Ce spune pădurarul
Luna-i doar licărul unei candele
Luminând în bezna cea opacă.
Cerul înstelat e holul unui castel,
Iar Pământul camera copiilor de joacă,
Unde întreaga noapte copaci bătrâni
Stau și veghează somnul unor ape clare:
Bunicile leagănă pruncii în coveți,
Iar ciobanii au grijă de mioare.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre copilărie
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre jocuri
- poezii despre copaci
- poezii despre castele
- poezii despre bătrânețe
Citate similare
Ce spune șarpele cu clopoței
Luna-i un mic popândău.
Se înfioară-n fiecare noapte.
Stă deasupra dealului și plânge, plânge,
Înfricoșată c-o voi mușca pe neașteptate.
Soarele-i un mustang. Fricos
Ca toți cei stăpâniți de mari emoții,
Tremură, dimineața, la amiezi și seara
Temător c-o să-mi înfig în el colții.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frică, poezii despre șerpi, poezii despre seară, poezii despre plâns, poezii despre miezul zilei sau poezii despre dimineață
Puterea celor singuri (ce spune cerșetorul)
Luna-i un călugăr n-are soață,
Care se plimbă prin chilia lui crug divin.
Puterea-i, e cea a oamenilor jurați cerului,
A căror viață sfidează orice chin.
Ei sunt de stele sau de umbre-aproape.
Ei vin asemeni zăpezilor sau stropilor de rouă.
Nu lasă-n urma lor păreri de rău, ci numai
Arcada unui cer albastru vegheat de luna nouă.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre soție
- poezii despre rouă
- poezii despre religie
- poezii despre plimbare
- poezii despre cerșetorie
Ce spune bunicul șoarece
Luna-i regina sfântă-a huhurezilor.
Ea ține închis păsăretul cel holbat
Într-un borcan până amurgul serii;
Apoi, îi dă drumul la vânat.
Buhele se reped spre noi
C-un fâșâit care-ți dă fiori
Și fără milă-nhață fetițele naive
Și șoriceii neascultători.
Așa că prindeți-vă de raza lunii,
Rugați-vă și-i cereți îndurare:
Lasați-i ofrandă brânză verde
Printre copaci cu frunze rare.
Nu chițăiți noaptea deloc, copii,
Și nu mai roadeți ușa la afumătoare:
Astfel regina bufnițelor ne va iubi
Și nu va mai trimite-acele zburătoare.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre bufnițe, poezii despre zbor, poezii despre vânătoare, poezii despre verde, poezii despre naivitate, poezii despre monarhie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Greieri în grevă
Aiurita regină-a țării minunilor,
Pe tron alb ca laptele, din clopoțelul unei flori
A comandat orchestrei ei de greieri
Să-i cânte-n clipa în care se lasă roua-n zori.
Dar stropii reci de rouă au udat lăutele,
Iar ei n-au mai putut în nici un fel cânta.
În schimb, acum banda aceea de lăutari bruneți
Își exersează bemolii și diezii sub podeaua mea.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre schimbare, poezii despre muzică, poezii despre lactate, poezii despre grevă, poezii despre greieri sau poezii despre flori
Ce spune vocea rece a științei
"Există un motor în fiecare flutur,
Există un arc întors în fiecare-albină;
Există hidraulică într-o margaretă
Și-n fiecare copac se află o mașină."
"Dac-am putea privi privighetoarea
Când, galeș, ciripește-între flori de catifea
Prin raze X sau gamma,
Noi am vedea cum se-nvârt rotițele în ea."
Iar eu sper ca toți oamenii
Care au astfel de crezământ
Să-și doarmă cât mai curând somnul
Sub pământ.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre voce, poezii despre radiologie, poezii despre privighetori, poezii despre motoare sau poezii despre existență
Ce spune sperietoarea de ciori
Întunecate,-n zbor de zdrențe, aripile spiritelor nopții
Provoacă teamă, dar mie-o generoasă favoare-mi fac.
Ele se strecoară printre gardurile grădinii unde eu
Stau de pază zi după zi, veac după veac.
Îmi flutur brațele peste cărare. Trupele mi-ascultă
Comanda-ngenunchiate-n reverență, ca un balerin,
Și-mi dăruiesc, mătăsoase, robe de umbră străvezie
Și cupe de ciuboțica cucului pline ochi cu vin.
Apoi, dezvelesc o comoară numită lună,
Lucru scump mie în nopți cu marame-albastre,
Și-o țin sus în aer, luminoasă, doar pentru mine,
Pentru că eu sunt Regina acestui cer de astre.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre lumină, poezii despre generozitate sau poezii despre dans
Cine știe?
Ei spun că un rege e nebun. Se poate. Cine știe?
Ei spun că un rege e senil, albit de prea multele ninsori.
Ei spun că un rege e molâu și că e bolnav la cap,
O păpușă numai bună de manevrat cu niște sfori.
Europa-i atunci locul lor de joacă, de hârjoană?
Azilul de nebuni, până vom afla că lumea e damnată?
E locul lor de fanfaronadă, de conferințe-îmbăloșate,
Până vom descoperi că fiecare casă-i blestemată?
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păpuși, poezii despre ninsoare, poezii despre lăudăroșenie, poezii despre boală sau poezii despre alb
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Sunt ținta oamenilor supărați, plini de toane.
Cineva acolo zilnic se joacă în cenușă,
Făcând fel de fel de glume grosolane.
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Alte geamuri sunt, totuși, mai mereu intacte.
Nimeni n-aruncă-n ferestrele de la biserici,
Bunăoară, cu bucăți de cărămizi crăpate.
Geamurile fabricilor sunt mereu sparte.
Ceva aiurea-n lumea asta miroase-a moarte.
Ceva e putred cred eu, în Danemarca.
Apocalipsa fabricilor cântecul unor geamuri sparte.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre supărare, poezii despre creștinism, poezii despre cenușă sau poezii despre capricii
Voiajul
Care este catargul meu? Un creion.
Velele mele? Zece aștri pe cerul albastru ca un iris.
Care este marea mea? Călimara cu cerneală.
Unde mă duc? Înapoi în paradis.
Ce mănânc? Flori de știr,
În vreme ce-alizeele-n păduri îngână cântece străvechi.
Mănânc florile cu lingură din fildeș,
În vreme ce-alizeele-n păduri îngână cântece străvechi;
Cântece pe care le cântau odinioară îngerii
Pe vremea când nu exista toamnă, ci numai primăvară...
Cântecele de-altădată ale raiului și-ale primăverii.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre primăvară, poezii despre îngeri sau poezii despre toamnă
Tolstoi încă mai ară
Tolstoi mai ară încă. Atunci când sus, vineți, norii se sparg
Pe cer se deschide-un câmp mai larg decât întreaga lume.
Acolo trudește el, la poarta raiului, c-un picior dincolo de prag
E mult mai înalt decât norii care umbresc acest pământ,
Numai congresul planetelor stă deasupra lui
Și-aleile cerești unde stele noi se nasc, cuvânt după cuvânt.
Purtând țărănesc veșmânt, aplecat peste plug, încă mai ară
Tolstoi, acest înger al păcii. Departe, pe câmp, caii lui
Trec mereu, mereu cu coamele în vânt, la fel ca prima oară.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vânt, poezii despre sat, poezii despre planete sau poezii despre picioare
Ce-a văzut luna
Doi politicieni s-au întâlnit sub raza lunii pline.
Relaxarea chipurilor, gestica, păreau cam simulate.
Au aruncat o privire peste prerie.
Zâmbetele lor erau și ele, parcă,-un pic trucate.
În diferite forme, cândva ei au condus
Statul spre varii falimente,
Dar au făcut-o cu-atâta artă și lipsă de bun simț
Încât fanii i-au considerat niște mari talente.
Stăteau la umbra unui hat și n-au spus
Niciun cuvânt, dar au fumat trabuc după trabuc.
Un portofel a trecut din mână-n mână.
A doua zi-n țară nu mai era niciun bucluc.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trecut, poezii despre relaxare, poezii despre politică, poezii despre lună plină, poezii despre fumat, poezii despre cuvinte sau poezii despre artă
Două ciori bătrâne
Două ciori bătrâne stăteau pe pălimarii unui gard.
Două ciori bătrâne stăteau pe pălimarii unui gard,
Gândindu-se la cauză și la efect,
La buruieni și l-al florilor aspect,
La legile naturii și la intelect.
Una dintre ele-a mormăit, una dintre-ele-a bolborosit,
Una dintre ele-a mormăit, una dintre-ele-a bolborosit.
Fiecare dintre ele-a gândit mai mult decât a vorbit.
O cioară a întrebat-o pe cealaltă-o ghicitoare.
O cioară a întrebat-o pe cealaltă-o ghicitoare:
Cioara care-a mormăit
A întrebat cioara care-a bolborosit,
"De ce are albina o sabie lângă vioară?
De ce are albina o sabie lângă vioară?"
"Crrrrrrr-ed că", a spus cealaltă cioară,
"Crrrrrred că e", a spus celaltă cioară iar,
"BBBBBBBBBBBBBBBBB-izar."
Chiar atunci o albină s-a apropiat de gard:
"Bîzzzzzzz zzzzzzzzzzzzzz zzzzzzzzzzz ZZZZZZZZ",
Iar cele două ciori
Au făcut ochi mari
Și și-au luat zborul de pe pălimari.
De ce?
BBBBBBBBBBBBBBBBB-izar.
BBBBBBBBBBBBBBBBB-izar.
"Bîzzzzzzz zzzzzzzzzzzzzz zzzzzzzzzzz ZZZZZZZZ".
Vachel Lindsay,1879-1931
poezie de Vachel Lindsay,1879-1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ciori, poezii despre apicultură, poezii despre albine, poezii despre vorbire, poezii despre vioară, poezii despre natură sau poezii despre legi
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
răspunsul îl poate da,
doar timpul în derulare
și-n eternitatea sa.
Și cerul, dar și pământul
sunt părți ale vieții noastre.
Când ne vine la toți rândul
călătorim printre astre.
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre suflet, poezii despre protecție, poezii despre ocrotire sau poezii despre medicină
Cei doi băieței se joacă în camera lor cu mașinuțele, cele două fetițe se joacă în camera lor cu păpușile, iar tăticu se joacă în dormitor cu mămica...
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre păpuși, aforisme despre mamă, aforisme despre jocuri sau aforisme despre fete

Cimitirul
(dedicație lui Vio)
În cimitirul vechi, de mii de ani,
Cu cruci abstracte, care-n noapte stau să cadă
Pe sub streașini de cavouri, sub umbra de castani
Stau și-așteaptă âncă, toți cei ce-au fost odată.
Se-ascund sub lacrimi pruncii... Cu mângâieri de vis,
Pierduți prin generații și ere trec părinții
Și toată lumea pare-un paradis
Și nuntă-i în morminte. Și mult se miră sfinții
"De ce atâta pace?" se-ntreabă uneori,
Căci lumea-i o tavernă și-a mucegai miroase
Aici suntem cu toții, la tâmple cu ninsori
Și lumea noastră este doar un morman de oase.
Dar încă-s sentimente, de- aceea nu murim
Ci doar ne ducem somnul, de când nu știm, în lume
Ne vor cinsti urmașii căci noi prin ei trăim
Și-acolo unde somnul se va opri, sub aripi
De îngeri și speranțe, sub trâmbițe de aur
Domnul Iehova-și va găsi armata-ntinzându-și
nesecatul lui tezaur.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tezaur, poezii despre sfinți sau poezii despre pace
Am văzut cerul sărutând pământul
Am văzut cerul sărutând pământul
și pământul visând...
Roua de azi noapte prima rouă
i-a spălat obrajii verde buratec...
rădăcinile, arămii sunt grele
de focul ce le străbate venele...
Am văzut primăvara râzând!
desculță, floarea de păpădie întrecându-se
cu lumina de aur a grâușorului
ispitește ochiul, scăldându-se
în baia aceasta virgină
răcorindu-se...
Am văzut cerul sărutând pământul!
cristalele albe căzute discret
s-au așezat pe noile veșminte țesute
în taină cu florile de safir...
diamantele de rouă ofranda unei iubiri tainice
de noapte...
am văzut cerul sărutând pământul!
poezie de Elena Olariu din din vol."Șoapte înscrise pe frunze" (2010)
Adăugat de Genovica Manta

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre ochi sau poezii despre iubire
Ciobanii
Ciobanii stau în jurul vetrei
Afară negură și moină.
"Mă, Miule", grăește unul,
"Ce stai așa?, ia zi o doină!"
Hei!.. de-asta-i arde lui acuma!...
El singur doar își știe halul...
Sfios și necăjit răspunde:
"Cu ce să cînt?... că n-am cavalul..."
"Dar unde-i, mă?" - "Unde să fie?..."
"L-a frânt boieru pe spinare-mi;
Dar și eu-n gândul meu, de ciudă,
I-am tras o-njurătură, barem!"
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau citate de Traian Demetrescu despre gânduri

Privesc cum plânge cerul
Stau la fereastră și privesc
Cum plânge cerul
Și copaci cu brațele întinse
Cer, în genunchi, cu fața spre altar,
Iubirea celor dragi
Și plâng amar...
Se tânguie de dor... o simfonie
În DO major... În fulgi de păpădie,
Când nimeni nu mai știe
Că dincolo de moarte,
Un clopot, vag, răsună,
La geam, la ceas de noapte.
Nimeni nu știe că în somnul lor
Și primăvara își avea sălaș,
Că a venit deloc întâmplător,
Întâia oară, în al lor oraș...
A cumpărat de la tarabă
O rochie turcoaz, cercei de jad,
Pantofi de chihlimbar
Și un mărgean de flori de viorele
Și-o geantă cu zambile la curele...
Apoi degrabă a plecat
De unde a venit, din sat,
Acolo unde ninge iar floare de cais
Și își deschide cupa primul vis.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre zambile, poezii despre rochii sau poezii despre oraș
Autorii și criminalii neprinși sunt singurii oameni eliberați de rutină.
citat din Vachel Lindsay
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru un echinox
Doamne, Stăpânul țărânii, vezi, ninge, iar
cerul e încremenit, pământul eliberat de orice grijă:
pământul lui Seth și-al lui Saul, al lui Shih Huang-ti și-al lui Cheops.
Vocea oamenilor e în oameni, vocea bronzului în
bronz, iar undeva în lume
unde cerul era fără glas și unde vremea nu era luată în seamă,
vine pe lume un copil a cărui rasă și-al cărui rang nu-s
cunoscute, și geniul bate infailibil la lobii
unei frunți pure
poezie clasică de Saint-John Perse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre genialitate sau poezii despre Pământ