Los libertadores
(o Leoaică îmi traversează centrul)
vorbeam
și viața dobândea o semnificație amplă
cum și moartea ieșindă din ascunzișul
oamenilor așa de mari uitați în ei îndelungă-vreme
prea triști prea nebuni... mult prea orgolioși?!
stupidă și cocoșată ieșea luându-ne în serios
luându-se în derâdere
lumina desena neastâmpărul jocului
bucuria năprasnică a sufletului eliberat
ne-am așezat fiecare în dreptul unei ferestre
ca în dreptul unui gând privilegiat
din ochi se desprindeau lămâi verzi alte miracole
ziua dintâi în care un dumnezeu singur și bun
s-a hotărât în cele din urmă și-a zis
fiecare cuvânt a luat în posesie
partea de gol revenindu-i de facto și de iure
printr-un destin
simțeam burta sfârtecată a tăcerii
în uriașele chinuri ale facerii
copii, dam dezlegare la cer păsărilor
acelei veniri-împreună pe lume...
Iubirii
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.