Floare de crin

Pe ramul vremii când ai răsărit
Zadarnic te-ai voit neînsemnată,
Miresme ca de rai s-au răspândit
Din taina firii tale-nveşmântată.

Aduni în cupă roua de pe cer
În candelă frumos mirositoare
Şi se topeşte gândul efemer
În zori de zi, de doru-ţi, dragă floare.

În straiul pur ghicesc podoabe noi,
Dai gâzelor tain în miez de zi,
Când stau pe sânul tău şi cântă-apoi
Sfioase lieduri mugurilor vii.

Pe ramul vremii iar ai înflorit
Şi ţi-ai deschis corola ne-ntinată,
Miresme ca de rai, fără sfârşit,
S-au răspândit din mantia-ţi curată.

Iar de pe ram de ai plecat, am strâns
Duios, şirag de mici mărgăritare,
E bucuria-nghiocată-n plâns
C-apari şi-n primăvara următoare.

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Lampioanele vii (2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de cais

Vin raze de lumină în tumult,
Înfiorează muguri străvezii,
În trunchiul reavăn inima ascult
Când în nectar bondarii fac beţii.

Pe ramul vremii iar au răsărit
Fecioare ireale-n zori de zi,
Miresme ca de rai au năvălit
În voaluri din petale rozulii;

De pace imnuri, înspre miază-zi,
Înalţă corul de albine-n zbor,
Regina însăşi florile-o păzi
Folos să fie-n truda tuturor.

Ah, fericită m-aş simţi atunci
Când florile fecioare-ar zăbovi
--Nesocotind a timpului porunci--
Şi-ar sta deschise-o zi şi încă-o zi!...

Dar ramul cum ades e schimbător,
De vremea pământeană depărtat,
Corole de cais, el, visător,
În sipetul crăiesc a ferecat.

Vin raze de speranţă în tumult,
Înfiorează ceasuri străvezii,
În trunchiul copt eu inima ascult
Când în nectar bondarii fac beţii...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne de încălzire a vremii

Primăvara s-a trezit,
Câmpul iar a înverzit
Şi apar ca floricele
Gropile de pe şosele...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsnicie cu năbădăi

Doamne, cât s-au mai iubit
Când la nuntă s-au unit!...
Peste ani, cu disperare,
Se urăsc... la fel de tare.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (iunie 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa codrului

Crescut până mai ieri în soare
Lumina corpul îmi hrănea,
Împrăştiam în jur vigoare,
Ozonul ceaţa o gonea...

Dar am intrat acum în umbră
Şi larve pieptul îmi golesc,
M-aşteaptă înfruntare sumbră,
Uitate, frunzele pălesc;

Ce strâns mi-e sânu-n iederi multe,
Cum lacome din sevă trag!
Îmi chem ciocănitori s-asculte,
Să-mi lecuiască trupul slab.

Răceala firii mă-nconjoară,
În barbă-mi se-nmulţesc ferigi,
Aud toporul cum doboară,
Mă dor ecouri, dacă strigi...

Inchipuiesc faţa-n oglindă:
--Sunt eu, sunt codrul cel slăvit?
Chiar el coroana să-mi aprindă,
El, omul? Crud nesăbuit!

Un plâns cu lacrimi de răşină
Al codrului neputincios,
Îi scutur ramuri fără vină,
Mărgăritare curg pe jos...

Aşa mă vor afla nepoţii,
Cu ramul mândru agăţat,
Precum o gâză-n plasa sorţii,
Din falnic, iată-mă plecat!

.............................

Las pruncilor s-adune darul
Luminii strânse peste zi,
Cândva le-o povesti stejarul,
De gloria-mi le-o aminti.

Cum graţioasele narcise
Au mângâiat copilării,
De clopoţei petale-atinse
Nălţau un lied înspre tării,

Cum se înfiripa idilă
În străluciri trandafirii,
Cu verde pur de clorofilă
Şi genţiene azurii...

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur... (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Radu

De ce n-ai aşteptat până la vară
Când primăvara se renaşte-n lunci
Cu verde clar, lichid închis în lacrimi
Venind de departe, din suflete adânci.

Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircite-n toamnă
Şi te-ai murit în cartea de pe masă
Biblia veche cu coperţi de aramă.

La moartea ta n-am plâns şi nici nu ştiu
Dacă vreodată, Radu, te voi plânge.
Te-ai sinucis fără să mă aştepţi.
Te-ai dus fără să mai întrebi de mine.

Azi te mai caut printre frunze moarte
Şi cânt încet prin galbenul pădurii
Dar mor doar uneori când apa curge
Şi se despoaie de frunzar, gorunii.

Te-ai dus fără să-mi spui că nu mai vii
Pădurile s-au strâns chircit în mine
Şi nu se mai trezesc spre primăvară.
Păzite-s azi doar de-un lătrat de câine.

De ce n-ai aşteptat până la vară,
Pământul e arat şi stă în asfinţit.
Te-am aşteptat atât de mult să vii
Şi tot mai cred că vii, chiar de vei fi murit.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoza vremii

Se duse dar, precum un fum
Trecutul an de pe aici,
Lăsă în urmă un,, parfum,,
De,, virusache,, cu şorici!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabet

Arzând, ţi-am scris în tăcere şi
Binele meu ţi-a tăiat jumătatea,
Când ai uitat să mă priveşti...

Dincolo de mine e ceaţă densă iar
Eu nu mai văd dacă vii sau pleci...
Frumos era să fi deschis ochii când era cald pentru că
Gândul meu te raţionează egoist acum...

Hartă n-am să-mi revin,
Inima ochilor doare în absenţă,
Jumătatea s-a ciobit pe margini şi
Kilograme de dor s-au proptit pe slăbiciune...

Lumină vreau, în pori şi-n suflet, căci
Motivele s-au strâns de mult în urne, umbrind, şi
Nu-i soare înăuntru, ci frig...

Oare e gând mai mult ca suflet sau
Poate m-ai uitat în rânduri vechi
Râzând a întreg?
Sau vrei să tac până adormi
Şi uiţi că-n litere e aşteptare!...

Taci şi-n urma ta se nasc sensuri iar
Ţie ţi-e dragă, poate, întrebarea strivită...

Uite, din suflet mi-aş vinde cuprinsul
"Viu" să te ştiu aproape;
Xerox să-mi fii în sentimente, imperfect,
Zâmbind...

poezie de Gabriela Chişcari (24 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua îndrăgostiţilor

Cunoscându-se în gară
Îndelung s-au sărutat,
În tramvai se cununară
Şi-n metrou au divorţat!

epigramă de Gabriela Genţiana Groza din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacra şi cu Virusache

Virusache e vedetă, răspândit e pe planetă,
Cu tulpini şi cu cosiţe, trenă lungă şi cochetă.
Unii pleacă în vacanţă să-şi păstreze silueta
... Alţii-s supăraţi că soacra le-a stricat din nou chiuveta.

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (6 martie 2021)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e inima vioară

Mi-e inima vioară glăsuind
Pe ramul de migdal abia-înflorit
În vraja anotimpului suind
O coamă lină, dealul însorit.

Arcuşul smălţuit cu fluturi mii
Dansa pe coarde pline de fiori,
Însenina livezile pustii
Cu nestematele ivite-n zori.

Mi-e inima surprinsă de amurg,
Privesc uimită clipele târzii,
Dau zilelor bineţe când se scurg
Şi ştiu c-aşa a fost şi-aşa va fi...

Mi-e inima vioară, glăsuind...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (29 noiembrie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trupul te doare

Când trupul te doare, ca şi inima,
Când nu mai vrei să scrii nimic,
Când toate iubirile s-au răspândit
Ca fluturii pe câmpul cu maci şi ciulini,
Atunci îndrepţi ochiul minţii spre Dumnezeu,
Zadarnic I-ai negat existenţa, El nu te mustră,
Simţi un gol necunoscut în tot trupul,
Inima sde opreşte o clipă, parcă ar gândi,
Uiţi toate cărţile citite, ca şi cum te-ai dezbrăca de haine,
Vei plonja în cerul –abis, nu vei zbura, nu poţi, dar vei crede
Că şi asta este posibil, fără mijloace de transport,
Decât o Iubire imensă de absolutul pe care nu-l vei înţelege
Cu mintea, ci numai cu sufletul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a-nfiorat natura ...

Un ram în floare freamătă la geam.
Alerg să văd de-aievea e, sau vis.
Ca să nu-l sperii, privesc prin perdea;
E primăvara!... poposea-n cais...

Venea ca-n orice an, după tipic,
Să-mbrace-n flori, aşa cum era scris,
Tot ramul peste iarnă dezgolit,-
Priveliştea cerşind bis după bis.

Toti pomii freamătă la unison.
Cât vezi cu ochii muguri s-au deschis.
Miresmele plutesc îmbietor
Şi năvălesc prin geamu-ntredeschis.

M-a-nfiorat natura renăscând.
Cu drag privesc, cum se-admira Narcis.
Parcă nirvana-n braţele-i m-a strâns.
Şi pe Pământ e-un colţ de Paradis!...

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor de mai

Când rozele cupa-şi deschid
Şi-n tandre miresme tresar,
Îmi scot rochii vechi din armoar,
Ce flutură-n vântul timid.

Vom bea amândoi un Cotnar,
Cu gândul ştrengar, dar lucid,
Când rozele cupa-şi deschid
Şi-n tandre miresme tresar.

Iar tu, parcă orb şi avid,
Tenace şi dulce tâlhar,
Întinzi mâna dreaptă, candid,
Şi rochia-mi deschei la fermoar,
Când rozele cupa-şi deschid.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetul ploii
şiroind la fereastră
în miez de noapte-
numai gândul pribegind
la fiul dus departe

tanka de Gabriela Genţiana Groza (24 iulie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmi în floare -
sub soarele amiezii
gândul la cei dragi

haiku de Gabriela Genţiana Groza (22 mai 2018)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Pe câmpul reavăn zăpada s-a topit,
Şi-ndată verde a încolţit speranţa,
Culorile zambilelor s-au răspândit,
Pictând cu măiestrie cutezanţa.

Pe crengile unui bătrân cais,
În alb şi roz a înflorit credinţa,
Din mugurii crăpaţi ai unui vis,
Renaşte înmiresmat fiinţa.

Albinele poartă în zborul lor,
Nectarul bucuriei înspre vară,
Soarele străluceşte-n viitor,
Şi aduce în suflet primăvară.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Programat la vaccinare, pune omul o-întrebare

Dacă merg eu la vaccin
Şi sunt dependent de vin,
Când să beau şi eu o cupă,
Înainte muuult... sau după?

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (26 ianuarie 2021)
Adăugat de Geniana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alaiul gâzelor

În zori de zi ivită cu piersicii petale,
Nectarul din corole răsfaţă paneraşe,
Agită fanioane albine cercetaşe,
Reginei trena poartă pioasele vestale.

O laudă în imne, o leagănă alaiul,
Miros de pâine caldă îi abureşte calea,
Livezile-nflorite înseninează valea,
A gâzelor cântare învăluie tot plaiul.

Un freamăt de albine dealul încununează
În loc cu flori pestriţe popas face Soborul,
Coliba e deschisă, în prag este Păstorul
Şi blânda zămislire bineţe le urează.

Se minunează Timpul şi cu privirea roată
Îşi mângâie supuşii opriţi în miez de sat,
"Dong-ding" un clopot răzbate apăsat,
Cu bucurie cheamă, "ding-dong", fiinţa toată.

Ofrande la icoane aduce Adunarea,
În semn de mulţumire închină rugăciuni,
Căci Ploaia alungat-a din glie uscăciuni
Iar Dumnezeu din Ceruri a auzit chemarea.

Pluteşte peste dealuri un porumbel de nea,
Poştaş primăvăratic ieşit din lumi de vis
Ce scapă-n reavăn bulgăr, când tolba şi-a deschis,
Sămânţă de lumină clipind mărunt: o stea.

Culcuş n brazda caldă Semănătoru-i face,
Din somn, în trupul Geei, gingaşul pui tresare,
Lumina încolţeşte şi-un Curcubeu răsare,
Multicolor papyrus, mesaj divin de Pace.

Se clatină în axă Uriaşul de ţărână,
I se preling în plete dorinţele fuioare,
Bat gâzele mătănii, culeg mărgăritare
De Curcubeu, grăunţe din Vremea cea bătrână...

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Programat la vaccinare/ pune unul o-ntrebare

Dacă merg să-mi fac vaccin
Şi sunt dependent de vin,
Când să beau şi eu o cupă,
Înainte muuuult sau după?...

epigramă de Gabriela Genţiana Groza (2 februarie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au dus Babele -
miros de pământ reavăn
sfinţeşte livada

haiku de Gabriela Genţiana Groza (martie 2012)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!