Născut prea târziu

povestea verdelui ce moare e pe cât de tristă pe atât de incredibilă
pentru că nimeni nu e dispus să moară tânăr. e greu de-înțeles ideea de sacrificiu
și numai zeii pot accepta să-și însușească moartea omneneasca
știind că eternitatea le e hărăzită de la naștere

arșița verii se oprește-n prag. primele ploi spăla cerul. ceața acoperă crepusculul
și din tot acest amalgam acvatic vezi răsărind verdele crud al toamnei
semințe nerăbdătoare sau poate naive își iau lumea-n cap
și se dau. dau tot ce pot ca ofrandă. verdele lor inundă tristețea

greu de crezut că cineva e dispus să moară la prima schimbare, la primul ger
și totuși, moartea sădită-n carne așteaptă. răbdătoare.
cuvintele răsar din ceață. taina lor cerne răsuflările pustii
chiar dacă nu mai răspund tinerește, ele, cuvintele, asemeni verdelui crud al toamnei, se dau uitării

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Steve Jobs

Nimeni nu vrea să moară. Chiar și oamenii care vor să ajungă în rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Și totuși, moartea e destinația tuturor. Nimeni nu a scăpat de ea vreodată. Și așa și trebuie să fie, pentru că moartea este cea mai mare invenție a vieții. Agentul schimbării. Curăță vechiul pentru a face loc noului.

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

I: De ce plângem atunci când cineva drag moare? A. M: Pentru că nu știm că efemerul merge să îmbrățișeze eternul. În timp ce efemerul plânge după efemer, eternul e beatitudinea de dincolo de naștere și moarte. Dacă oamenii ar afla natura lor reală, bătrâna moarte nu i-ar mai putea atinge. Moartea e atât de bătrână încât și ea de abia așteaptă să moară, dar cum ar putea să moară dacă omul crede în închisoarea mincinoasă a nașterii? Află ceea ce ești și vei fi dincolo de acest vis efemer numit nașterea onirică, lumea onirică a formelor și firește o moarte la fel de onirică. În visul tău de azi-noapte ai visat o lume, de a cărei realitate și temeinicie nu te-ai îndoit, și totuși ai supus-o morții, genocidului, fără nici cel mai mic regret, când te-ai trezit. EXACT LA EL VA FI ȘI CÂND TE VEI TREZI DIN VISUL ÎN CARE ȚI SE PARE CĂ NOI VORBIM ACUM. Suferința ta la moartea cuiva drag, e doar coșmarul din care Maharaj te invită să te trezești chiar Acum! Doar eu Avadhut sunt singurul dincolo de naștere si moarte, dincolo de formă și exact așa ești și tu, DOAR TREZEȘTE-TE!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Gurău

Rondel în prima zi de școală

Am cunoscut-o în liceu
Închisă-n clasă răbdătoare
Parfum discret îmbietoare
Nu prea-mi plăcea și totuși eu...

Eram dispus la o-întrebare
S-o iau? S-o las sufletul meu
A cunoscut-o in liceu
Închisă-n clasă răbdătoare...

Atât i-am spus că-mi este greu
Să o deschid (la întâmplare)
S-a prefăcut că nu o doare
Era o carte ce mereu...

Am cunoscut-o în liceu!...

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Matei

Schimbarea la față

Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud,
Plutește o urmă de ceață
Urnită de vântul zălud.

Struguri grei pe-araci se cocoață,
Cocorii privesc înspre sud,
Natura se schimbă la față,
Își pierde din verdele crud.

Pământul e reavăn și ud,
Scârțâieli de greieri se-aud,
O floare de câmp se răsfață
În iz de uscată fâneață,
Natura se schimbă la față.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ești atât de puternic!

știu că nu crezi. este chiar greu de crezut. dar e adevărat.
sunteți Dumnezei a spus El. dar cine să-L creadă
când pe străzi se moare cu zile
și nu mai este nimeni să spună "Lazăre vino afară"
în momentul în care ai deschis ochii, ai văzut lumina
și lumina vine la picioarele tale, cerându-și iertare
la prima ta răsuflare, aerul a plecat purtându-ți aura și puterea
iar când ai pus picioarele pe pământ
pământul s-a înfiorat, recunoscându-te de stăpân
numai ploaia și vântul nu par să te asculte
încă fac ce vor ele
dar uită că la început a fost cuvântul
și cuvântul se desprinde cu greu de buzele tale
de dulceața sărutului tău

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Vladimir Potlog

Cuvintele nu trebuie să moară niciodată

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de iubire.
Pentru acel care are inima curată
Și crede cu adevărat în fericire.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în lacrimi de durere.
Pentru acel care nu iubește viața
Și nu ia de la ea nici o plăcere.

Cuvintele nu mor niciodată
Ele se preschimbă în flori și miere.
Pentru acel care are grijă de natură
Și are de la ea plăcere.

Cuvintele nu trebuie se moară niciodată
Chiar dacă uneori sunt ușoare sau grele.
Ele trebuie preschimbate în artă,
Căci arta e adevărata putere.

poezie de (27 mai 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Să nu vă temeți de îmbrățișări

cuvintele arestate așteaptă iertarea între gratii de uitare
sunt cuvinte ce trebuiau să dispară din lume
și dicționarele sunt pline de carii
printre care se plimbă torționarii de cuvinte

să nu vă temeți de îmbrățișări
chiar dacă sunt urmărite, puteți să le îmbrățișați
să le ascundeți sub limbă ca pe sfânta împărtășanie
sau să le strângeți la piept încălzindu-le tremurul

lumea s-a umplut de cuvinte violate ce se strecoară pe lângă pereți
prostia umblă țanțoșă învârtoșându-și neghiobia
și scuipându-și odraslele aurite de deochi
și e greu de crezut, dar rostirea e pusă la stâlpul infamiei

îmbrățișați cuvintele, iubiți-le și ocrotiți-le pentru că...
la început a fost cuvântul
și abia apoi... omul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Steinhardt

Curajul e taina finală; învinge acela care este dispus să moară.

în Jurnalul fericirii
Adăugat de Vizitiu AdamSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia" de Nicolae Steinhardt este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -59.95- 44.99 lei.

E toamnă iar

simt că viața nu mai are răbdare. cuvintele joacă în fața ochilor
muzica are alte sonorități, aerul are alt gust
și nici ideile parcă nu mai sunt fluide. au colțuri și țepi
și lasă în urma lor pete de uitare. sângerez. sunt tot o rană

vin alegerile! vin alegerile! dar eu aleg de când mă știu
fiecare zi este o nouă alegere, fiecare oră mă obligă
telefonul îmbufnat și-a ars bateria. până și lucrurile mor
dacă nu sunt băgate în seamă. aveam un bec. s-a scuturat

toamna asta e incredibilă. a sufocat verdele cu prea multă iubire
acum împrăștie aur pe toate aleile și cerne lumina
aerul ruginește, se desprinde ușor și cade sfidând gravitația. e plutire.
așa cum numai visele desprinse de pe geana dimineții se lasă purtate

către niciunde...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sub cerul crud de catifea

Sub cerul crud, de catifea,
Mă mângâie un vis de nea
Și dulce-cald și-ades calin,
Ca vorba plină de venin.

Dar sper că, doar în visul meu,
E cald mereu, e frigul greu,
Și chiar mai cred ca ea există,
Iubirea aia dulce-tristă!

poezie de (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în franceză.

Când de verde crud și muguri

Anotimp de frunze triste, ce-are gust de ploi amare
Năvălit-a dintr-o dată peste suflet, peste vise,
A inveșmântat pământul
într-o pestriță culoare
Ce mi-a încarcerat în nouri, porții mari din blândul soare.

Fâlfâiri neobosite
văluresc tot cerul toamnei
Încât: galben; roșu; albastru; brâul Maicii se dizolvă
Și îmi vine, tare-mi vine, să m-agăț de poala doamnei
Și să-i spun cum că, rodirea și migrarea n-o absolvă,

Nici de dezfrunziri și ceață, nici de nostalgii scurmate
În adânc de inimi calde, ce n-au vrerea timp să piardă
Geaba ne tocmește ochii, în culorile-i turbate,
Când, de verde crud și muguri, nu e lumea-îndestulată.

Anotimp de frunze-amare, ce-are gust de ploi nestinse
Mi-a descătușat speranța de sub tâmplele cărunte
Răscolindu-mi întomnarea amintirii reaprinse
Că inspir iar dor de tine. Prin cuvintele prea strâmte.

(septembrie 2021)

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești iubirea în a cărei frumusețe chiar și timpul își așteaptă bătrânețea! Vorbește-mi de frumusețea ta fără formă, pentru că frumusețea ta cu formă a fost încă de la naștere vândută timpului. Ce anume nu cere timp? Ce anume timpul nu poate atinge? În adevărata ta ființă chiar și moartea stă în genunchi și se roagă să moară. E atât de bătrână, a trecut peste ea atâtea milenii, atâtea veșnicii și nu poate muri. Așa că cere îndurare de la tine ca să o îngropi chiar în inima vieții veșnice. De ce să-i refuzi mântuirea?:) Draga mea, ești la fel de frumoasă ca și inima sacrului însăși. Tu ești iubirea în a cărei frumusețe chiar și timpul își așteaptă bătrânețea! Dacă ai putea să te vezi așa cum te privesc eu, ai știi că nu poți îmbătrâni și muri niciodată! Nu-i așa că tu ești mai frumoasă decât frumusețea?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce anume este de veacuri Aici? Frumusețea întrebării: "Cine sunt eu?" este că nu există niciun răspuns. Mintea va încerca să te ajute, dar însăși cuvintele "eu sunt" apar în ceea ce deja "Eu-Sunt". Liniștea este aceeași. Acest "Eu-Sunt" este cel care este la granița dintre "cu formă" și "fără formă", percepția pură, fără niciun perceptor. Dacă acum, în această clipă, există doar cuvintele și doar auzul, dacă ele nu caută să se asocieze unui individ - "eu", care încearcă să înțeleagă ceva - ce mai rămâne? Pe Cel ce moare înainte de moarte, moartea nu-l mai poate atinge, pentru că este el însuși moartea morții. Îmi place să spun, și chiar așa este, că El a îngropat moartea în Inima Vieții Veșnice. Noi nu realizăm că acest concept de naștere este o farsă la fel de mare ca și conceptul de moarte, chiar le credem reale. Noi credem că suntem o formă înlănțuită în lumea formelor. Când eu scriam Biblia, tu jucai table cu Dumnezeu. Pe mine mă interesează, ce anume este de veacuri Aici? Sinele nu este un concept, toate conceptele vin și pleacă din Prezență, dar Prezența rămâne. Ceea ce suntem noi este atât de evident, încât este inevitabil. Sinele este inevitabil!

în Când capul "eu-lui" este tăiat, ce mai rămâne?
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Descoperă magia, mulțumește

primul lucru de care îți dai seama, dimineața, e că respiri
și nimeni nu e dispus să accepte miracolul, li se pare normal să respire
cu toate că moartea este parte la toată bucuria noastră

mi-am privit degetele, într-adevăr nu sunt magician și nu am învățat trucuri
dar degetele mele pot mângâia o frunză, un trup, o foaie
și la nevoie pot chiar citi dacă e nevoie

nu sunt Houdini, nu am abilități speciale și nici practică
dar nu mă sperii de o ploaie și nici de zăpadă
chiar dacă inundațiile și avanlanșele pândesc la tot pasul

când spui mulțumesc sau te iubesc sau iartă-mă
sufletul de lângă tine înflorește
și asta este cea mai mare magie cu care mă pot juca

sper, chiar îmi doresc să respirăm mâine dimineață
e atât de frumos să simți răsuflarea celuilalt
și să saluți zâmbind printre gene această nouă zi

vă mulțumesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis

Picioarele îmi înverzesc a primăvară. Mă dor.
Prin piele fire crude îmi răsar întâia oară.
Mă umplu prima dată cu același decor
Durerea soarelui mă obsedează ca o povară.

Strig dintr-o fântână, ca un înecat, să mă scape!
De suferință nu pot nici să dorm, nici să visez.
Îmi smulg pielea de pe picioare și las să încape
Peste carne împletite rădăcini dese și verzi.

Ca o coajă de ou copt pielea îmi crapă și smulg
De pe piciorul drept lianele care mă strâng.
Cresc aripi crude și calc suferind peste pământ
Încărcat de ierburi în care greu e pasul stâng.

Sub talpa mea îmbumbesc crini și păsări aiurea.
Calc peste ele vesel la suflet și tânăr la trup.
Port durerea colțului ierbii ce îmi sparge pielea
Și simt lama ierbii tăind adânc în verdele crud.

poezie de (2009)
Adăugat de Mircea Lucian NincuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copacii se îmbracă în uitare

și-au trimis tot verdele în vacanță
și cu tonurile pământii la vedere
așteaptă o nouă revoluție. vegetală.
castanele cad singure,
cernând ploaia
așteptările zboară, stoluri, stoluri
și neaua cade învelitoare și mormânt
undeva la limita vieții, visele uită să îmbobocească
pretextând că și moartea e o alternativă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

În poarta toamnei

În poarta toamnei tainic bate vântul,
Strângând în brațe frunze din hogașe,
Iar ramurile pomilor, golașe,
În peticit strai i-au vestit debutul.

Ea-și numără nerăbdătoare rodul
Si turnând vinul dulce în potire,
Închină pentru-a frunzelor nuntire,
Ce-n ceas târziu și-au acceptat exodul.

Ecoul rătăcind prin văi mai strigă,
Dar glasul lui se pierde în pustie,
Descătușând și ultima verigă

Ce păstra vara-n vârf de ierarhie,
Până pumnalul toamnei să se-nfigă
În pieptu-i crud, fără anestezie.

sonet de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie pentru mamă

Nu e viata atât de tristă
Precum ți se pare ție
Hai sa faci pace cu moartea
Și din moarte viața învie.

Nu e viața atat atat de tristă
Știu că te-ai cam săturat
Dar o viață fără lecții
Oare ai fi preferat?

Nu e viața atât de tristă
A fost și a mea la fel
Dacă credința persistă
Capeți mari puteri de Zeu.

Nu e viața atât de tristă
Roagă-te pentru lumină
Știu ca durerea insistă
Roagă-ti Zeii, cere milă.

Nu e viața atat de tristă
Tristă e inima ta
Dacă n-ai credință-n suflet
Omu-i trist și viața-i grea.

Nu e viața atat de tristă
Câte în Cer atâtea în viață
Dac-ai crede un pic mai mult
Ai privi de sus la viață.

Nu e viața atat de tristă
Precum a fost viața ta
Dacă Moartea îți vrea viața
Ridică-te, spune DA!

poezie de (30 octombrie 2019)
Adăugat de Nicoleta PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din sertarul cu amintiri

am descoperit cu uimire cuvântul iubire. eram prea mic ca să-l înțeleg
dar prin asociere am înțeles că soarele nu caută pe cineva anume ci-i luminează pe toți la fel
și am văzut că luna își ascunde fața de fiecare dată când se îmbujorează

mă jucam cu cuvintele până când am observant că și ele pot răni
și am început să privesc cu uimire fiecare muchie, fiecare față
și cuvintele au crescut purtându-mă pe brațe fără să mai rănească pe cineva

m-am întrebat de ce este atât de fioroasă moartea,
dar din tot ce-am citit nu am aflat, așa că m-am decis s-o aștept
și-acum fiecare zi e un motiv de bucurie pentru că uneori și răspunsurile dor

am ales să iubesc neantul pentru că e singură modalitate de a-l invinge...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întreaga ta cunoaștere spirituală cu care te fălești acum, în fața morții nu va valora nici măcar cât o ceapă degerată. Prinde tu și îngroapă chiar acum moartea în inima vieții veșnice și atunci cuvintele tale vor aduce cu ele suflarea inimii Nenăscutului. În ființa ta adevărată, chiar și moartea stă în genunchi și se roagă să moară. Unde ai mai auzit asta? Cunoașterea doar îți intoxică viața, pe când ființarea ți-o beatifică. Aceasta este culmea extazului de A-FI ce nici o minte nu o poate ști.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook