii despre greșeli
Dumnezeu
Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți să fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei să ne ridici din nou.
Fără să știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentru că nu sunt pregătit.
Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place să te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău să fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi să fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre spaimă, poezii despre moarte, poezii despre bine și rău, poezii despre îngeri sau poezii despre suflet
O iubită de nădejde [A certain lady]
Pot să-ți zâmbesc și capul să-l înclin,
Să sorb cu buze avide ce vorbești,
Cu ruj înmiresmat să-mi dau din plin,
Să-ți mângâi fruntea așa cum îți dorești.
Iar când îmi spui de fostele iubiri,
O, pot să râd cu ochiul viu și clar.
Și râzi și tu, cu fală în priviri,
Dar inima că-mi plânge n-ai habar.
Îmi joc prea bine rolul, căci tu crezi
Că-s veselă ca primii zori de zi,
Dar sufletul că mi-l împovărezi
Tu nu vei știi.
O, pot să râd, s-ascult când ne întâlnim
Noi aventuri de care-mi povestești,
De doamne indecente să vorbim,
De mâini experte, șoapte pitorești.
Și mulțumit vei fi, și iar și iar
O altă saga o să-mi spui pe șleau.
Așa mă vrei fidelă, cu mult har,
Nu vezi că-n noapte ochii treji îmi stau.
Și când spre lucruri noi te simți chemat,
Iubite, pot să-ți dau săruturi mii...
Dar prin ce trec atunci când ești plecat,
Tu nu vei știi.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre ochi, poezii despre sărut sau poezii despre ruj
Femeia este anotimpul călduros, e primăvară, timp frumos
Foaie verde lămâiță, cin' m-a pus să mă însor
Este-a mea, și când guiță, toate străchinile zbor;
Mamă, ce bătaie-i dau, am băut, m-am îmbătat
Eu o bat, ea zice crau, să vadă că sunt bărbat!
- Iar te-ai îmbătat bărbate, ce ți-am spus să nu mai bei?
Acum să-ți arăt carate, cu toți cocoșeii mei;
Ești un mare bețivan, să vezi ce te ciomăgesc
Sări acum până-n tavan, că te părăsesc!
- Te rog, nu mai da că doare, nu mai beau nimic!
Eu ți-aduc mâine o floare, lasă-mă să-ți zic:
Am băut, ultima oară, că m-ai supărat
Nu te mint, dracu' să moară, dorm de vrei su-pat!
- O să dormi în pat cu mine, te dezbăt imediat!
Te bat până faci pe tine, de ursuz bărbat;
Iar dacă mai miști în front, nu-ți revii în fire
Mori, și-ți fac din flori un ront, pentru pomenire.
- Puiul meu, te rog frumos, îmi ești puișor
Uite, că mă culc pe jos, coastele mă dor;
Lângă tine m-aș culca, sunt căsătorit
Cine mă... va mai scula, dacă am murit?
- Am eu grijă, te trezesc, ești al meu bărbat!
Lipa, lipa, te pleznesc, și-ai sărit din pat;
După care, te îmbraci, te duci la sevici
Unde, bănuții îi faci, și-i aduci aici!
- Rămâne cum mi-ai vorbit: rămân însurat!
O soție mi-am dorit, și de dracu-am dat;
Soțioara mi-e miloasă, un lucru firesc,
Este vrednică în casă, și eu o iubesc!
- Poate te mai prind la birt, să vezi ce te bat:
Ridici paharul cu spirt, și te... 'iși în pat?...
Iar la noi nu te gândești, la copiii tăi:
Mare bețivan când ești, printre nătărăi?
- Ai dreptate nevestică, nu mă cicăli!
Vreau de tine să n-am frică, și te voi iubi;
Acum tu m-ai dezbătat, și sunt fericit,
Rămân, să mă culc în pat: pot și la iubit!
- Ai să poți când eu îți spun, și când te doresc!
Taci, și fă-te omul bun, ca să te iubesc;
Iar dacă mai bei odată, noi, ne despărțim!
Mă fac o prostituată, depravați să fim!
- Puiul meu, nu fi prostuță, jur, că nu mai bea-auuu!
Fica noastră îi drăguță, și-un cadou îi iau-au;
Regret tot ce am făcut, mi-ești puiul iubit,
Uite, cum miros și put, de când m-ai trezit...?
- Miroși numai a trăscău, du-te și fă baie!
... O să scap de nătărău, și îl culc în paie;
Sau, dacă, s-a bărbierit, s-a făcut frumos
Sunt dispusă la iubit: și-n pat și pe jos!
poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre draci, poezii despre dorințe sau poezii despre viitor
Ce-mi faci?
Tu nu știi că, din ochii tăi,
Fără să vrei, răsar scântei!
Din prima zi când te-am văzut,
Am uitat să-mi mai pun scut;
Tu m-ai privit, ca și acum:
De-atunci am eu sufletul scrum!
Vorbești, dar cred că habar n-ai,
Asupra mea, ce efect ai:
În inimă-mi pui flori sau spini,
Ba ești supus, ba mă domini!
Și mă sucești și m-amețești...
Mă tot întreb: ce urmărești?
Cu-atingeri moi, îmi dai fiori
Și mă ridici până la nori,
Apoi sunt iar o frunză-n vânt,
Cad, în derivă, pe pământ,
Dar tot tu mă ridici, spontan
Și mă transformi în talisman!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre uitare, poezii despre nori, poezii despre flori sau poezii despre cenușă
Maricica...
Mama lui de Photoshop,
Sunt toate frumoase foc,
Însă numai pe ecrane,
Când le vezi... sunt mai "sărmane"
M-a oprit una pe stradă,
M-am trezit că mă întreabă:
Mă mai știi? Sunt Maricica!
Dintr-o dată mă luă frica!
Maricica ce-o știu eu
N-are frate chipul tău!
E mai altfel, mai stilată,
Mai finuță... nemachiată
Pe când tu? Îmi fac și cruce
Cât fard fața ta mai duce...
Aveai ochi frumoși, căprui,
Ai tăi... unul e mai șui!
Ce să spun... hai sărut mâna!
Dau să fug... însă nebuna
Se ținea scai după mine
Să îi scriu o poezie
Și i-am scris una pe loc:
Maricica, zic, stop joc!
Scoate poza din profil
Că-n real... ești cam trotil
Plus că ai rămas c-un dinte,
Nu mai spun că n-ai nici minte,
Iar în rest?... ești o frumoasă!
Dar mai bine stai în casă
Că dacă mai ieși pe stradă,
Creezi vreo degringoladă,
Te-am pupat! Mă rog... bezea,
Mai mult chiar nu îți pot da...
Și-am luat-o ușor la trap,
Doar cu gândul c-am să scap...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre poezie, poezii despre mâini, poezii despre mamă, poezii despre jocuri, poezii despre gânduri sau poezii despre fotografie
Bătrâna mea mamă
Te-ai schimbat, și ești bătrână
Cocoșat, și mergi în mână;
Ai muncit, și m-ai crescut
Și om mare m-ai făcut.
Cu ce să te răsplătesc
Și cum vrei să te iubesc,
Când iubirea ta... de mine
Te-a îmbătrânit: pe tine?
Azi îți dau în dar o floare
Îți mai dau și-o sărutare,
Dar nimic... lumesc, nu este
Ca darul, copil: de-a crește!
poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre bătrânețe, poezii despre schimbare, poezii despre răsplată sau poezii despre prezent
N-ai ințeles ce îți dau, când îți dau, de ce îți dau. Acum când nu mai am nimic pentru tine, de ce îmi ceri?
Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut...
Sunt pe alee! Ieși din casă!
Mă vede-o lume, cum mă plimb!
Ori tu nu știi, ori nu îți pasă;
Că nu mănânc și... nu mă schimb.
De două zile am vedenii...
În minte, nu mai este loc.
Îmi zboară gândul la... tâmpenii;
Să nu mai fiu, sau să-mi dau foc.
De când ai spus că nu mai vii,
Alerg pe străzi... nu oarecare;
Ci doar pe cele ce le știi...
Căci des ieșeai, făcând plimbare.
Vecinii se uitau la mine...
Că nu îi văd, eu mă... făceam.
Mă pălmuiam peste picioare,
Să-i derutez; că le vorbeam!
Treceam în sus și iar în jos,
Cu mintea-n nori și ochii ficși...
Și era cald și timp frumos.
Tot mă întrebam, de mai exiști?
Și câinii toți, în curți fac zgomot...
Și iuțesc pasul... cum n-aș fi;
Aud în treacăt ca un hohot.
Aruncă pietre, mici copii!!!
Și-n loc s-apari, cum prevăzusem
Când poarta, iată, se deschide...
Bunica ta, ce-o mai văzusem,
Îmi dă în cap... cu o tingire...
Și de rușine, nu mă doare,
Zâmbesc prostește, către ea...
Îți mulțumesc mult, mamă mare;
De unde-o ai... că nu e grea?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre zile, poezii despre rușine sau poezii despre picioare
Timidul la concurs
Când dai concurs, aștepți minunea,
Te uiți la examinator
Îl rogi în gând, curtenitor,
Și simți că-ți crește tensiunea
Norocului, deșertăciunea,
Îi vezi, iar el provocator,
Îți dă cu tifla zâmbitor,
Că terminat-a misiunea
Iar când cuprins de-nfiorare
Aștepți și ești îngrijorat,
Că iar vei fi examinat
Nici nu mai este de mirare
Că-n viața ta ai câștigat,
Doar prin concurs de-mprejurare.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre examene sau poezii despre concursuri
Vânzătoarea de plăceri
Pe când copilă eu eram
Sedusă am fost de un infam
Și părăsită apoi
În griji și cu nevoi.
Cu viața o duceam greoi
Rămasă în brațe
Cu un orfan
Pe stradă fără niciun ban
Eu viața mi-o jerfesc
Copilul să mi-l cresc
Că pentru el trăiesc.
Sunt vânzătoare de plăceri
Și în taina unei seri
Îți dau tot ce îmi ceri
Dar suflet n-am de unde
Fiindcă el este mort
Și-n trupul meu îl port.
Când stele se aprind pe cer
Și noaptea-i plină de mister
Mă vezi pe trotuar
Pășind încet și rar
La umbra unui felinar.
Iar dacă-n noapte un bărbat
În urma lui mă cheamă
Mă duc fiindcă sunt mamă.
Îți dau tot ce îmi ceri
Sunt vânzătoare de plăceri.
cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre comerț, poezii despre trup și suflet, poezii despre stele, poezii despre seducție, poezii despre seară sau poezii despre plăcere
Sonetul 39
Cum să-ți ridic acum în slăvi valoarea
Când tu ești partea bună ce-i în mine?
Și cum să-mi preamăresc singur purtarea?
Nu mă slăvesc când te cinstesc pe tine?
Și-atunci mai bine să trăim departe,
Iar dragostea în noi să fie una
Ca în acest prezent ce ne desparte
Să-ți dau ce meriți tu dintotdeauna.
Absență! Ce tortură, ce mâhnire,
Dacă n-ai fi atât de înverșunată
Să-mi dai tot timpul gânduri de iubire
Ca să mă-nșele dulce vremea toată,
M-ai învăța cum unul doi devine
Când laud omul care nu-i cu mine.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre valoare sau poezii despre laudă
Asta-i dragostea
Când treci pe lângă mine și nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Și simt că-nebunesc, dar știu că este bine,
Că atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine.
Învaț mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu să vezi că eu sunt cel mai bun,
Și-mi strâng toate puterile, și mă-mbrac frumos,
Doar ca tu să vezi că nu-s cu capu-n jos.
Și mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
"De ce fac toate astea numai pentru ea?"
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!
Deci ca să-ți demonstrez că sunt un cineva
Care ține mult la tine și doar cu tine-ar sta,
Îți ofer un trandafir, ca să-ți dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre' s-o spun: te iubesc!
Iar când toți îmi sar în cap și mă-ntreabă-asa:
"De ce faci toate astea numai pentru ea?"
Nici n-apuc să spun că le spune inima:
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!
Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei să fim noi?
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre inimă, poezii despre curaj sau poezii despre cunoaștere
Părere
Ziua de azi e ultima când mă sufocă patima,
de azi nici sfetnic n-o să-ți fiu, nu vreau ca sufletu-mi pustiu
să sufere nelegiuiri și să suporte amăgiri,
tu parcă te distrezi banal, comportament de papagal,
nici nu mai știi ce-mi bălmăjești, îndrugi vorbe mitocănești,
când le aud mă roșesc eu, mă mir de unde ai tupeu
și e păcat să le ascult, m-aștept la tine la mai mult,
te-aprinzi, din ochi îți sar scântei, dar cred că nici nu știi ce vrei,
când plângi sau râzi, când râzi sau plângi, nu bucurii, ci ură strângi,
nu tremura împătimit, că de la viață ai primit,
tot ce primește-un om normal: iubire, dor și-un cod moral,
mândria și orgoliul tău sunt fapte grave ce-ți fac rău
și, parcă, mă implici pe mine, crapă obrazul de rușine,
un adevăr trăit și spus cu aroganță ai răpus,
credeai că, sigur, tu știi tot, pe mine mă credeai netot,
mă foloseai să-ți satisfaci ce-aveai în tine: mii de draci,
cu greu nespus te potoleai și-a doua zi reîncepeai,
tristețe mare-n ochii tăi, amicii-ți erau nătărăi
că nu te-ajută și nu vor să fie țap ispășitor
al multelor chemări prostești cu care vrei să te mândrești,
apucături de mahala de care nu mai poți scăpa,
din rândul lumii tu te-ai scos gândind că ești mai norocos
să-ți faci prietenii dușmani, să nu dai pe ei nici doi bani,
să-i folosești pe interes, doar tu știi calea ce-ai ales,
singurătate, egoism, un singur gând ai: erotism,
pe tine prea mult te iubești, tu doar la tine te gândești,
când vrei să râzi parcă rânjești, te scremi destul ca să vorbești,
pe mine m-ai pierdut de-acum, în urma ta rămâne scrum,
am ars destul când te-am avut, mi-ai dat iubire cu-mprumut
nu cât puteai, ci cât ai vrut, statut de om nepriceput,
am ars de dorul tău, nătâng, doar rodul neghiobiei strâng
și, cred, cu greu o să-mi refac statutul dur de prostănac,
să ies din mreje cu necaz, amare lacrimi pe obraz,
normal nu pot să mă socot, îmbătrânit cu rost cu tot,
dar m-a cuprins prilej vrăjit și-ajuns-am omul necăjit,
prostit și dezorientat, dur, ispitit și cu păcat,
de astăzi îmi voi reveni, altfel de om voi deveni.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre dor sau poezii despre singurătate
Din când în când...
Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;
Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat
Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,
O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești
Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,
Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,
Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.
Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre visare sau poezii despre păsări
Uneori iubita mea
Am să-ți mai scriu din când în când
Să nu te superi, doar în gând
Doar despre cum ne-am cunoscut
Despre imagini ce-au trecut
Sunt clipe ce-au părut un vis
Sunt amintiri de care-am scris
Ai apărut în viața mea ca din senin
Nu mă-ntreba de ce tu ești al meu destin
Aș vrea să știu ce îți dorești
Să ne vedem doar să vorbim
De întâmplări ce le-am trăit să ne amintim
Sau vrei să-mi spui că mă iubești
Stau și mă gândesc dacă e vis sau realitate
Atunci când tare inima îmi bate
Când totul se petrece cu multă voluptate
Cred că trăim o altă realitate
Iar uneori când mă mai bănuiești
Din nu știu ce motive
Că viața ce cu mine o trăiești
Ar îmbrăca și forme mai fictive
Nu vreau să fi un martor trist
În fața unui acatist
Ce-l dau în mod eufemist
În jurământul meu pe Crist
Vezi tu iubita mea
Atât de dor îmi e de tine
Și nu mă pot doar lamenta
Te vreau aici, chiar lângă mine
În clipele când te tot strig
De disperare și de frig
Chiar dacă este vară-afară
Trăiesc în lipsa ta, o vreme glaciară
Mai ține-mă în brațe strâns
Te rog nu mă lăsa în plâns
De mine să întrebi cândva
Când îți faci timp sau poate,
Uneori iubita mea
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre senzualitate
Păzea!
Azi sunt pus pe răfuială, ferește-te de-a mea ură,
sunt gata de-o păruială, nu mai sunt stăpân pe gură!
Azi am mare chef de ceartă, vreau să-mi găsesc pe potrivă,
când greșești nimeni nu iartă, de ești pacoste sau divă!
Când mă calci pe bătătură ori când nu te cerți cu mine,
mă-ncarc cu venin și ură, balamaua nu mă ține!
Nu țin cont de invective, nu m-agăți cu vreo momeală,
vorbe tandre sau clemență, eu sunt slobod la sminteală.
Nu știu dacă ai motive să ai inima blajină,
te lovesc în perspective fără să îmi fie milă.
Ți-e dor de-o cotonogeală, oasele ca să-ți trosnească,
vrei dinți rupți sau o poceală care să te liniștească?
Vrei concedii medicale pe bani publici, fără număr,
sau să umbli prin spitale dacă îți disloc un umăr?
Tu gândește și socoate de vrei să te pui cu mine,
ieși în față, dă din coate, spune tot ce nu-ți convine!
Nu vreau să mă cert cu tine, nu mai e timp de-mpăcare,
dacă ai greșit, vezi bine, de rușine nu se moare!
Judecă și socotește, dar fii calm și cu răbdare,
totu-n viață se plătește, uneori prețu-i prea mare!
Gata sunt cu răcoreala, eu mă potolesc de-acuma,
mi-a trecut și plictiseala num-așa și numa numa!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre plată sau poezii despre numere
Când iubirea mă acuză
[Underground]
N-auzi freamătul din frunze
Care-ți spun că îmi ești far?
Deși mă ascund în scuze
Doar să știu de ai habar
Că-n alai de lăcrimioare
Peste albul zorilor
Îți soptesc cu-nfiorare
Două vorbe... Te ador!..
Nu simți cum își țese pânza
Un păianjen pe amor?
Sau cum geme-n valuri briza
Când tăcerile mă dor?
Și mă-ntreabă trandafirii:
Unde-i cel ce-ți este drag?
Iar eu împotriva firii,
Îi mint că m-așteaptă-n prag.
Ei se uită cu mirare
Și-n petale se desfac
Scuturându-se de floare
Ca să-i ud și să-i împac.
Deși-n nori de nedreptate
M-ai acoperit si crezi
Că numai tu ai dreptate
Și nu vrei nicicum să vezi
Că-n zăpada îndoielii
Numai tu m-ai aruncat,
Când cuvintele spoielii
Le rosteai înfierbântat.
Dar tot eu îți caut scuză
Când îmi amintesc de far,
Și iubirea mă acuză
C-am pierdut, al clipei dar.
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre tăcere, poezii despre păianjeni sau poezii despre frunze
Satiră pentru un nesimțit
Și cauți cordăciuni în lumea largă,
N-a fost de-ajuns că m-ai avut pe mine...
Străbați în lung și-n lat lumea pribeagă,
N-ai înțeles cum îți era mai bine!
Și cauți ideal care expiră...
N-a fost suficient că eu eram!
Sufletu-ți se stinge, dar respiră...
Trăiești ca mort, dar eu îți existam!
Când dai de greu, îți amintești de mine...
Știi cât de mult în inimă-i rănit!
În viață cauți doar drumurile line,
Dar ce-i ușor, nu face fericit!
Și lenea te doboară când te-atinge,
Acel moment în care să te zbați...
Îți plouă peste creier și îți ninge,
Și nu cauți un drum ca să răzbați!
Și cauți și tot cauți o scăpare...
În labirint de inimă ești prins;
Și viața ta nu mai are culoare,
Din clipa când în inimă m-ai stins.
Mă cauți în orice femeie ce o vezi...
Și inima-ți suspină dupa mine.
Știi de iubirea mea și o visezi,
Știi c-ai greșit făcând doar după tine!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ninsoare, poezii despre lene sau poezii despre idealuri