
Un-țipăt-o-surzenie
oamenii care s-au întâlnit
în dreptul unui copac
și fiecare a văzut
altceva
să fi fost început de iunie...
început de sfârșit?!
anotimpurile se succedau dezordonat
testându-și incompletitudinile
în indeciziile omului ramificat centrifug
castaniu-fără-pasăre... o treime-de-alb...
iubire îmbucătățită... în fapt
acest cuvânt discontinuu
înecându-și semnificațiile
într-un precar imbold de diviziune
... s-au întâlnit
au mers mai apoi
pe un fel de drum
unul în contrasensul celuilalt
fiecare în contratimp
cu regrete abia simțite
confundate poate
cu o stare cumva poetică
dacă nu de oboseală
au consultat
diverse agende... horoscoape... apocalipse
arogându-și destine de eroi
niciunul nu s-a grăbit
să se dezbrace de iluzie
oamenii care se vor întâlni în dreptul unui copac
își vor aminti
unul un țipăt
celălalt o surzenie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre sfârșit
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre eroism
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copaci
- poezii despre anotimpuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

De unul singur
habar nu am
ce simți tu
când rostești aceleași cuvinte
ca și mine
când te găsești
în fața aceluiași copac
când te rostogolești și dai să te prinzi
de o margine iluzorie
de un cântec
și câte întâmplări ai ratat
din încăpățânare din copilărie din neșansă
care a fost combinația de taste
fericita intuiție echivalând
ControlSave-ului
dacă
te ia cu început
cu această ridicare a ființei din arest
luna de miere a omului lipindu-și
cu superglue monologurile
cu acea infimă voință
de a fi
sau cu sfârșit te ia
și simți pe propria piele
miros de tămâie arsă
dimineața în care ești somat
să te întorci la origini
cum fiecare
într-un fel sau altul se naște și este
mai ales
cum se moare
de unul singur.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încăpățânare, poezii despre timp, poezii despre naștere, poezii despre muzică, poezii despre moarte, poezii despre miere sau poezii despre luna de miere

Povestea noastră
aparent fără nicio legătură cu scenariul biblic
această derizorie contorsiune de destine
unul împotriva celuilalt ca și cum
reciproc ne-am fi privat de locul binemeritat
în fantomaticul paradis
același imbold preistoric ne îndeamnă
fiecare pe sine să se salveze
înainte ca celălalt să o facă!
uităm infinit cât de înjumătățiți
cât de bolnavi suntem!
să fie vis?!... aproape-realitate?!
eu în rochie retro și coafură asortată
în privirile unui public cenzurându-și aplauzele... poate înjurăturile
... pășesc... pășesc într-un viitor niciodată de tine anticipat
de undeva din afară încerc să spun lucrurilor pe nume
chiar dacă tu... chiar dacă...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre salvare
- poezii despre rochii
- poezii despre reciprocitate
- poezii despre rai
- poezii despre infinit
- poezii despre boală
- poezii despre anticipație
În acest copac
Coboară și dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruiește picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu ființă vie în acest copac.
poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre somn, poezii despre schimbare, poezii despre picioare sau poezii despre Pământ

Paralel(isme)
pronunți copac
și se face frig ca și cum
universul ar găzdui sine die
o pădure de semne cu înțelesuri în jos
cuprinzi dimineața aceasta într-un enunț
prin care oamenii umblă ca și cum ar fi urmăriți
din când în când tramvaie galbene le iau în posesie privirile:
prin geamuri: niște păsări surghiunite
rupi o silabă în două... în trei... în nimic
te situezi centrifug
și vulturii se reped
să prindă bucata cea mai bună
cu ultima resursă de vigilență mă faci atentă
cum de luni în șir îmi vorbești
despre iubire
cu toate strădaniile mele
aud numai sin/gu/ră/ta/te
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre vorbire, poezii despre tramvaie, poezii despre păsări, poezii despre păduri, poezii despre galben sau poezii despre dimineață

Doi mari învățați
Odinioară în anticul oraș Afkar trăiau doi mari învățați
care se urau și care-și luau în râs unul altuia învățăturile,
iar asta pentru că unul dintre ei nega existența zeilor,
în vreme ce celălalt era un credincios.
Într-o zi cei doi s-au întâlnit în piață și, în mijlocul susținătorilor,
au început să conteste și să argumenteze foarte convingător
existența sau non-existența zeilor.
După îndelungi dispute s-au despărțit.
În acea seară necredinciosul a mers la templu
și s-a închinat înaintea altarului,
și-a rugat zeii să-i ierte rătăcirile de până atunci.
În aceeași oră celălalt mare învățat,
cel care ține zeii în mare cinste, și-a ars cărțile sfinte.
Iar asta pentru că devenise un necredincios.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre seară, poezii despre oraș, poezii despre iertare, poezii despre existență sau poezii despre cărți

Sentimentul de la ora 5 după-amiaza (2)
și așa cum stăm
unul în fața celuilalt
cu privirile smede
îndreptate spre altundeva
cântărim luciul verde / înțelegem
cum masa tăcerii își cere ea însăși
tributul propriei amuțeli
alunecăm șovăielnic
unul pe lângă celălalt
unul prin celălalt
niciodată prezenți
niciodată sincronizați
totdeauna atât de eu
asaltat fiecare
de sine însuși
răstigniți
pe marginea unui timp
nu îndrăznim cuvinte
fără prea multă înțelepciune înțelegem
noțiunea de drepte paralele
conceptul de vid
mai bine decât am făcut-o
în trecuta adolescență
la ora de geometrie a profesorului
cu lornion și curea albastră din piele
eu ușor aplecată
peste triunghiul umbrelor tale
tu subtil adunat undeva
la marea ieșire din mine
surâdem cu spaimă
din nou mângâiem
bradul mesei lucioase
nepăsător împărțind
pahare cu sucuri de rodii
și cuburi de gheață
poate numai tic-tac-ul
ciobit-perimat
al unui sentiment
de la ora 5 după-amiaza
în toropita grădină de vară
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre verde, poezii despre tăcere, poezii despre spaimă, poezii despre profesori, poezii despre gheață, poezii despre geometrie sau poezii despre educație
Pasiunea aia de început, iubirea cu fluturi în stomac se erodează dacă nu te potrivești cu celălalt. Dacă unul vrea la mare și celuilalt nu-i place la mare, dacă unul plânge la un film și celuilalt îi vine să râdă, iubirea nu supraviețuiește. În schimb, dacă pasiunea de început se așează pe o pătură bună de prietenie, rezistă.
citat din Marius Țeicu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre supraviețuire, citate despre schimbare, citate despre prietenie, citate despre plâns, citate despre iubire, citate despre fluturi sau citate despre filme
Marea Apă Gri
S-au întâlnit doi oameni, s-au întâlnit doi oameni
Care poate nu se vor mai întâlni niciodată
Două firișoare de nisip, două fire de iarbă,
Două ițe trecute prin aceeași spată
Lângă Marea Apă Gri.
Două mâini s-au strâns, două inimi s-au atins;
Iar noi, adunați aici în această seară
Nu vom uita, poate nu vom uita,
Unde ne-am întâlnit toți trei ultima oară
Dincolo de Marea Apă Gri.
Două pahare pline, două pipe cu tutun
"Înălțăm pentru norocul nostru, frate, cupa!"
Și, după ce ciocnim, noi bem
Urându-ne voiaj bun și vânt din pupa
Pentru a traversa Marea Apă Gri.
Trei oameni au plecat, unul a rămas pe mare,
Păcatele lui și-ale noastre-s acum cu el,
Dumnezeu să-i odihnească sufletul!
Cinci oceane și-l revendică-n salinul lor castel.
O, Doamne! A Ta-i Marea Apă Gri!
Dar eu sunt încă viu, și tu ești încă viu,
Și destinul ne-a aruncat aici pe amândoi
Tovarăși adevărați, dar odinioară... am fost trei,
Iar unul nu mai este azi cu noi
Lângă Marea Apă Gri.
Un spațiu pentru respirat, un pat pentru odihnă,
Lumini blânde, potir plin de dus la buze;
Apoi, iarăși și iarăși,
Fără griji și fără călăuze
Pornim pe Marea Apă Gri.
S-au întâlnit doar doi acolo unde se-ntâlneau trei
Cu înjurături și râsete răsunătoare;
Și trece, trece Ziua noastră,
Urmată apoi de Noaptea mare
Dar, oh, oh, Marea Apă Gri.
poezie de Edwin James Brady, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre vânt, poezii despre suflet, poezii despre râs, poezii despre religie, poezii despre odihnă, poezii despre ocean sau poezii despre noroc

Vis neștiut
O clipă doar și-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut și au zâmbit
în gânduri, cu mirare
și fiecare-n drumul lui
a mers și nu s-a mai gândit
la ochii-albaștri sau căprui
ce i-a privit.
Dar visele au apărut
și, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiași ochi și, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
și n-au cerut.
Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi povești s-au mai găsit,
cu ei eroi.
În dorul lor ce i-a durut
că nu-și erau aproape,
erau dorințe și-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.
Au suferit și le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
și nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezența lor.
Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
și-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârșit
și numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre gânduri, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Dacă doi porci se bat, unul învinge, celălalt fuge și totul s-a terminat și e uitat. Oamenii sunt mult mai răi ca porcii: dacă doi oameni se bat, unul învinge, celălalt fuge, dar niciunul nu uită toată viața și toată viața fiecare îl urăște pe celălalt și caută să-l distrugă.
aforism de George Budoi din Bătaia în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (13 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre porci, aforisme despre victorie, aforisme despre viață sau aforisme despre sfârșit

Fâl-Fâl
O fluturiță din zăvoi
A întâlnit un fluturoi
Pe care îl știa demult,
Din vremea marelui tumult
Când, prospături și el și ea,
Cu aripi ca de catifea,
O zi întreagă s-au iubit,
Apoi s-au pus pe fâlfâit:
Fâl-fâl și el,
fâl-fâl și ea...
S-au dus.
Niciunul nu credea
Că se vor mai vedea cândva,
Dar cineva,
Acolo sus,
Îl tot privea
Și nu știa
De ce e el tot supărat,
Și o pândește pe-nserat.
Mă rog, acum s-au întâlnit,
Iar el, pe-un ton puțin răstit
A abordat-o cam așa:
- Să-mi spui, cinstit,
Acum, pe loc:
Ce văd eu, sus, pe rămurea,
Și nu îmi seamănă deloc,
E sau nu e... omida mea?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre crengi sau poezii despre aripi

O carte este făcută dintr-un copac. Este un ansamblu de părți plate, flexibile (denumite tot "foi") imprimate cu mâzgăleli de culoare întunecată. O singură privire asupra sa și poți auzi vocea unei alte persoane, poate cineva mort de mii de ani. Traversând mileniile, autorul vorbește clar și fără zgomot, în interiorul capului tău, direct ție. Scrisul este probabil cea mai grozavă invenție umană, legându-i pe oameni unul de celălalt, cetățeni din epoci îndepărtate, care nu s-au cunoscut unul pe celălalt niciodată. Cărțile rup cătușele timpului - dovadă că oamenii pot folosi magia.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cătușe, citate despre cărți, citate despre întuneric, citate despre vorbire, citate despre voce, citate despre timp, citate despre moarte, citate despre inventatori sau citate despre copaci

Stropi de Cuvânt
Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Și la sfârșit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viață; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață sau poezii despre mamă

Repetiția fizică a unui ton nu poate să creeze contrastul care lasă să se formeze expansiunea, pășirea mai departe în spațiu și timp, în ciuda devenirii structurilor muzicale de început. Fiecare articulare muzicală reprezintă un proces de expansiune și compresie. Dreptul la durată, dreptul de a continua să existe prezent în trăire în dimensiunea spațio-temporală depinde nemijlocit de contrarietăți. Expansiunea se poate dilata până când nu se poate lărgi mai mult. Acest punct crucial al fiecărei desfășurări expansive se numește "punct culminant".
Sergiu Celibidache în Despre fenomenologia muzicală
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre spațiu și timp, citate despre muzică, citate despre prezent, citate despre fizică, citate despre existență sau citate despre devenire
Dar ce e iadul? Ce e raiul? Cu siguranță că totul e înăuntru. În casele noastre. Poți găsi iad și rai în fiecare odaie. În spatele fiecărei uși. Sub fiecare pătură dublă. Așa este. Un strop de răutate, și oamenii sunt unul pentru celălalt iadul. Un strop de îndurare, și oamenii găsesc unul în celălalt raiul.
Amos Oz în Poveste despre dragoste si intuneric
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre religie, citate despre răutate, citate despre rai sau citate despre iad

Los libertadores
(o Leoaică îmi traversează centrul)
vorbeam
și viața dobândea o semnificație amplă
cum și moartea ieșindă din ascunzișul
oamenilor așa de mari uitați în ei îndelungă-vreme
prea triști prea nebuni... mult prea orgolioși?!
stupidă și cocoșată ieșea luându-ne în serios
luându-se în derâdere
lumina desena neastâmpărul jocului
bucuria năprasnică a sufletului eliberat
ne-am așezat fiecare în dreptul unei ferestre
ca în dreptul unui gând privilegiat
din ochi se desprindeau lămâi verzi alte miracole
ziua dintâi în care un dumnezeu singur și bun
s-a hotărât în cele din urmă și-a zis
fiecare cuvânt a luat în posesie
partea de gol revenindu-i de facto și de iure
printr-un destin
simțeam burta sfârtecată a tăcerii
în uriașele chinuri ale facerii
copii, dam dezlegare la cer păsărilor
acelei veniri-împreună pe lume...
Iubirii
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre orgoliu

Scrisul este probabil cea mai grozavă invenție umană, legându-i pe oameni unul de celălalt, cetățeni din epoci îndepărtate, care nu s-au cunoscut unul pe celălalt niciodată. Cărțile rup cătușele timpului. Cartea reprezintă dovada că oamenii sunt capabili de magie.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Carl Sagan despre cărți, citate de Carl Sagan despre timp sau citate de Carl Sagan despre inventatori
Timelapse
au aprins chibriturile / au dat foc mării de petrol
flăcările s-au extins peste pământul reavăn
raportul de forțe între dragoste și frică s-a echilibrat
un gondolier împreună cu iubita lui au ars / dar ce este asta decât o ardere încontinuu
ploaia n-a putut stinge focul
noi doi am rămas aproape unul de celălalt
muream încet aproape unul de celălalt
/
dar ce e moartea decât o dansatoare prin pădurile siberiei
care a început și ea să ardă
în retrovizoare vedeam animalele speriate traversând autostrăzile
rugându-se să nu se apese frânele
muream încetul cu încetul cu încetul
dar ce era mai frumos decât flăcările acelea orbitoare care ne înconjurau din toate părțile
pentru că noi trăiam pentru frumusețe
și frumusețea a venit sub forma unui timelapse continuu
ei aprinzând chibriturile
noi stingându-le / noi trăind în robie / într-un somn din care nu mai puteam ieși
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre foc, poezii despre zoologie, poezii despre sperieturi sau poezii despre sclavie

Nu-mi văd noul cap (căci am dobândit unul nou), dar când îmi duc mâna la frunte o simt rece și tare și mai am senzația că e verde, translucidă și vibrând înăuntru. Proprietățile organelor mele s-au modificat: ochii, care nu mi-au fost niciodată prea buni, străpung acum materia și văd tot ce vor ei să vadă - dar experiența, la început, a fost teribil de șocantă din pricina neașteptatului spor de informație pe care au început să-l primească; și la fel s-a întâmplat și cu urechile, care s-au obișnuit de-acum să audă tot ce vor să afle, însă la început au fost debordate de un haos sonor pe care nu erau pregătite să-l perceapă.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre verde, citate despre urechi, citate despre ochi, citate despre mâini sau citate despre informații

In absentia
florile continuau să crească
și tramvaiele își păstrau același aer
de normalitate... altfel...
ne îmbrăcam sport... mai mult clasic
din când în când alternam
cu câte o iluzie
ne făceam că este
realitate
între timp
mai multe sensuri
își schimbau habitatul
ne trezeam departe
într-un pod de palmă
nedezamorsat
! într-un final o să vină o ploaie
mi-ai spus tu... mi se pare...
deodată am început să alerg
câmpul se umpluse cu păpădii
! nu știa omul cât aur ar fi putut să aducă
în fața noastră
îngerul gol
testându-și goliciunea
în suflete risipite
când ne-am aruncat
edenul
și Dumnezeu
nu ne-a mai aflat
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție sau poezii despre sport