
Dar unde sunt pomii înfloriți?
primăvara asta
cârpită cu petice care mai de care
să ne țină oarecum laolaltă
făcută să funcționeze împinsă repede
în algoritmul celor 4 sezoane
de dragul obișnuințelor
al habitatelor de tot soiul
lăsată mai apoi liberă
ca un animal dezlegat din lesă
dându-i iluzia dumnezeirii
urmărită pe furiș ca un tâlhar
autoritar pusă la index
și noi!
marii pitici înghițiți de instincte
falșii eroi formal expiind în burta unui chit
șirul nesfârșit de neorânduieli afective
ale străbunilor... ale urmașilor
descoperindu-ne dragostea
chipul ciumat
constant ascuns
sub faldurile neobrăzate
ale himerelor... ale plânsului
țipătul nostru de copii perverși
mizând până când?!
pe absolvirea omorului comis
nu din culpă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zoologie
- poezii despre vinovăție
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre libertate
- poezii despre iubire
- poezii despre instinct
- poezii despre flori
- poezii despre eroism
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Fericiții
colțul acela
în care iarna ajungea mai greu
găseai constant câte o creangă înflorită
câte o ceașcă rozalie cu aburi
lumina își depășea complexul depărtării
umilă se așeza la masa încropită de noi
într-o deschizătură de salcie
într-o inimă
ne tot adunam
veșmintele noastre lăsau se se vadă
mersul albastru în burta noroiului
parc-am fi fost frați
și moartea...
spectacolul se derula diafan
pe îndelete se așeza bruma
tot așa se desprindeau frunze
ca într-o lume veșnic pe cale
de a se naște
eram bucuroși asemenea unor copii
care tocmai își ridicaseră sălașul
în brațele uriașe ale stejarului
ne obișnuisem cu micul noroc
învățasem altfel să trăim frica
nu ne feream ne mângâiam rana
durerea cobora din sângele nostru
în Dumnezeul darnic
fericiți rămâneau
cei care nu văzuseră
dar!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre sânge
- poezii despre stejari
- poezii despre noroc
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă

DUMNEZEU S-A ASCUNS
drumurile noastre duc spre nicăieri
în visul unui elefant
în care s-a ascuns Dumnezeu
în apa în care mi-am spălat sufletul
dimineața
nu vă apropiați
sunt plină de foc
sunt peste tot
ieri noaptea am aprins pădurea
Domneasca
am nevoie de ger crunt
să-mi îngheț creierul
apoi să ard iar
ca un trandafir
să mă pui la butonieră
am nevoie de cer grunt
în plecarea mea care durează la nesfârșit
simt pașii universului cum calcă
și oamenii reci zornăind în burta lui
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre trandafiri, poezii despre suflet, poezii despre religie, poezii despre păduri, poezii despre noapte, poezii despre gheață sau poezii despre elefanți
Leac
Cuvintele cu care ne-am oblojit rănile
au pătruns în suflet ca un altoi.
Prin ele durerile străbunilor
ajung până la noi.
În cartea mea colindă
străluminate chipuri de eroi.
Din lacrimile celor mulți
cresc lăcrămioare,
lgănându-se câmpuri
sub a noastră suflare
Pe-o pajiște cu clipe
se-nfiripă
a sufletului nostru aripă.
poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Marin Corneliu Dobre despre suflet, poezii despre durere, poezii despre cărți, poezii despre cuvinte, poezii despre creștere sau poezii despre aripi
Sunt un ins...
Sunt un ins ce ți-am ieșit în cale
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
N-ai să ajungi nicicând iubirea s-o-nțelegi.
Tu dragostea ți-o dai pe doi arginți,
Bărbații din mulțime ți-i alegi,
Făcând orice ca să îi scoți din minți.
Acum când pleci ce rost mai are
Un simplu ins ce ți-a ieșit în cale,
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
Și câte nopți n-am adormit
Gândindu-mă la tine!
Dar pentru tine-i ceva obișnuit,
Când unul pleacă, altul vine.
Un simplu ins ce ți-a ieșit în cale,
Acum când pleci ce rost mai are,
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale.
Și cântecul pe care zici
Făcut-ai pentru mine,
E-un cântec pe care-l dedici
Cu aceleași vorbe la oricine.
Din șirul nesfârșit al dragostelor tale,
Un simplu ins ce ți-a ieșit în cale,
Acum când pleci, ce rost mai are.
Privește-n jur și vei vedea,
Ce-nsemnă mâine frumusețea ta!
poezie de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (2008)
Adăugat de Adrian Timofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre viitor, poezii despre somn, poezii despre minciună, poezii despre frumusețe sau poezii despre bărbați

* * *
dincolo de abstracțiunea de principiu
a unei conjuncții atât de formal adversative
mă opresc într-un centru cu sens
bunăoară în acest miez de cosmos
ca-ntr-o inimă de Dumnezeu
îmi mângâi copilul de durere și de frică
de toată greutatea lumii acesteia
căzute sub pământ
cu glas omenesc îi povestesc
despre cum înțeleg eu să fiu fericită!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiul cosmic, poezii despre principii, poezii despre greutate, poezii despre frică, poezii despre fericire sau poezii despre copilărie

(pseudo)terapie
o vreme măcar ne vom eluda realitatea
amestecul ăsta grotesc-hilar de neînțeles
lui Dumnezeu Însuși inaccesibil
mai cu reticență mai cu convingere
vom păși din noi
constant asigurându-ne
de justa conduită
vom opta pentru subiecte generale
ieșind de sub incidența "personalului"
ne vor acapara
topirea ghețarilor
decimarea lotului de felide
plecarea vreunui câine-lup de acasă
vom arbora atitudine nonșalantă
nu vom verifica
excepția de la regulă
nici o posibilă viață
vom deprinde a fi-ul
în virtutea reflexelor condiționate
cu înverșunare
ne vom păstra morți reciproc
dând autoritar câte un not responding
ne vom scuipa în sân
la minima resuscitare
într-un final
fuga ne va schimonosi
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre reciprocitate, poezii despre realitate, poezii despre posibilitate, poezii despre feline sau poezii despre autoritate

Un-țipăt-o-surzenie
oamenii care s-au întâlnit
în dreptul unui copac
și fiecare a văzut
altceva
să fi fost început de iunie...
început de sfârșit?!
anotimpurile se succedau dezordonat
testându-și incompletitudinile
în indeciziile omului ramificat centrifug
castaniu-fără-pasăre... o treime-de-alb...
iubire îmbucătățită... în fapt
acest cuvânt discontinuu
înecându-și semnificațiile
într-un precar imbold de diviziune
... s-au întâlnit
au mers mai apoi
pe un fel de drum
unul în contrasensul celuilalt
fiecare în contratimp
cu regrete abia simțite
confundate poate
cu o stare cumva poetică
dacă nu de oboseală
au consultat
diverse agende... horoscoape... apocalipse
arogându-și destine de eroi
niciunul nu s-a grăbit
să se dezbrace de iluzie
oamenii care se vor întâlni în dreptul unui copac
își vor aminti
unul un țipăt
celălalt o surzenie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre poezie, poezii despre copaci sau poezii despre anotimpuri

Agonie
oamenii ăștia subetajați plimbându-se
în cămașă de forță... într-o lesă
prin fața ferestrelor prăbușite
dintr-o inimă
cu amintiri parțiale și spasme
bâiguie prin albul tristeților de magnoliu
această rămânere în tăcere ca-ntr-un surghiun
din care numai iubirea te scoate
ei pun un fel de afișe
automat își conectează
golul tâmplelor
la surzenia mută
a cuvântului
nu îndrăznesc
să aprindă lumina
nici s-o stingă
pentru totdeauna
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre cămașa de forță, poezii despre amintiri sau poezii despre alb

Țara asta nu-i a voastră!
Țara asta nu-i a voastră,
Politruci de viță proastă,
... E a celor care luptă,
Sătui de burta lor suptă,
De foame, sete și câte...
Of, destine amărâte!
Țara asta nu-i a voastră,
Politruci de viță proastă,
... E a celor care n-au,
Șansă la viață, și stau,
Prin spitale, așteptând,
Moartea, însă până când?
Țara asta nu-i a voastră,
Politruci de viță proastă,
... E a celor care pleacă,
Și haină de rob îmbracă,
Căci aici n-au nici o pâine,
Și-i acră ziua de mâine.
Țara asta nu-i a voastră,
Politruci de viță proastă,
... E a pruncilor ce vin,
În urma noastră, și țin,
Mândri, steagul tricolor,
Vor viitor în țara lor!
Țara asta nu-i a voastră,
Politruci de viță proastă...
E a celor care luptă!
E a celor care n-au!
E a celor care pleacă!
E a pruncilor ce vin!
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre vestimentație, poezii despre pâine, poezii despre prostie, poezii despre mândrie sau poezii despre medicină

Prin gaura cheii (2)
puști cu walkman și instincte de husky
cotrobăie prin
bărboși dichisiți la andropauză
strategic tac
dame pe tocuri din sticlă împrăștie
guerlain-ul ca pe feromon
oftatul fatal à la garbo
intră / înghesuie / înjunghie / triumfă / ies
ca și cum
nimic nefiresc nu s-ar fi petrecut
ploaie nebună, femelă în călduri,
naște
feți prematuri
igrasie / tot soiul de reptile subcutanate
crize de eritrocite
atacul barbar al inimii proprii
violul perpetuator
(posibile) mame cu sindrom prepost
aerul gata să explodeze
neputincios poetul defulându-se într-un happy PS
the end:
păsări adaptate să trăiască fără
oameni și mai și
cu retina înjumătățită
împușcată în iris
sonia
se întinde
sub un cer:
mâine o ia de la capăt
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre încălțăminte, poezii despre păsări, poezii despre ploaie sau poezii despre pantofi cu toc
Principiul de bază al transformării unei idei în bani mulți este cel de a te agăța de acea idee și de a munci la ea până se potrivește scopului tău. Decide-te apoi care sunt pașii necesari pentru a o face să funcționeze și apoi acționează cât de repede poți.
citat din Duane Newcomb
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre principii, citate despre muncă, citate despre idei sau citate despre bani

Distanța dintre noi
nu se măsoară în kilometri
nici în numărul nopților succedate de câte o zi
nici măcar în lotul mașinilor staționate ilegal...
în șoferii lor lipsă
*
dacă te vei așeza în dreptul meu
o să te ia mai întâi cu un soi de vertij
îți vei reprima tentativa de a căuta
prima ieșire de urgență
treptat te vei acomoda
îți vei pierde o fracțiune din DEPARTE contemplând
felul silențios de a-și îndrepta florile
o mușcată galbenă lăsată cândva semn
în fragilitatea afectivă a cuiva
suficient de puternic
vei coborî treaptă cu treaptă
până la adevăr
docil vei accepta fie și pentru o clipă
înțelepciunea de închisoare pașnică a chiliei:
dragostea cu întrebuințare îndelungată
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre numere, poezii despre metrologie, poezii despre lungime, poezii despre galben sau poezii despre adevăr

Nu știu dacă te iubesc, -Escu!
știu numai că te-am
confundat în mod constant
cu prințul oferindu-mi cosmosul
per pedes apostolorum
că am închis ochii ca de gâză intrată
de fiecare dată când ceața primea somații
din dreptul femeii angoasate
am simulat paradisul
vecinătatea lui Dumnezeu
m-am arătat lumii chiar și cu
Pasăre Măiastră
am tastat îmbrăcată frugal
aproape goală riscând oprobrii
privarea de demnitate
am ignorat viruși potențiale zăpezi...
să nu care cumva
în absență
fericirea s-o ia la goană
ți-am pus o parte însemnată
din concepțiile mele afective
am împins cât colo
convingerile-ți mult prea individuale
ca o alchimistă
doar ca o îndrăgostită
am făcut aliajul rezistent
la apocalipsă
în sfârșit
am intrat în condurii Cenușăresei
și-am compus tămăduitor
poem minuscul
pentru 2 degete retezate
și picătura de sânge
prelinsă insidios
pe o tulpină de iarbă ingrată
am fost surdă și oarbă
am dat cu pietre în realitate
clamându-mi demiurgitatea
acum că m-am trezit
lasă-mă
să-mi amintesc
până la capăt!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă sau poezii despre rai

Efectul căderii autumnale
octombrie vine ca o sugrumare
ceva din memoria copacului rămas prins în sine
veșnic împărtășind frustrarea nevederii cerului
vom mai fi mâine, vom mai...?!
cobori treaptă cu treaptă
printr-o pădure de foioase
printr-un cântec
printr-o iluzie
oamenii poartă chipuri serioase
se feresc de cuvinte reacționează în virtute mecanică
străbați sufletele lor ca și cum ți-ai da drumul pe tiroliană
te apropii de tine
umezeala amplă măsoară
gradul de aderență la realitate
tu în mijlocul lumii
și pădurile rotindu-se
creând impresia fantastă
de relativitate
spaima de care treci
gândindu-te repede la altceva până când
inima reîncepe să bată cald ritmat... cald
într-o aproape-normalitate
starea devine sonoră o captează
vârfurile de iarbă uscată
departe de vreme
acești petrecăreți uitați
la o masă de duminică
etalându-și ingenuu
hainele estivale
și afectul
mâna ta ovală
așezată deasupra timpului
cum o compresă caldă
peste tâmpla amputată
această emoție
încercând să atenueze
efectul căderii autumnale
toate aceste cuvinte
neobrăzate
pe care niciun fiasco
nu a reușit încă
să le eviscereze
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre spaimă, poezii despre ritm sau poezii despre relativitate

Monolog 2
casa își pierduse ferestrele
în orbitele goale plânsul intra ca-ntr-o matcă
mă făceam mică / ieșeam din mine până la ultima matrioșkă
până la ultimul sânge și ultima adrenalină
până la cea din urmă carceră
deveneam
invizibilă / mult prea ușoară ca să port greutatea unui nume
condiția de femeie... / doar pe aceea de cuvânt
mă amestecam
în golul peretelui
în agonia aerului devorat
în destinul minuscul de amibă
singura supraviețuitoare a unui trecut rămas într-o fotografie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supraviețuire, poezii despre fotografie sau poezii despre aer

Prejudecăți
[lucrurile sunt mult mai simple]
nu, dragostea nu este
câmpia aceasta nesfârșită de maci
nici măcar amprenta ei lăsată pe o pagină
într-o după-amiază generoasă de mai
când artistul a făcut suprema concesie imaginației... dorului
bolnav, copil, neajutorat și-a pierdut mințile într-un roșu concentrat
pentru clipa aceea de eternitate
a alergat mai apoi gol că să dea de știre
înnebunind frumos mai toate împrejurimile
nici rochia amplă a ei balansând încremenirea
nu este dragostea
felul lui gentil de a-i prinde fluturi pentru a stârni metafore
termeni de comparație de soi
nici lanul de grâu foșnind euharistiile
complicitatea lor agenți secreți
mână-n mână cu Dumnezeu
ploaia dezgolind înțelesurile... nu este dragostea
nici dimineața aceea scoasă dintr-o noapte albă,
a lui măsurându-și insignifianța în afara ei
sunt zilele astea concrete
când eu te toc mărunt-mărunt
te dau la foc mic te gătesc aproape crud
fac din tine felul principal
pe moarte eu însămi fiind
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre zile, poezii despre roșu, poezii despre rochii sau poezii despre prejudecăți

Treptat toamna
ziua se făcea minusculă
ieșeam pe furiș în grădina cu tufănici
scuturam pământul de somn
ssssst! tăceam așa într-o doară
mă auzeau și se conformau
vreo 2-3 complici
prometee mai altfel încercam
întoarcerea pe aceeași cale
nu-mi puteam surghiuni melancolia
chit că moartea și de aici ar fi putut
la o adică să mi se tragă
așa că zăboveam
în imaginația băncii prăbușite
dintr-o nevoie acută de intimitate
în gândul copacului ca-ntr-un început de cer
îmi lăsam părul inundat de păsări de cercuri
de fumul oval al toamnei ridicându-se gros
spre mimicile salopetelor îndoliate:
aleile trebuiau curățate
chiar cu prețul înăbușirii
unui țipăt
din slăbiciunile mele intense pentru viață am iscat foc minor
pentru toți aceia care dintr-un motiv sau altul
își rataseră întâmplarea
m-am întors aproximativ pe același drum
am mângâiat o fereastră speriată
etern dând spre ulița copiilor
ce alergau năuci
cu tălpile goale
am adus la gradul de suportabil
răceala neagră a orfelinatelor
până la frumusețe
mai erau doar
câteva
trep
te
rănile vegetale îmi acceptaseră ploaia.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sperieturi, poezii despre păr sau poezii despre negru

Tocmai atunci
ne plăcea insistența aceea cromatică
felul în care fructul nu ceda
la subterfugiile timpului
de aceea poate geamurile păreau transparente
așa de generoase în a primi fie și trecerea
gândurilor neprielnice
[mă ridicasem pe vârfuri
ridicolă tentativă de posedare a necunoscutului]
"ne plăcea" era de fapt
un fel nou de a spune
în centimetrul nostru pătrat ticsit
cu singurătate... atâta ieșire din sine
când unica mutare de care am fi fost capabili
era îngroșarea punctului cu virgulă
pe o pagină mutilată
o vreme
(căreia îi pierdusem șirul... semnificația)
am lăsat lucrurile să se zgâiască la noi
nesimțite indiscrete invocând masochist
luarea în posesie... falsa utilitate
în realitate așa de speriate
copia perfectă a noastră
copii jigăriți cu suflete goale
ce nu aveau prea curând să ajungă
la satisfacerea deplină a nevoii de mamă
experimentam în propriile țesuturi
sucul otrăvit prelins din răni vegetale
răsturnarea blocului cu iluzii în arie personală
curbura secundei vocalizele supralicitate
electrocutarea șocul moartea
și tocmai atunci
... tocmai atunci!
viața devenise dintr-o dată
mult-prea-frumoasă!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre secunde sau poezii despre perfecțiune

Los libertadores
(o Leoaică îmi traversează centrul)
vorbeam
și viața dobândea o semnificație amplă
cum și moartea ieșindă din ascunzișul
oamenilor așa de mari uitați în ei îndelungă-vreme
prea triști prea nebuni... mult prea orgolioși?!
stupidă și cocoșată ieșea luându-ne în serios
luându-se în derâdere
lumina desena neastâmpărul jocului
bucuria năprasnică a sufletului eliberat
ne-am așezat fiecare în dreptul unei ferestre
ca în dreptul unui gând privilegiat
din ochi se desprindeau lămâi verzi alte miracole
ziua dintâi în care un dumnezeu singur și bun
s-a hotărât în cele din urmă și-a zis
fiecare cuvânt a luat în posesie
partea de gol revenindu-i de facto și de iure
printr-un destin
simțeam burta sfârtecată a tăcerii
în uriașele chinuri ale facerii
copii, dam dezlegare la cer păsărilor
acelei veniri-împreună pe lume...
Iubirii
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde sau poezii despre orgoliu

Restanțe
ploaia sau vântul...
sentimentele cuiva
scuturau florile de cireș
la o masă a timpului
nu aveam noi vreme!
! tramvaiul 12 își schimbase radical traseul
tu rămâneai
undeva la granița aceea
imperceptibilă uman
dintre văz și irealitate
nu știu dacă voiam cu orice preț
să te caut... să te identific
în dreptul inimii mele vreo 2-3 vrăbii
suficient de muzicale cât să acopere
eventuale trădări ale aproapelui
nu mai știu...
o doamnă în vârstă își făcea loc printre copaci
de nu vor fi fost oameni!?
nicio bancă liberă!
vietăți preistorice revendicau simțurile când
caruselul a început să împrăștie cu amintiri
toate aceste memorii atemporale ale cosmosului nenăscut încă
neputincios nutrind nostalgia lui pentru iubirea care avea să-l germineze imperfect
chipul meu îți rămânea
într-o lumină plină de irealitate
și ziua de azi nu începea cu stol de porumbei
nici nu se încheia în dreptul intenției de continuitate
între noi
se consuma supermarket de inutilități
bonsai din plastic cu livrare en gros
lalele de Grecia învelite din indiferență
cu mâini grăbite de femeie ancorată... nu aici
până și chipul copilului de viu împăiat într-o vitrină...
numai un destin care ne excludea
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre vânt, poezii despre vrăbii, poezii despre trădare sau poezii despre tramvaie