Macii

Sângerii petale clatină în spice
Înălţând spre soare flăcările vii,
Vântu-n adiere forfotă dând bice
Scuturând tulpina florilor zglobii.

Ziua-i pe sfârşite, înapoi priveşte
Câmpu-mbujorat de făclii aprinse,
Blândul serii cade, luna licăreşte,
Caută prin lanuri candelele stinse.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sepale de fildeş

aglomerăm peroanele
cu bagaje de scrisori anonime
pierzând şirul întrebărilor anoste
prin ploaia febrilă de mai
jumătăţi de măsură
îşi caută prin crânguri perechea...

petale înflorite de tei
răvăşesc ochii blândelor şoapte
stânjenite de murmurul ascuţit al tăcerii
se aud paşi inocenţi pe alei
ca o plăpândă adiere a zefirului
ce mângâie pletele serilor caline

rostogolesc sub azuriul umbrelei
siropoase declaraţii de logodnă
promiţătoare legăminte petulante
cascade de sărutări amoroase

rădăcini din butaşii iubirii
au erupt din coasta primăverii vorace
înmulţind opaline sepale de fildeş...

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteiau în iarbă zorii

Scânteiau în iarbă zorii şi-adormea în ceruri luna
Când un scâncet de copil stingea dulcea tihnă-a verii,
Căuta prin scutec lapte şi un prim apus al serii,
O fetiţă cu ochi verzi săruta a mamei mâna.

Nu-ntrebaţi pe Dumnezeu de ce-a spart fereastra lumii
Într-o zi de mare sfânt când în candele aprinse
I-au tors visele-n fitil ca văpăile încinse
În oraşul lui Fănuş, cel ce-mbracă-n flori, salcâmii.

Dă târcoale-un rid sau două pârguindu-i tinereţea
Pregătindu-i drum ales spre amurgul ce-nteţeşte,
Prin troienile de-omăt cu încredere păşeşte
Gustând mierea din stupina ce vesteşte bătrâneţea.

În galop trecut-au anii, iar din fradeda-i pruncie
Nu-i rămase decât dorul şi oceane de-amintiri,
Ce urmară se-oglindiră în a gingaşei priviri
Şi în zâmbetu-i... de mamă... de soţie... de femeie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor de mac

În lanul cu galbene spice,
Puzderii de maci înfloresc,
Ce-o viaţă prea scurtă trăiesc,
Cu capul plecat spre matrice.

În zbor, păsări mii ciripesc,
Cu pliscuri flămânde, calice.
În lanul cu galbene spice,
Puzderii de maci înfloresc.

Cu răni sângerând, ca sub bice,
Un strop de răcoare cerşesc,
Să zvânte-ale lor cicatrice
Ce-ntreg orizontu-nroşesc
Şi lanul cu galbene spice.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spânzur luna...

Spânzur luna de tavanul argintat de albe stele,
Surâzându-mi din splendoarea unei nopţi inamorate,
Eu, întinsă-i cânt sonate dintr-o harfă de nuiele,
Ea m-aplaudă surprinsă, în reprize repetate.

Strălucindă licăreşte şi mă-mbie la visare,
Pe un pat de galbeni nuferi, într-o deltă cu egrete,
Ceara curge şiroindă din ea, dalba lumânare
Îmbrăcând în lucii raze aparenţele discrete.

Cântă-n şoaptă fermecată de favoarea dezmierdării
Ca o lebădă pe ape ce pluteşte graţios,
Condamnată-nsingurării nu cedează întristării,
Cere s-o dezleg din ceruri, să ne-ncânte radios.

Abajurul spart de strigăt rupe sforile pedepsei
Şi plonjează-n trambulina ce nu i-e deloc străină,
Dansatoare înfocată reanimă şarmul coapsei,
În romanticu-i balans... bolta-i plină de lumină.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziul drum

Am apărut de nicăieri pe strada dragostei de scris
Şi-am rânduit umile strofe atât cât pana mi-a permis,
Iar simplu joc de început mi-a fost şi dor şi nebunie,
Preaplinul sufletului meu s-a vrut hrănit cu poezie.

Transpun ce vântu-n zbor mi-aduce, o dulce şoaptă îl aud
Cum lin coboară pe hârtie nedefinit, banal şi crud
Şi formă dau sfioasei slove ce cu migală-o zugrăvesc
Pe albul pat, răsfir cuvinte şi din condei le şlefuiesc.

Iar îngerii de-mi sunt potrivnici şi muzele-s în carantină
Atunci n-abat din drumul meu, aştept tăcută, dar senină
Şi limpezesc şi scutur norii şi cu răbdare iar pornesc
Bătătorind târziul drum cu paşi mărunţi spre ce iubesc.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri (2018)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clătinarea

cum se clatină cum se clatină
cum
se clatină un cap mai jos de oltean
într-o slatină
cum
se clatină se
clatină toată ţara lui olt (?!)
clatină în garsoniera din sla
tina o pro
fesoară o poetă pe care o ştiu fir
firie de
şi e olteancă şi mă
enervează prin clă
tinare perpetuă
cum
iară se clatină
clatină

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între palme-am strâns "delta" şi-s aşa fericită,
Răsfoind-o-am trăit un spectacol de vis,
În parfumul cernelii m-am trezit ţintuită,
De-s bolnavă vreodată, ea mi-e leacul prescris!

catren de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetul iubirii

iubirea-i taina clipelor nescrise
e cheia ce uneşte doi străini
ea nu trădează fluturii de vise
le curăţă aripile de spini

iubire-ai ca o lebădă pe ape
ca ‘naltul zbor al marelui condor
e lacrima ce picură sub pleoape
când rănile nestinse aspru dor

iubirea-i iarba udă-n stropi de rouă
zefirul ce-n timpane-l resimţim
miracolul cerescului când plouă
e dulcele şi-amarul pân' sfârşim

iubirea-i curcubeul dintre nouri
e tot ce ne-nconjoară cât trăim
e micul vals al marilor ecouri
pe ringul ce-am ales să dănţuim

iubirea-i simfonia primăverii
e inocenţa soarelui din zori
e luna ce luceşte-n pragul serii
pe-arcuşuri lunecoase de viori

iubirea-i macul roşu dintre şine
ce nu se pleacă-n faţa unui tren
e zumzetul destoinicei albine
ce zburdă peste lanuri de saten

iubirea-i răsăritul şi-asfinţitul
e zâmbetul din ochii de copil
e vraja ce cunoaşte infinitul
polenul strălucind pe un pistil

iubirea-i anotimpul veşniciei
e-averea ce ades n-o preţuim
iubirea e liantul trăiniciei
e leagănul sortit să locuim

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LA CEASUL BLÂND AL SERII

Nimic nu stinge fiara ce doldora coboară
Topindu-se sub sfoara întinsului pământ,
La ceasul blând al serii lumina o doboară
Carbonizând înaltul, croind negru veşmânt.

Se troieneşte-argintul în infinite zări
Ştergând sinitul zilei, încorsetând seninul,
Acoperind de umbre noptatice cărări
Muşcând bucăţi de lună, ademenind divinul.

Tăciuni smoliţi separă funinginea de scrum
Lansând al nopţii leagăn în aţipiri de cer
Trezindu-se grăbiţi, făcându-şi lesne drum
În temporale spaţii ce niciodat' nu pier.

La orizont e fiara ce urcă dogorândă
Dorind să mai aprindă lumina-n zori de zi,
Domol începe-a arde sub flacăra flămândă
Pân' ce amurgu-i stoarce puterea de-a urzi.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternele poeme

Ne apropiem
de teiul singuratic
ce străbate orizontul
în liniştea serii
crengile par nişte
perdele-nflorate
luna îşi întinde
mâinile fine
prin voalul de mătase
revărsând dor şi patimi
peste sat.
Stelele, neobosite făclii
deapănă firul nopţii
am privit destinul schimbat
într-o nouă formă
a vieţii...
culeg parfumul florilor
din zborul secundei
facem schimb de cuvinte,
caut echilibrul
în eternele poeme.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai un fel al tău

Tu ai un fel al tău de-a fi
faci cumva şi prinzi clipa-ntre gene
şi raza serii o-mbraci în căprui
punând în mine nostalgia unei toamne întregi,

Tu ai un fel cuminte de a ispiti
când îţi muşti buza de jos a întrebare
tâşnesc sângerii flăcările asfinţitului
şi-n mine se revarsă lava aşteptărilor,

Tu ai un fel nonşalant de-a rosti necuvinte
când îmi îmbraci ziua cu adevăruri necoapte
apoi ca un magician întinzi mâna cu iubire în joacă
şi mă laşi cu umbra ce ţi-o strâng în braţe până în zori....

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o toamnă timpurie

Mi-a fost dat să-ţi fiu ursită într-o toamnă timpurie,
Când în bob plesneau ciorchinii în potop de bucurie
Şi când vinul clocotea şi umfla în buza spumei
Iar rugina înmulţea, tremurând de spaima brumei.

Era vremea, când cocorii inundau în cârduri, cerul,
Osteneau în zbor, grăbiţi, i-alunga din urmă gerul,
Codrii galbeni scuturau şi foşnea prin frunze vântul,
Ropoteau castani şi roşcovi, veşmântând, de zor, pământul.

A fost vals, a fost tangou, a fost dans într-o cascadă,
Râurate primăveri văluresc azi prin zăpadă,
A fost vreme de iubire, vis în mal de primăvară,
Sub coroane de salcâmi, un parfum de dulce-vară.

Iar din urmă anotimpuri au rostogolit troiene,
Scuturând munţi de nămeţi peste anii scurşi alene,
Au prins gust de verde crud două margini de câmpie,
Doi lăstari îndrăgostiţi, într-o toamnă timpurie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna Florilor

Au apărut şi toporaşii
Prin iarba fragedă pe plai,
Şi gânguresc toţi copilaşii
(Făcuţi din flori în luna mai).

epigramă de Ioan Mărginean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub braţe de salcâmi

Smintite zdrenţe alintate vâslesc prin aer semănând
Covor de albe candelabre, întreaga zare parfumând,
Petale mici, îmbietoare trezesc toţi îngerii din rai
Sfidând risipa, ameţind-o în armonia lunii mai.

Duioase umbre descălţate dansează magic pe pământ
Suind la ceruri desfătarea în zbateri proaspete de vânt
Stârnind miresmele în ramuri, îmbălsămându-le plăcut,
Trăind al clipelor dezmăţul de-a respira în absolut.

Ciorchini se rup şi cad aievea într-un balsam ameţitor,
Inundă-ntregul univers în finul, dulce, scump odor,
Sub braţe-ntinse de salcâmi se zbat fantastice arome,
Sunt cavalerii primăverii, nu-s năluciri şi nici fantome.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine

(La mulţi ani, soţul meu drag, Costică Antoche)

Cu tine mă trezesc şi nu îmi este teamă,
Cu tine toate lacrimile încep uşor să geamă,
Cu tine simt căldura zăpezilor din iarnă,
Cu tine mă-nvelesc când norii-ncep să cearnă.

Cu tine-i primăvară în tril de ciocârlie,
Cu tine-alerg desculţă pe rumena câmpie,
Cu tine sunt şi apa şi muntele şi marea,
Cu tine zbor luceferi, cu tine mângâi zarea.

Cu tine înfloresc precum salcâmul, vara,
Cu tine valsul vieţii îl cântă doar vioara,
Cu tine mă acopăr sub plapuma iubirii,
Cu tine simt aroma şi stropii fericirii.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

,, După toate cartuşele căzute pe pământ, toate flăcările aprinse şi stinse de vânt, după toată negura ce a acoperit totul, mai încearcă să calci pe pământul naturii, in picioarele goale. "

citat din Daria Creţu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluci cu râset tandru

Prin porţi de cer deschise coboară-n şoaptă luna
Cu-alai de albe rochii ce-ademenesc feciorii,
Năluci cu râset tandru ce-n hore-şi prind cununa
Îşi spală trupu-n rouă pân' ce revarsă zorii.

Descântece şirete inundă calm pământul,
Misterioase umbre în dansuri veselesc,
Văzduhuri răvăşite înnobilează cântul,
Prin nelumeşti chemări iubirea o urzesc.

Poieni de flori animă sub chiotul zburdalnic,
Flăcăi se-aud pe nume strigaţi din depărtări,
Vrăjiţi, îndrăgostesc de glasul lor şăgalnic
Şi-aleargă spre-a le prinde din toate patru zări.

În revărsat de ziuă îşi risipesc menirea
Frumoasele fecioare ce-au veselit de zor,
În urma lor pluteşte mirabil fericirea,
Altiţe curg pe ape... băieţii plâng de dor!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment de linişte

O noapte luminată cu stele mii şi mii
Te fascinează-ndată, ca joaca pe copii.
Şi vezi pe cer cum luna, sfioasă se arată
Şi în tăcerea nopţii, mireasma te îmbată.

Este un iz puternic al florilor zglobii
Ce stau pe malul bălţii, aflată vizavi.
Şi pe neaşteptate, din calmul nesfârşit
Răsun-o voce caldă ; vocea de răsărit.

Îndată tot văzduhul se umple de culori
Şi-ncepe ca să cânte mulţimea dintr-un stol.
Şi fuge luna, fuge; se zbate să se-ascundă
Căci în curând pe cer un soare o s-ajungă.

poezie de Ramona Kovacs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment de linişte

O noapte luminată cu stele mii şi mii
Te fascinează-ndată, ca joaca pe copii.
Şi vezi pe cer cum luna, sfioasă se arată
Şi în tăcerea nopţii, mireasma te îmbată.

Este un iz puternic al florilor zglobii
Ce stau pe malul bălţii, aflată vizavi.
Şi pe neaşteptate, din calmul nesfârşit
Răsun-o voce caldă ; vocea de răsărit.

Îndată tot văzduhul se umple de culori
Şi-ncepe ca să cânte mulţimea dintr-un stol.
Şi fuge luna, fuge; se zbate să se-ascundă
Căci în curând pe cer un soare o s-ajungă.

poezie de Ramona Kovacs (2002)
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!

În serenitate

În serenitate, şoimii ochi clipesc,
Dănţuind serafic valsul marii linişti,
Alungând tumultul, patimi risipesc,
Îngropând, viclean, valuri de nelinişti.

Sting nevroze oarbe-n fum de tămâiar,
Dezlegând enigma păcii violate,
Ascuţind năuce săbii de amnar,
Isprăvind păcatul clipei condamnate.

În beţia nopţii calmul îl sădesc,
Adormind, vremelnic, pudice tăceri,
Cearcăne virgine tihna o iuţesc,
Ameţind caimacul surdelor plăceri.

Pleoapele cad pradă calmului ceresc
Şi-al nevătămării sacrei neclintiri,
De privirea cade, paşii se căiesc,
Respirând urgia tainicei zidiri.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!