Tolstoi încă mai ară
Tolstoi mai ară încă. Atunci când sus, vineți, norii se sparg
Pe cer se deschide-un câmp mai larg decât întreaga lume.
Acolo trudește el, la poarta raiului, c-un picior dincolo de prag
E mult mai înalt decât norii care umbresc acest pământ,
Numai congresul planetelor stă deasupra lui
Și-aleile cerești unde stele noi se nasc, cuvânt după cuvânt.
Purtând țărănesc veșmânt, aplecat peste plug, încă mai ară
Tolstoi, acest înger al păcii. Departe, pe câmp, caii lui
Trec mereu, mereu cu coamele în vânt, la fel ca prima oară.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.