Scrisoare către fiul meu
Scrisoare către fiul meu
Pentru vremea când n-am să mai fiu,
Și viața îți va fi bogată,
Aș vrea de acuma să îți scriu,
Să-ți spun, ce n-am spus niciodată.
Te rog să nu te superi,
Căci n-aș dori cumva,
De lipsa mea să suferi,
Ori că-ți vorbesc așa.
S-au tot dus anii tăvălug,
Și nu ne-am spus cuvinte.
Cum apa rupe brazda de sub plug,
Am să mă duc și eu cuminte.
Îți spun acum că te iubesc,
Matur, ca pe copilul năzdrăvan,
Că n-am vrut să te rănesc,
De mi-am făcut, din tăcere, paravan.
Mă încearcă un regret târziu,
Că n-am vorbit la un pahar cu vin,
Că am ajuns acum să-ți scriu,
De parcă ți-aș fi fost străin.
Aș fi putut să-ți povestesc,
De multe, câte sunt.
Despre cele ce gândesc,
Respect, familie, pământ.
Nici tu nu te-ai oprit din drum,
Să vezi de-mi sunt picioarele betege,
Să afli că și eu sunt fum,
Și viața vrea să mă abnege.
Eu nu-ți reproșez ceva,
Doar vreau să-ți cer iertare,
Și să te rog: să nu care cumva,
Să ai la fel purtare.
Să fii pentru copilul tău,
Prieten dar și tată,
Să vă povestiți mereu,
Și să îi dai povață.
Să nu te rezumi numai la bani,
Căci ei nu sunt cuvinte,
Că viața trece și în ani,
Cunoști durerea de părinte.
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (8 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tată
- poezii despre supărare
- poezii despre sfaturi
- poezii despre scrisori
- poezii despre respect
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Să vreau...
Să vreau să-ți fiu ce nu ți-am fost
Din prea puținul vieții rost,
Să-ți dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.
Să vreau să-ți fiu un tainic dor
Atât cât sunt și-atât cât mor,
Să vreau să-ți dau crezare iar
Din ce mai sunt și ce nu par.
Să vreau să-ți spun ce nu ți-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ți dau din ce nu am
Măcar puțin din ce puteam.
Să vreau să-ți cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit și n-am trăit,
Să vreau să-ți fiu și nu aș vrea
Din tot ce-a fost și ar părea.
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre iubire sau poezii despre dor
Scrisoarea lui
M-am hotărât să-ți scriu și să îți spun
ce buzele-mi nu vor să îți declare,
căci doar când mă privești nu se supun,
iar neputința lor, de-un timp, mă doare.
Ți-am scris de multe ori, dar, până azi,
am rupt scrisorile și n-am vrut, ție,
să-ți tulbur viața - suntem camarazi,
iar între noi e-o dulce armonie.
Ne știm poveștile ce-au fost și sunt,
le înțelegem bine, fiecare,
dar simt că nu mai pot să mă confrunt
cu suferința ce-mi provoci. Mă doare.
Aș vrea să știu ce simți citind ce-ți scriu
și mi-ar plăcea să simți la fel ca mine,
căci nu mai vreau doar un amic să-ți fiu
și, iată, azi nu mă mai pot abține
Și tot ce mă frământă, îndrăznesc
să-ți scriu, căci sufletu'-mi e-n agonie
și nu mai pot s-ascund că te iubesc,
așa că... asta-i! Fie ce-o să fie!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suferință, poezii despre prietenie, poezii despre prezent sau poezii despre declarații de dragoste
Și acum ce să fac
și acum... ce să fac,
să îți mai scriu, să nu-ți mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb și tac,
și-n mine totu-i arămiu
te înțeleg și ai dreptate,
căci cine sunt și de ce vreau,
să îți vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau
și cum de îmi permit să-ți cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ți ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape
te înțeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colțul meu de gură
și resemnat n-am să insist,
să-ți fur privirea ce mă fură
mă mulțumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez și-n vis îți mai șoptesc,
că pentru mine îmi ești roză
mă iartă dacă am greșit,
mă iartă și mă înțelege,
mă plec în fața ta spășit,
e dreptul tău de a alege
acum, în prag de sărbători,
acum când noul an sosește,
închide ochii, să-ți dau flori,
deschide-i mari, și-apoi zâmbește
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre flori
- poezii despre tristețe
- poezii despre trandafiri
- poezii despre sărbători
- poezii despre roz
- poezii despre ochi
Confesiune
Am să-ți spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nțelegi, nu ești oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
Te admir că mă-nțelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, și nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îți mulțumesc,
M-ai învațat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.
Ți-am scris ce simt, nu am mințit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să știi de ce zâmbesc,
Am vrut să știi tot ce gândesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre prietenie adevărată, poezii despre mâncare, poezii despre mulțumire, poezii despre minciună, poezii despre lectură sau poezii despre dreptate
Bătrânețe
Aș vrea ca să mă ierți, copile,
Că n-am să-ți las în urma mea palate,
Am fost sărac, dar te-am crescut pe tine,
Nu am știut că într-o zi vei fi departe.
Nu, dragul meu copil, eu n-am furat
Și n-am averi să-ți las ca moștenire,
N-aș vrea să-ți spun cât am avut de îndurat,
Și cât mi-aș fi dorit ca să rămâi cu mine.
Dar ai crescut, copile, și-ai plecat,
Și tu, și sora ta v-ați dus mânați de soartă,
Eu am rămas cu sufletu-ntristat
Și încă vă aștept plângând singur la poartă.
Și știu că uneori vă mai gândiți la mine,
Dar viața voastră nu-i ușoară,
Acum, când zilele-mi sunt mai puține,
Aș vrea ca depărtarea asta să nu doară.
Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrânețea,
Dar nu mă plâng și nu vă chem,
Și dacă Domnul mi-ar întoarce tinerețea,
Fără regrete și-ndoială, eu mi-aș dori ca să trăiesc la fel.
Și dacă nu puteți veni, o să vin eu,
Să va aduc câte ceva ca să puneți pe masă,
N-am să vă spun cât mi-e de greu,
Când voi veniți atât rar și ați uitat cum e acasă.
Aș vrea ca să mă ierți, copile,
Că n-am să-ți las în urma mea palate,
Și dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine,
Să nu lăsați zambilele să moară neudate...
poezie de Dorin Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre copilărie, poezii despre bătrânețe, poezii despre zambile, poezii despre tinerețe, poezii despre sărăcie, poezii despre plâns sau poezii despre palate
Bebe ștrumf
Bebe ștrumf, micuț, modest
Am să-ți spun de ce zâmbesc
Căci vreau s-auzi tot ce gândesc,
Când pe tine te privesc.
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag ștrumf, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă eu sunt absent.
Tu mă-nțelegi, nu ești oricine,
Ești un ștrumf, iar tu știi bine,
Tot ce-i scris e de la mine,
Din inimă pentru tine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Iar acum eu nu glumesc.
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
Te admir că mă-nțelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate,
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special,
Nu ciudat, și nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îți mulțumesc,
M-ai învațat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că ești un ștrumf adevărat.
Ți-am scris ce simt, nu am mințit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să știi de ce zâmbesc,
Am vrut să știi tot ce gândesc.
Si să știi destul de bine,
C-am scris numai pentru tine.
Iar ca mesaj de încheiere,
Hai pa-pa, la revedere.
poezie satirică de Dacian Nemeș
Adăugat de Dacian Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre modestie sau poezii despre inimă
Gerry Kennedy: Dragă Holly, nu mai am mult timp. Nu mă refer la faptul că nu mai am mult de trăit, ci la faptul că tu tocmai ai ieșit să cumperi înghețată și te vei întoarce în curând acasă. Dar am sentimentul că asta va fi ultima mea scrisoare, pentru că nu mai am decât un singur lucru să-ți spun. Nu va trebui să te întorci în trecut, sau să cumperi o lampă, poți foarte bine să-ți porți de grijă și fără ajutorul meu. Vreau doar să-ți spun cât de mult m-ai schimbat. Iubirea ta m-a transformat într-un bărbat puternic, Holly. Și pentru asta îți voi mereu recunoscător... la propriu. Dacă ar fi să-mi promiți ceva, promite-mi că ori de câte ori ești tristă, sau nesigură, sau îți pierzi încrederea, vei încerca să te privești prin ochii mei. Îți mulțumesc pentru onoarea de a fi soția mea. Sunt un bărbat lipsit de regrete. Cât sunt de norocos. Tu ai fost viața mea, Holly. Dar eu nu sunt decât un capitol din viața ta. Vor urma și altele. Îți promit. Și acum, lucrul cel mai important. Nu-ți fie teamă să te îndrăgostești din nou. Fii atentă la acel semn care va însemna că viața ta de până acum va lua sfârșit. P. S. Te voi iubi mereu.
replică din filmul artistic P.S. Te iubesc, după Cecelia Ahern
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre viață, citate despre promisiuni, citate despre încredere, citate despre tristețe, citate despre timp, citate despre soție, citate despre sfârșit sau citate despre scrisori
Te pețesc femeie
Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.
Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.
Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau să mint
Și apoi iertări să-mi cer.
Aș putea să spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.
Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.
Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.
Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.
Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.
Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aș fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?
Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.
Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.
Mă inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.
Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași să dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?
Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!
poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre știri, poezii despre viitor, poezii despre sâni, poezii despre stele, poezii despre somn sau poezii despre promisiuni
Tăcere
Mă recunoști?
Da
desigur, trecut-au anii!
N-am să te-ntreb de unde vii
Și nici măcar ce-ai mai făcut,
Nici câte lacrimi mi-ai trimis,
Sau cât de mult te-au mai durut,
Nici câte vise mi-ai ucis,
N-am să-ți mai spun nimic mai mult.
De fapt, nu am să scot nici un cuvânt.
Poate
doar să te privesc
Îți amintești?
-toate în viață au un rost-
Where have you been when I was lost?
Când încercam în disperare
Să îți explic o vorbă mare
Pe care toată lumea o știe:
Că în iubire nu există ierarhie!
Cu toate acestea
N-aș fi putut să te urăsc
Urăsc doar naivul care-am fost.
Dar n-am să pot nicicum schimba
O clipă doar din viața mea.
Și n-am să-mi însușesc decât
Tăcerea modelată-n plumb,
Topit
In argintul te iubescului folosit
Ca monedă -interzisă acum- de lut,
Oricum n-aș fi primit mai mult
Nici un cuvânt
Nu am să-ți zic.
Oricum n-ai înțeles nimic!
Alt suflet în loc n-ai cum să-mi pierzi
Prin tot acest deșert ce ne desparte.
Și chiar de mâine-ar fi o zi
Acum e noapte
poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre schimbare, poezii despre plumb, poezii despre numismatică sau poezii despre noapte
Promisiune
Să te iubesc... și-apoi să mor,
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Să-ți ascult glas în fraze lungi,
Să ți le sorb, să nu-mi ajungi!...
"Apoi", să n-am, de nu ești tu,
De nu-ți dau zâmbet plânsetu'
Și nu-ți sunt stupii lumii-n miere...
Să n-am durerii mângâiere!
Parte să n-am, de liniști, somn,
De nu-ți fac înger din demon,
De nu te port în zbor de vise...
La Rai, să nu am porți deschise!
Să mă fac pânză de culori,
De vrei eternul, să nu mori,
Din inima-mi să-nmoi penel...
Pentru dușmani să-ți fiu rastel!
Din ochi, să-ți fiu iris de flori,
Să răspândești galactici sori,
Ce-și iau din mintea-mi doar lumină...
Să-ți spăl greșeli, să nu ai vină!
Să-ți fiu o palmă de Divin,
Să stai, să-mi sorbi din sânge vin,
Să te-arăt lumii, să te strâng...
Să-ți dau dorințele ce-mi frâng!
Să calci, mă torn, în cald asfalt,
Să urci, sunt scara de bazalt,
Să dormi, sunt puf de Paradis...
Să râzi, îți fac iubiri din vis!
Doar dă-mi candoarea de copii,
Să le fii chipuri -veșnici vii-...
Și Steaua mică de mă înalț
Ți-o fac Luceafăr, ring de cuarț!...
Îți rămân plasma de iubiri
Ce curg, din crucea-n răstigniri...
Sunt praf din spațiu, sunt un gaz...
Sunt eu, gropița-ți din obraz!
Îți voi fi-n jur, mereu, fuior,
Un fum, din drogul meu de dor,
Să te ating, să-ți fiu respir...
Parfum, de-un spin de trandafir!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre rai, poezii despre apicultură sau poezii despre îngeri
Negustorul de vorbe
Atunci când îți declar că te iubesc
Ai crede că încerc să născocesc
Când eu îți spun că-mi este dor
Nu sunt vorbe spuse de un negustor
În lipsa ta sunt disperat al sorții
Dacă aș ști că nu mă mai iubești
Fără să poți să mai clipești
Eu m-aș lăsa în grija morții
Nu sunt actor de comedie
De multe ori trăiesc o tragedie
Sunt doar un muritor de rând
Te am perpetuu în inimă și-n gând
Am tot pictat in viața asta
Natura asta verde-albastră
Dar niciodată n-am pictat
În tente calde, iubirea noastră
Aș vrea să fiu un negustor
Cadou, acum să-ți fac un dor
Ce s-a născut cam prematur
E dorul nostru, pot să jur
Sunt oare eu un negustor
Sau poate doar un visător
Ce vrea să-și vândă al său dor
Sunt negustorul tău de vorbe
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comerț, poezii despre tragedie, poezii despre pictură sau poezii despre naștere
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie
Mă rog să-Ți fiu
Mă rog să-Ți fiu un vas ales de Tine,
să folosești din plin viața mea
spre slava Ta, spre tot ce este bine,
să fiu al Tău întreg pe veci aș vrea.
Mă rog, Isus, ca ochii mei să plîngă
numai de dragul Tău cît voi trăi,
viața mea de Tine să se strîngă
și numai voia Ta s-o știu grăi.
Doresc, Isuse, scumpa mea Comoară
și prețiosul meu Mărgăritar,
să-Ți pot purta și eu a Ta povară,
să-Ți fiu și eu alături pe Calvar.
Ajută-mă, căci făr' a Ta putere
și fără harul Tău nimic nu pot;
nu sunt nimic, nimic e slaba-mi vrere,
ci numai Tu și Harul Tău e Tot.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Traian Dorz despre viață, citate de Traian Dorz despre ochi, citate de Traian Dorz despre dorințe, poezii despre creștinism, citate de Traian Dorz despre creștinism, poezii despre comori, poezii despre Iisus Hristos sau citate de Traian Dorz despre Iisus Hristos
Ana Maria
Aseară m-am trezit speriat,
Of! ce cosmar... ce lacrimi reci,
Sub așternut te-am căutat,
Probabil te -ai decis să pleci.
Acum că mă gândesc mai bine,
Nici nu ai fost cu mine-n pat...
Înnebunesc visând cu tine
Alături pe un alt bărbat.
Am fost născut mult prea devreme,
Si tu născută prea târziu,
Ca soț, inima mi se teme,
Că n-am să pot nicicând să -ti fiu.
Nici n-as putea să sper vreodată,
Ca un bărbat puțin trecut,
Alături de asa o fată,
Să aibă un nou început.
Ce mă surprinde câteodată
E felul tău retras si rece,
Probabil că un alt bărbat
Ar fi ales de mult să plece.
Dar nu si eu, voi fi o viață,
Alături Ana îți voi sta,
Chiar si asa de la distanță,
Si chiar de nu vei fi a mea.
As vrea să stiu ce porți in minte,
În suflet oare câte duci?
As vrea sa -ti spun două cuvinte,
Cu ele-n suflet să te culci.
Esti un mister, si poate totul
Îmi pare-a fi o provocare,
Cum ar putea un fir de iarbă
Să poată cuceri o floare?
Poate cândva te voi cunoaste,
Poate... E poate... nimic cert,
Un alt nebun nu se va naște
Să te iubească chiar si-un sfert...
Cum pot doi ochi să mă vrajeasca?
Cu poza aia ce să fac?
Gura mea vrea să te cunoască,
Inima vrea să -ți fiu pe plac.
Asa trup firav niciodată
Nu am ținut în mâna mea,
Si n-am avut asa o fată,
Nici nu visez că voi avea.
Am căutat si nu ti-am spus,
Poze cu tine din trecut,
Te-as fi iubit la fel... nespus...
Oricând eu te-as fi cunoscut.
Emani asa o bucurie,
Si esti asa plină de viață,
Cum faci de-mi faci tu asta mie
Si nici măcar nu-mi stai in față?
Pozele tale le păstrez,
La fel iubirea ce ți -o port,
Si n-am de gând să încetez,
Nici de-oi fi viu sau de-oi fi mort.
Eu cand aveam optișpe ani
Eram timid, retras, cuminte,
N-as fi avut nicicând curajul
Să-ți spun, să -ti scriu asa cuvinte.
Poate pe la vro' douajdoi
As fi putut să -ti spun ceva,
Si poate fiind puțin mai tânăr,
Te-as fi convins să fii a mea.
Sau poate nu, cine să stie,
Nu-i omenește să aflăm,
Chiar si zburînd prin poezie
Putem doar să ne întrebăm.
Se poate sa iubești pe altul,
Oricum nu as putea să stiu,
Cum te visez stie doar patul
Pe care stau întins si scriu.
Se poate sa fii temătoare,
Să pui sub semn de îndoială,
Cum poate eu ce sunt mai mare,
Să te privesc ca pe egală?
Ori n-am nimic ce te atrage,
Si nu îți par a fi ce vrei,
Cum apa tot la apă trage,
Si dragostea mereu sub tei.
Oricare îți este motivul,
Te înțeleg dar n-am să pot
S-accept că ăsta e sfârșitul,
Din suflet nu am să te scot.
Chiar de va trece si o viață,
Sau poate nici nu mi-e sortit,
Rămâne -n mine o speranță
Că îți voi fi cândva iubit.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre apă, poezii despre început sau poezii despre trup și suflet
Nu acum
ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi
ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde
ar fi trebui s-aștep
dar nu acum
căci nu am loc
ar fi trebuit să-ți fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu
ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puțin
ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi
ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte
ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat
ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc
ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit
ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie sau poezii despre odihnă
Prietenul
Prietenul
Te rog, azi, să-mi întinzi o mână,
Căci sunt bolnav și sufletul mi-e frate cu pelinul.
Și mâine, mâna mea o să-ți devină,
La fel, sprijinul ce mângâie și alină.
Te rog, azi, inima-ți să-mi dai,
Căci a mea, mă doare și suspină.
Și mâine, pe a mea o să o ai,
Să te înțeleagă și să te susțină.
Te rog, azi, să-mi dai privirea,
Să o îndrept spre-o altă zare,
Căci a mea, și-a stins sclipirea,
Pierdută-n-ntr-un apus de disperare.
De un prieten am nevoie azi,
Să-mi spună doar că-i lângă mine.
Căci în viață, când mai cazi,
Te ajută un prieten lângă tine.
Și de n-oi fi, de-mi ești numai în gând,
Te rog să știi prea bine,
Că te poți baza pe mine, oricând,
Atât cât viața mă va ține.
poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (5 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre devenire, poezii despre boală sau poezii despre ajutor
Romanul târziu
Povestea n-am putut să-ți fiu
Din zori de zi, la răsărit,
Dar poate c-aș putea să-ți scriu
Romanul de la asfințit.
Poate c-a fost să ne-ntâlnim
Cumva, așa, mai spre apus,
Să avem timp să ne iubim
Când toate grijile s-au dus.
Și-atunci mi-am cumpărat cerneală
Și-s dornică să scriu din nou,
Tu dă-mi o pagină, dar goală,
Eu scriu romanul cu stilou.
Chiar de-i apus, e minunat!
E cerul nostru sângeriu,
Și tu, și el m-ați inspirat
Ca să încep, din nou, să scriu.
Cât eu pun suflet și candență
Pe coala ce mi-o dăruiești,
Ai grijă, tu, din neglijență
Să nu cumva s-o murdărești!
poezie de Florentina Mitrică (4 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre murdărie, poezii despre hârtie sau poezii despre dimineață
Despre tine, despre mine... (scrisoare în rimă)
dedicată tuturor curioșilor, dar în special celor pe care i-am consiliat de-a lungul vremii, sau m-au cunoscut... atât cât au vrut a mă cunoaște...
Despre mine?...
Sunt mult prea multe de spus...
Am colindat de la răsărit înspre apus,
Nu sunt ce apar, nici măcar ce scriu,
Sunt cu mult mai mult... și am murit să fiu.
Nu sunt măritată,
Nu scriu poezii...
Scriu doar despre suflet,
Să ți-l poți citi...
Să privești acolo, unde nu privești,
Grădina să ți-o uzi
Să-ncepi să ți-o sădești...
Nu sunt profesoară,
Nu te-nvăț ce vreau...
Sunt briza cea ușoară,
Care-am venit să-ți dau...
Ce tot îți refuzi
Să vezi, să fii, s-accepți...
Calea către tine
Să ți-o stăpânești.
De vrei să mă ai...
Trebuie s-asculți!
Și mândrii sordide... la ele să renunți!
Sufletul să-ți cânte...
Lasă-mă să-ți fiu...
Ce mi s-a dat a fi... prin cuvinte vii
Să renaști acum, să redevii ce-ai fost
Scris sus într-o Carte, cu un mare rost...
Lasă-te condus... spre tine, să devii
Dintre cei morți... în oamenii cei vii,
Cu suflet împăcat și veșnic salvat
Un om fericit... zâmbindu-mi împlinit...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre mândrie, poezii despre muzică sau poezii despre fericire
* * *
hai, intră,
așează-te cât mai aproape,
și gustă din restul dulceții de prune
când câinele meu bate trist din pleoape,
tu privește-l în ochi
și cu zâmbetul spune-i:
- uite, fotoliul în care demult n-am mai fost
și ar vrea să mă strângă ca pe vremuri
în brațe...
- ce fac?!
stai puțin acolo
să pun niște lemne pe foc
căminul e rece și strigă la mine cu voce de gheață
- sunt bine
desigur că sunt bucuros
am noroc că iar ai intrat pe la mine
chiar de e ultima dată
un an a trecut de când nu ai mai fost,
mă așez
un an m-am zbătut ca un pește pe maluri
de bine dacă vrei
- deschide te rog frigiderul și scoate din el tot ce vezi
astă seară doar vară s-a dus,
și toamna lovește în mine
și strânge te rog de pe masă slănină și coajă de ceapă și spăla vesela,
te rog
cât e lingura-mi plină cu apă...
îți spun
- uite sunt mai cuminte,
mai matur,
mai așa nu știu cum
dar și tu te-ai schimbat
în cuvinte parcă torni gingășie de fum
și te rog,
nu-ți feri ochii,
vreau o seară întreagă
în ei ca pe vremuri-adânc să privesc
și mai vreau să șoptesc înc-o frază banal de banală,
însă iată o calc,
o strivesc
și ceasornicul ăsta pe masă
sună parcă a dimineață
și ecoul lui trist în timpane leagă cuie de ține cu ațe,
- mie-mi par zornări de ciocane
te rog
tot mai rar să mai intri
- cum am spus?!...
Da desigur
mai des... dacă vrei,
poți să-mi scrii
uite-i toamnă
deja e răcoare,
și afară-i o ceață lăptoasă
vezi să nu te răcești la picioare
ai drum lung de făcut pân-acasă...
poezie de Iurie Osoianu (5 septembrie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre voce, poezii despre trecut, poezii despre seară, poezii despre picioare sau poezii despre pești
Și râd în soare
E prima zi din vară
Și iarăși am ieșit afară,
De după norii grei ai iernii
Se-arată soarele rotund al verii.
De multă vreme te aștept
Să-ți spun, la tine mă gândesc
De vreme multă, însă iată:
Azi soarele pe cer se-arată.
Știi, norii sunt, dar curg la vale
Nu stau ca să intunece-a ta cale,
Și iată, stau de mult și mă gândesc
La soare-ntruna-mi vine să zâmbesc.
Mi-ai spus c-am așteptat prea mult,
Mi-ai spus chiar că și tu ai vrut,
Acuma te opresc din drum
Căci foarte multe am să-ți spun.
Încerc să-ncep prin a-mi găsi cuvinte,
Și chiar incerc să îmi aduc aminte
Și amintindu-mi mă opresc
La soare iar încep ca să zâmbesc.
Dar poate însăși așteptarea
Mă face ca să-mi amintesc
Ce poate face azi visarea
Și dintr-o dată iar încep ca să zâmbesc.
Rupând tăcerea, vreau să-ți spun
Că n-aș fi așteptat nicicum
De-aș fi știut că încercarea mea
Nu-ți va schimba mentalitatea.
Un nor apare pe-a ta față
Întunecând seninul clar
Al ochilor intrați în ceață
Iscând un sentiment bizar.
Dar cum ți-am spus, un nor vine și pleacă
Așa, din nou apare-un soare pe-a ta față,
Căci am știut să îți vorbesc acum
Când suntem la sfârșit de drum.
Și multă vreme a trecut
Și știu pre bine, te-am pierdut;
O lacrimă în ochi mi-apare
Acuma chiar că râd în soare
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre văi sau poezii despre râs