Imi ceri prea mult
îmi ceri prea mult;
nu cred că am să pot vreodată
să rup din cerul meu o stea
și-o lună, totodată.
pe cerul meul nu este lună,
a fost furată când îmi era aproape
însă am înțeles motivul,
era iarnă,... era noapte.
dar stele mii și mii se nasc
cu fiecare clipă care trece
și nu le vrei, nici nu îți plac
căci era iarnă,... era rece.
îți pot da soarele de vară
și stele-o mie legate într-un cult,
de nu le vrei, îți spun cu îndrăzneală,
îmi ceri prea mult.
poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre iarnă sau poezii despre Soare
Citate similare
Iepurească
Era lună plină și liniște,
banale și plictisitoare discuții
despre o moarte
care îmi părea frumoasă
și chiar așa era,
pentru că înșelase asimetria,
așa cum eu pe tine
cu un iepure,
primul dintre toți iepurii
pe care i-am întîlnit
mort și viteaz,
umbla cu pușca după vînător
și era grozav în convingerea lui
că mai trăiește,
dar tragedia acestei întîmplări,
nu a fost un iepure sau
o simplă moarte -
ci liniștea,
căci era lună plină și liniște,
liniștea aceea
care îți fură pepenii din grădină
și hoțul îți place.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iepuri, poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre tragedie, poezii despre lună plină, poezii despre frumusețe sau poezii despre Lună
Rondelul privitorului spre cer
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâți luminători,
Nici o stea nu vrea s-apună,
Privită fiind de visători.
Sunt și luceferi zâmbitori
Ce spre orizont s-adună,
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâți luminători.
Eram năpădit de reci fiori,
Auzind cum orizontul tună
Și norii ca vulturi răpitori,
Mantia pe stele pot să pună,
Deși era noapte cu lună.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vulturi, poezii despre visare sau poezii despre nori
Aniversare
S-a întâmplat atunci, acolo
Iubita mea, tu să răsari,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat să vi,
Ca o rază de lumină și de soare,
Era într-o zi când s-a-ntâmplat să fi,
Scumpul meu luceafăr, veșnic între stele.
De ziua ta, iubita mea, îți dăruiesc,
Fericirea ce-n cuvinte nu pot să-ți spun,
De ziua ta, iubita mea, îți dăruiesc,
Cuvântul bun și cald și sincer
Și te doresc, înger ce-n suflet îmi trăiești.
Și ești parfumul meu de vis
Și adierea caldă ce-n mine port
Și mai presus de tot și toate,
A mea iubirea adevărată.
Să te sărut aș vrea mereu,
Dar știu că eu... și știu că-i greu,
Dar cred că ai să mă ierți,
Căci inima îmi ești pe veci.
Sperantă-mi ești și paradis
Si doar tu poți să mă-ncălzești,
Căci iarnă îmi e în fiecare zi,
Când alăturea nu-mi ești.
Nebunesc mă doare-n suflet
Și n-aș vrea ca să te pierd,
Căci te iubesc,
Adevărat și fără alinare.
Și te-ai născut atunci, acolo,
Ai răsărit cu primii ghiocei
Și-aș fi putut să jur că am simțit,
... o adiere.
De-aș fi știut,
Ce iubire minunată o să apară,
Cerul supus l-aș fi privit
Și i-aș fi mulțumit,
Că te-ai născut.
poezie de Dan Coblis din Nuanțe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre adevăr
- poezii despre îngeri
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Promisiunile nu au valoare de certitudine
nici moartea nu e mai mult
viața nici atât
doar clipele în care te iubesc
au valoare de axiomă
dar tu îmi ceri demonstrații
îmi ceri promisiuni
îmi ceri adevărul
eu îți promit doar cerul
hai
fie
și o parte din infinit
de ziua ta
de noaptea mea
de felul nostru de a deveni cuvinte
eu șoaptă
tu strigăt
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre valoare, poezii despre infinit sau poezii despre devenire
Era să...
Era să-ncui lumina în odaie,
Ieșind deodată, și vârtej și val,
Era s-arunc și pruncul din copaie,
Cu apa-nvolburată pân-la mal...
Era să rup zăvoare descuiate,
Visând să scap de lanțuri un mister,
Era să farmec zâne fermecate,
Plutind pe aripi albe către cer...
Era să-ngheț zăpezilele neninse,
De prea mult tainic zel încălzitor,
Era s-aprind luminile nestinse,
Din lips-acută... de-ntrerupător...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre hărnicie, poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși, poezii despre aripi sau poezii despre alb
Nu...
Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puțin dintr-o privire în viața asta trecătoare!
Și nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am așteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!
Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Și-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Și-n nopțile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!
Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi ești perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Și-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerșim iubirea când apare Luna!
Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre șoapte!
Nici moartea nu alungă ce viața a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârșit în noapte!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre rouă sau poezii despre ochi
În casă era liniște și în lume era calm
În casă era liniște și în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară
Era însăși esența conștientă a cărții.
În casa era liniște și în lume era calm.
Cuvintele au fost rostite ca și cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,
Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care
Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era liniște pentru că așa trebuia să fie.
Liniștea era parte a înțelesului, parte a minții:
Accesul perfecțiunii la pagină.
Și în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înțeles, el însuși
Este calm, el însuși este vară și noapte, el însuși
Este cititorul aplecat care citește acolo, târziu în noapte.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre perfecțiune, poezii despre existență, poezii despre lectură, poezii despre gânduri sau poezii despre dorințe
Învățam cu multă ardoare. Profesorul meu era un om admirabil. Nu era nici un simplu practician superficial, nici un fanatic a gramaticii; era foarte cultivat și călătorise mult. În timp ce mă învăța limba, îmi satisfăcea și dorința de a mă instrui în diferite feluri.
Goethe în Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister
Adăugat de Jenica Ramona Nitu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre învățătură
- citate de Goethe despre învățătură
- citate despre timp
- citate de Goethe despre timp
- citate despre superficialitate
- citate despre profesori
- citate despre gramatică
- citate despre educație
- citate de Goethe despre educație
- citate despre dorințe
- citate de Goethe despre dorințe
Ea era mai mult decât umană pentru mine. Ea era o zână, o silfidă, nu știu ce era - orice nevăzut vreodată de cineva, și orice dorit vreodată de oricine. Eram înghițit într-un abis de dragoste într-o clipă.
Charles Dickens în David Copperfield
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prăpăstii, citate despre iubire sau citate de Charles Dickens despre iubire
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
Era târziu și era toamnă
Și frunzele se-nfiorau
Și tremurau în vântul serii
.....................
Ți-aduci aminte și de seara
Cu-amurgu-acela violet,
Când toamna-și acorda încet
Pe frunza-i galbenă, chitara.
Pe lac ce-n lună s-argintase
Încet o lebădă trecea
Și pata-i albă se pierdea
În noaptea care se lăsase.
...............................
Era târziu și era toamnă...
Îți mai aduci aminte, Doamnă?
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre lebede, poezii despre galben, poezii despre frunze sau poezii despre chitară
Gurmando!
Gurmanda mea, îmi ceri întruna
Să-ți 'stâmpăr foamea negreșit.
De-mi ceri și soarele și luna,
Îți scutur cerul preaiubit.
Nu-ți pasă de e zi sau noapte,
De anotimp nu vrei să știi;
Eu, cu bucate gata coapte
Nu pot mereu să te îmbii.
Ți-am oferit inima toată,
Te ospătează, draga mea!
Ea niciodată nu se gată
Oricât să iei din ea ai vrea.
De-ar fi să știi că tinerețe
Și viață fără de sfârșit
Doar în răbdare și blândețe
Mai pot să fie de găsit...
Gurmandă ești, a mea iubire!
Nesățiosu-ți apetit
Mi-e și canon și izbăvire,
Neprețuitul dar primit.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre mântuire, poezii despre mâncare sau poezii despre inimă
Te pețesc femeie
Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.
Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.
Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau să mint
Și apoi iertări să-mi cer.
Aș putea să spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.
Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.
Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.
Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.
Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.
Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aș fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?
Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.
Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.
Mă inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.
Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași să dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?
Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!
poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre minciună, poezii despre știri, poezii despre viitor, poezii despre sâni sau poezii despre somn
Tânăr
Acum o sută de uși
când eram un copil însingurat
într-o casă mare cu patru
garaje și când era vară
pâna unde îmi pot aminti,
stăteam pe iarbă noaptea,
trifoiul își scutura zulufii peste mine,
stele înțelepte se aplecau peste mine,
fereastra mamei era o pâlnie
prin care se revărsau în curte aburi galbeni,
fereastra tatei, jumătate închisă,
era ochiul prin care se strecurau somnoroșii,
iar scândurile casei erau netede și albe ca spermanțetul,
și probabil că un milion de frunze
au navigat cândva pe ramurile care vor fi fost,
în vreme ce greierii se adunau în tarafuri,
iar eu, în trupul meu nou nouț,
care încă nu era al unei femei,
le adresam stelelor întrebările mele
și credeam că Dumnezeu chiar putea vedea
căldura și lumina aceea parcă prelinsă din lună,
coatele, genunchii, visele, noapte bună.
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune sau poezii despre tată
Vis de iarnă
Te-am privit
când era liniște...
Și îți simteam
toate cuvintele.
Tu îmi spuneai
că sunt un mic nor
ce îmi trec ploaia
în timp ce visele se-ntrec
cu noaptea
ca și copacii
ce trec prin anotimpuri.
Ochii iți străluceau
într-o nebunie
ce tremura în lumină.
Poate eram doar
aproape de iarnă.
Am îmbrăcat surâsul tău
cu inima zăpezii
numindu-mi visele
din palmele tale
TU...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ploaie sau poezii despre nebunie
O singură viziune
Nici nu știu cum am ajuns să te privesc
în geamul unui nor cu electrificare
aveam o baltă de ploaie în privirea ta
aveai un bilet în plus să ne iubim în parcare
Îmi era rușine de cimitirul meu
Îți scrijeleai pletele--n drumul spre mare
te ridicam cu tot cu oraș
și ce greu
era să îmi scrijelești la picioare...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre rușine, poezii despre picioare, poezii despre oraș sau poezii despre electricitate
Stea de mare
O stea de mare
Licariri albastre
De pasare maiastra,
stralucesc prin umbre cenusii,
Le observ jocul privind de la fereastra...
O picatura de soare imi stropeste obrazul rece,
Deschid ochii brusc,
- E o stea de mare! se aude o voce din intuneric...
O ating, o simt, o strang incet la piept...
Ea e legatura dintre ceresc si acvatic,
Imi spune cum intr-o seara a cazut,
A cazut lin si apoi mult prea repede;
A cazut in acest lac straveziu...
Din astra a devenit stea de mare,
Desi e albastra...
Ochii ei radiau a caldura,
Dar apa era inghetata!
Nu intelegeam...
Era o stea de mare care a atins cerul;
Va amintiti cum priveam de la fereastra?
Printre acele umbre cenusii,
Radiau licariri albastre
Ale unei stele singuratice;
Era comoara din adancuri...
"Singura sansa de a cunoaste fericirea", imi spunea ea,
"E sa te inveselesti descoperind complexitatea
Lucrurilor simple, acelor lucruri care stralucesc doar daca le observi...
Magulire, uimire...asta simteam
I-am recunoscut intelepciunea
Veche de mii si mii de ani...
poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre albastru, poezii despre voce, poezii despre singurătate, poezii despre jocuri sau poezii despre fericire
Si ploua...
O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.
Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc și mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.
Din bezna nopții-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.
Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înțeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.
Mințind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar știu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape
Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbești
Dar tu mereu te ții de șotii
Eu știu că tu mă păcălești.
Dar lângă tine când sosesc
Și când încerc ca să-ți vorbesc
De-odată se pornește-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.
Îți spun că multe vreau mereu
Ca să-ți transmit din gândul meu
Dar tu privești în depărtare
Numai de mine nu te doare.
Și astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îți spun că tu ești al meu țel
La tine însă plouă iară
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire
Petre și Adi își sprijiniră colega, în momentul coborârii din mașină; ea era deja cam slăbită, deși încerca să se țină tare, să reziste cât mai mult, iar până în acel moment reușise destul de bine acest lucru; era încă în picioare, pe propriile-i picioare, chiar dacă mai avea nevoie de puțin ajutor, pe care colegii ei i-l ofereau cu drag. Afară era liniște, mult mai liniște decât în timpul zilei. Era noapte, o noapte plăcută de vară, călduroasă, cu cerul senin, înstelat, dar luminile orașului făceau ca strălucirea stelelor să scadă în intensitate. Însă nici unul nu luă seama la luminozitatea stelelor; acum erau preocupați de cu totul altceva.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate despre picioare, citate despre oraș, citate despre noapte, citate despre lumină, citate despre ajutor sau citate despre Petru
Clarissa Vaughan: Îmi amintesc că m-am trezit într-o dimineață, în zori, cu sentimentul că totul este posibil. Cunoști acel sentiment? Și îmi amintesc că îmi spuneam că acesta este începutul fericirii. Aici începe. Dar bineînțeles că va fi întodeauna mai mult. Niciodată nu mi-a trecut prin cap că acesta era doar începutul. Era fericirea. Era clipa. Chiar atunci.
replică din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fericire, citate despre început, citate despre posibilitate, citate despre dimineață sau citate despre cunoaștere
Primul ministru era și el conștient de faptul că oamenii nu mai fuseseră de mult atât de năpăstuiți cum erau în momentul de față. Până și vremea era deprimată, se lăsase o ceață rece cu toate că era mijlocul lunii iulie... nu era normal, ceva nu era în regulă...
J.K. Rowling în Harry Potter și Prințul Semipur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre miniștri sau citate despre ministere