Ţipătul ierbii-n beţia trezirii

Renaşte-anotimpu-n cuibare de dor,
Cu ochii-nsetaţi de potopul iubirii,
Se zdrenţuie geru-n migrene de nor,
Ispitind armonii în cămaşa trăirii.

Nechează hoinară copita-n nisip,
Şi fumegă-a floare şi-a ploi de cocori,
Se-mpiedică-n roua firavului timp,
Născându-i luminii hulubi voiajori.

Descalecă macii petale-n amurg
Pe oiştea neliniştii brăzdatei câmpii,
Se-adapă la sânul fântânii un murg,
Stingându-şi capriciul chemării pustii.

Se-ncing insomniile-n nopţi de amor,
Când spumegă sarea-n vulcanic huzur,
În mâneca lunii se naşte-un fior,
Ce-mpiedică zorii să toarcă-n azur.

Se scriu curcubeie pe buze de ram,
Iar sânii-nfloririi miresme revarsă,
În pacea ţesută în pântec de geam
Roire de fluturi mirabil dansează.

Din scrumul zăpezii şi-al vântului nud
Răsar primăveri din arhanghelii firii,
E foamea nevralgică-a verdelui crud
Şi ţipătul ierbii-n beţia trezirii.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am prins dor de tine, vară!

M-ai chemat la tine, vară, înfloriţi îs trandafirii,
În al tău balsam mirific mă seduci cu harul firii,
Dovedeşti a fi regina verdelui fără hotar
În grădina-ţi rai de floare, curcubeu pe sub frunzar.

M-ai atras cu dulcea-ţi rază dogorândă de la soare
Pe nisipul fin al plajei din al ţărmului de mare,
M-ai adus pe vârf de munte să-i cunosc nemărginirea
Cât cuprind cu ochii roată, codrului să-i văd nuntirea.

M-ai făcut să-ţi simt mirosul fânului abia cosit,
Roua florilor să-ţi scutur pe păşunea ce-a dospit,
Tropotind pe dealuri caii, mieii zbenguind de zor,
Limpezi ape curg la vale, reci pornite din izvor.

M-ai vrăjit cu-mpărăţia spicului ce urcă-n cer
Zvelt, triumfă şi încântă, bob de aur în mister,
M-ai poftit la o plimbare pe-o alee cu castani
Sau pe-un lac să-ţi văd plutirea nuferilor mari, bălani.

M-ai corupt, dar ce contează câte zile-am numărat,
Câte nopţi înfrigurate peste iarnă-am adunat,
Când pe iarba ca mătasea am ales să-ţi fiu hoinară,
Prin lavandă, crini sălbatici, am prins dor de tine, vară!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai urci din când în când...

Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc şi verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.

Şi-mi sorb din tine focul şi vâltoarea
şi-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira şi glasuie chemarea!

Prin tine versuiesc fantasmul vieţii,
şi-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineţii

din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceţii
Şi-mi rătăceşti prin cer cu-al tău contur!

poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilustraţii vesele

zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând
înec amarul în spuma din halbă
mai scriu un poem de coşmar uitând.

timpul mă învăluie cu parfum de nalbă
vântul leagănă speranţe cântând
zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând.

salcâmii s-au gătit cu frumoasă salbă
în livezi toţi merii înfloresc zâmbind
răsar slove vesele pe coala dalbă
fericiri mirene în azur proiectând.

zorii îşi revarsă bucuria albă
angelice lumini se strecoară în gând.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între nopţi de ciocolată...

Între nopţi de ciocolată m-ai ascuns, să-mi sorbi fiinţa,
Ca licoarea cea mai dulce, ce-ai băut-o ca pe-un leac,
Mirosind a romaniţă, în privire-ţi arzi dorinţa,
Să-i furi gurii mele macii, în parfum de liliac.

Spulberi visele-ofilite, înotând în carnea-mi dulce,
Ca-ntr-o mare păciuită, te scufunzi jinduitor,
Strecurându-te şerpeşte laşi coralii să se culce,
Şi-n celule îţi faci veacul pentru-o clipă de amor.

Mi-ai găsit iubirea-n sânge, ca pe drogul cel mai tare,
Şi-ai chemat-o mai aproape, fluturii să ţi-i alinte,
Ai sperat, să-i prinzi de urmă... tainică înfăţişare,
Dar, venită de niciunde, s-a ascuns printre cuvinte!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El o aşeza în el ca un etern anotimp

nimeni nu intuia cu adevărat
simfonia verdelui crud
şi dantelat aruncat ca un arc
peste sufletul lui şi peste universul înalt
fecundat de cuvântul divin
şi visul hieratic şi euforia pasiunii lui
ce-i înflorea ei în nopţi singurătatea
făcând-o să rămână trează
şi să suspine prelung
ca un clopot tânguindu-se în amurg
el o visa şi ea îi aducea mirosul mării,
mirosul lunaticei ieşită să caute luna
în cămaşa de borangic
mirosind a albăstrele revene
şi a miros de lună şi de stele
pe ţărm o uda cu lumină
de la tălpi în sus şi îi căra luceferi
cu cearşaful umed şi-i aureola umerii
din care zburau îngerii
în picioarele goale şi aurite
în nopţi ei scriau versuri la lumina lunii
şi-o lega de el prin iubire, cuvinte şi timp
aşezând-o în el ca un etern anotimp.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluci cu râset tandru

Prin porţi de cer deschise coboară-n şoaptă luna
Cu-alai de albe rochii ce-ademenesc feciorii,
Năluci cu râset tandru ce-n hore-şi prind cununa
Îşi spală trupu-n rouă pân' ce revarsă zorii.

Descântece şirete inundă calm pământul,
Misterioase umbre în dansuri veselesc,
Văzduhuri răvăşite înnobilează cântul,
Prin nelumeşti chemări iubirea o urzesc.

Poieni de flori animă sub chiotul zburdalnic,
Flăcăi se-aud pe nume strigaţi din depărtări,
Vrăjiţi, îndrăgostesc de glasul lor şăgalnic
Şi-aleargă spre-a le prinde din toate patru zări.

În revărsat de ziuă îşi risipesc menirea
Frumoasele fecioare ce-au veselit de zor,
În urma lor pluteşte mirabil fericirea,
Altiţe curg pe ape... băieţii plâng de dor!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnavalul zăpezii

Acopăr urechile cu gulerul de la palton,
Să nu aud ţipătul vântului sălbatic
Care dansează intr-un vârtej de fulgi,
Să nu aud rugăciunea mieilor la stână
Si urletul lupilor hămesiţi....

Si eu care venisem la Carnavalul Zăpezii,
Inşelătoare speranţă, la fel ca surâsul tău straniu
Intr-o noapte de făurar, la lumina unui felinar stins
Unde doar luna lumina odaia noastră
Si incerca să innoade un fir rupt de timp.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cerul tău de stele

Îmi plâng, măicuţă, ochii şi gândul mi-e la tine
Sperând să-mi leg tristeţea de ţărmul unui vis
Şi-n cerul tău de stele să-ţi aminteşti de mine
Aşa cum asprul dor în pieptu-mi cald n-a stins.

Potopul de sudoare pe fruntea nopţii geme
Durerea aţipind-o în udul pernei moi,
Cădelniţa de lacrimi preaplină-i de o vreme
Sporind neconteneşte în ropotul de ploi.

Mă-ncorsetează timpul în lanţul de secunde
Trezindu-mă din goană, grăbindu-mă spre-apus,
În somn te caut, mamă, şi-mi eşti demult niciunde,
Doar chipul să ţi-l mângâi, m-aş bucura nespus!

Stau întrebări la colţuri şi-aşteaptă ostenite:
Ţi-e pâinea caldă, mamă, ţi-e sete ori ţi-e greu?
În bulgărul de suflet sunt griji firesc sădite,
Nevolnic bat la poarta-mi chemându-te mereu.

E frig în ceruri, mamă, e vară printre stele,
Sunt albi în floare crinii şi-a iunie miros?
Trimit florarii lunii să-ţi semene lalele
Ca semn al mulţumirii, dumnezeiesc prinos!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie

Decembrie ne-mbracă-n praf de stele
Şi-n alibii fulgi, valsând într-un alint,
Flăcăi înnoadă-opincile de piele
În promoroaca iernii de argint.

Decembrie ne cântă valsul iernii
Pe strune de omăt şi dans de flori,
Ne-nvăluie în ceaţa densă-a lunii
În simfonii, pe-arcuşuri de viori.

Decembrie ne-acoperă-n miresme
De nori de fum şi cetină de brad,
Ne prinde-n haina miilor de basme,
Arzând lumini în braţele de jad.

Decembrie colindă Universul
Iar visele preschimbă-n bucurii,
Obraji îmbujoraţi aruncă fesul,
Muşcând din cozonacii aurii.

Decembrie întroienit coboară
Să şteargă ochii plânşi de peste an,
S-aprindă candelabrele de ceară
Pe cerul înstelat şi diafan.

Decembrie-n parfum de sărbătoare
Seduce prin magie şi mister,
Revarsă gerul nopţilor polare
În seara când răsună Leru-i ler.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de crin

Pe ramul vremii când ai răsărit
Zadarnic te-ai voit neînsemnată,
Miresme ca de rai s-au răspândit
Din taina firii tale-nveşmântată.

Aduni în cupă roua de pe cer
În candelă frumos mirositoare
Şi se topeşte gândul efemer
În zori de zi, de doru-ţi, dragă floare.

În straiul pur ghicesc podoabe noi,
Dai gâzelor tain în miez de zi,
Când stau pe sânul tău şi cântă-apoi
Sfioase lieduri mugurilor vii.

Pe ramul vremii iar ai înflorit
Şi ţi-ai deschis corola ne-ntinată,
Miresme ca de rai, fără sfârşit,
S-au răspândit din mantia-ţi curată.

Iar de pe ram de ai plecat, am strâns
Duios, şirag de mici mărgăritare,
E bucuria-nghiocată-n plâns
C-apari şi-n primăvara următoare.

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margine de gânduri

Urmează zboru-albastru printre fluturi
De îţi apasă-n suflet dorul greu,
Aşterne-mă la margine de gânduri,
Pe-un vis brodat din flori de curcubeu.

Când tainele şi-o despleti-nserarea
Şi dragostea-n simţiri va pune bir,
Hrăneşte-mi buzele cu sărutarea
Ce mă-nfioară până la delir.

La sânu-ţi cald sunt ca un prunc în pântec,
În ochii limpezi, apă de izvor,
Pe buze moi, viers dulce într-un cântec
Şoptit în nopţi toride de amor.

Curgi râu curat ce-n drum spre împlinire
În urmă lasă pietre şi noroi,
S-ajungi iubire limpede la mine
Când luna ţese stele pentru noi.

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii

Sângerii petale clatină în spice
Înălţând spre soare flăcările vii,
Vântu-n adiere forfotă dând bice
Scuturând tulpina florilor zglobii.

Ziua-i pe sfârşite, înapoi priveşte
Câmpu-mbujorat de făclii aprinse,
Blândul serii cade, luna licăreşte,
Caută prin lanuri candelele stinse.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născut prea târziu

povestea verdelui ce moare e pe cât de tristă pe atât de incredibilă
pentru că nimeni nu e dispus să moară tânăr. e greu de-înţeles ideea de sacrificiu
şi numai zeii pot accepta să-şi însuşească moartea omneneasca
ştiind că eternitatea le e hărăzită de la naştere

arşiţa verii se opreşte-n prag. primele ploi spăla cerul. ceaţa acoperă crepusculul
şi din tot acest amalgam acvatic vezi răsărind verdele crud al toamnei
seminţe nerăbdătoare sau poate naive îşi iau lumea-n cap
şi se dau. dau tot ce pot ca ofrandă. verdele lor inundă tristeţea

greu de crezut că cineva e dispus să moară la prima schimbare, la primul ger
şi totuşi, moartea sădită-n carne aşteaptă. răbdătoare.
cuvintele răsar din ceaţă. taina lor cerne răsuflările pustii
chiar dacă nu mai răspund tinereşte, ele, cuvintele, asemeni verdelui crud al toamnei, se dau uitării

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În serenitate

În serenitate, şoimii ochi clipesc,
Dănţuind serafic valsul marii linişti,
Alungând tumultul, patimi risipesc,
Îngropând, viclean, valuri de nelinişti.

Sting nevroze oarbe-n fum de tămâiar,
Dezlegând enigma păcii violate,
Ascuţind năuce săbii de amnar,
Isprăvind păcatul clipei condamnate.

În beţia nopţii calmul îl sădesc,
Adormind, vremelnic, pudice tăceri,
Cearcăne virgine tihna o iuţesc,
Ameţind caimacul surdelor plăceri.

Pleoapele cad pradă calmului ceresc
Şi-al nevătămării sacrei neclintiri,
De privirea cade, paşii se căiesc,
Respirând urgia tainicei zidiri.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă limbii române

în limba română zâmbeşte un pământ
când primăvara se umple de vlăstari
când codrul mirabil se leagănă în cânt
sub cerul ce-şi deschide porţile mari.

limba românească are mândru nume
câmpii de bucurie ce rodesc sub soare
grădina luminii mărturisită-n lume
cu speranţe ce răsar între munţi şi mare.

limba românească nu are-asemănare
grai dulce împletit cu mândre doine
vântul o îngână în întreaga zare
soarta tricoloră înzestrată cu taine.

limba românească împlineşte visuri
unită cu stele să curme abisuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herghelie de fluturi...

mi-ai furat un ciob din suflet
şi l-ai prins butonieră la sacoul de duminică
să-ţi fiu aproape când departele doare

nu-ţi fie teamă că ploile mor
atunci când sărută pământul
acoperă-mi trupul cu umbra-ţi şireată
şi-ascultă văpaia pietrelor încinse

dezleagă din hăţuri iubirea
şi-nhamă herghelia de fluturi
la trăsura bălaie din seraiul cu flori
în dimineţile ninse cu rouă
îmbie-mă-n pletele crude-ale ierbii
şi n-o să-ţi înşel aşteptarea

cu ochii-ţi ca şaua murgilor sălbatici
cuprinde-mi privirea şi fă-o să-ţi fie mireasă...

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Curcubeul muzelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

(La mulţi ani, soţul meu drag, Costică Antoche)

Cu tine mă trezesc şi nu îmi este teamă,
Cu tine toate lacrimile încep uşor să geamă,
Cu tine simt căldura zăpezilor din iarnă,
Cu tine mă-nvelesc când norii-ncep să cearnă.

Cu tine-i primăvară în tril de ciocârlie,
Cu tine-alerg desculţă pe rumena câmpie,
Cu tine sunt şi apa şi muntele şi marea,
Cu tine zbor luceferi, cu tine mângâi zarea.

Cu tine înfloresc precum salcâmul, vara,
Cu tine valsul vieţii îl cântă doar vioara,
Cu tine mă acopăr sub plapuma iubirii,
Cu tine simt aroma şi stropii fericirii.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi...

Într-o zi mi-e mai vară, într-o alta descresc,
Orice clipă trăită printre paşi mi-o zăresc,
Învârtită-i timona, dar nu-i timp de întors,
Curg ninsori fără milă, îşi întrec al lor tors.

Dar, privesc visătoare şi-aud ochii zâmbind,
Eu, mireasă în galben, trec prin toamnă iubind,
La picioare rugina mă decalţă de ani,
Tropoteşte-nsoţită de-un alai de şamani.

Şi mi-s tălpile goale şi-mi par toate mai reci,
Îţi ascult îndârjirea, viaţă, grabnic mai treci,
Dărnicia ţi-e scumpă când cerşind primăveri
Vicleşug pui în haina ce-o îmbraci în tăceri.

Anotimpuri străine, rând pe rând amurgesc,
Mi-e în urmă privirea, mi-o adun şi pornesc
Prin desişul de frunze, printre vânturi şi ploi,
Recunosc... e uşor... când zăpezi dăm în doi.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curge dor în ploi de stele

Roua-n talpa mea desculţă
astăzi dorul mi-l aţâţă
dor de ploaie şi izvoare
şi-alte tehne curgătoare.

Dor de cer cu stele-aprinse
când sta luna în culise
şi prin voalul de-ntuneric
gura gurii-i era petic.

Când prin voal de perle, sânii,
precum vedrele fântânii
săturau buzele-ncinse
cu săruturi interzise.

Săturau buze şi trupuri
sărutări cu gust de purpuri
iar când ploi ne erau hramuri
închinam iubirii lamuri.

Iar când ploi plouau plăcere
tot trecutul de durere
se sfărma precum o zală
lăsând Clipa siderală.

Se zdrobeşte roua'n gleznă
sufletu-mi iese din beznă
şi din dor dus la extreme
rup tăcerea... cu noeme...

Când stă luna în culise
mie-mi plouă'n stele... vise!

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cărările trupului

în nechezatul cailor
pe şesuri, pe dealuri
între macii ce ard pe o cărare
iubire şi fluturi
palmele, ţipătul buzelor
nu mă cerţi
ochii cer ca să vadă
nasturi deschişi
o rochiţă
o codană
o poartă
un pântec, un cuib
o iubire într-o vară

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!