Decembrie
Decembrie ne-mbracă-n praf de stele
Și-n alibii fulgi, valsând într-un alint,
Flăcăi înnoadă-opincile de piele
În promoroaca iernii de argint.
Decembrie ne cântă valsul iernii
Pe strune de omăt și dans de flori,
Ne-nvăluie în ceața densă-a lunii
În simfonii, pe-arcușuri de viori.
Decembrie ne-acoperă-n miresme
De nori de fum și cetină de brad,
Ne prinde-n haina miilor de basme,
Arzând lumini în brațele de jad.
Decembrie colindă Universul
Iar visele preschimbă-n bucurii,
Obraji îmbujorați aruncă fesul,
Mușcând din cozonacii aurii.
Decembrie întroienit coboară
Să șteargă ochii plânși de peste an,
S-aprindă candelabrele de ceară
Pe cerul înstelat și diafan.
Decembrie-n parfum de sărbătoare
Seduce prin magie și mister,
Revarsă gerul nopților polare
În seara când răsună Leru-i ler.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.