Oana Frențescu

Născocesc

născocesc în fiecare zi o altă regăsire
la capătul unui străveziu de stea înghețată.
un alt acolo, pentru noi, într-un poem rămas nerostit.
în ritmul unui tropot de cal alb
înșir versul pe hârtie în vorbirea frunzelor,
a vântului scuturându-ți hainele,
a acelui ceva nepierdut încă.
vindec din sindrom răni nevindecate,
drămuiri nehotărâte din secundele lucide,
din suveniruri stinghere aleg vise neatinse
rămase agățate invizibil de pixul meu cu pastă albastră.
mă șterg din anotimp și sar peste lume motivat
de târziul ce va deveni întuneric,
într-un orizont fugind
ce ne va lăsa cu frunzele plouând peste noi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Oana Frențescu

Poem

tot universul meu de azi,
cât un măr,
l-am strecurat în mâna stângă.
pentru așteptarea ta distanța s-a micșorat
concentrată pe o amintire deschisă,
într-un poem desenat în absență
din frunzele plopilor
și cămașa ta cu anticorpi la lume,
într-o regăsire cuminte,
dezlegând pietrele din cuvinte.
în miezul adâncului se aude poemul nerostit de nimeni
c-un sâmbure dens de tăcere,
puhoaie de întuneric, potop de lumină,
vârtej amețit din albastru.
orașul himeric ne aruncă cu zarul
într-un hazard fără prihană
sau poate cădem în infern,
atârnați amândoi de-o stea plană.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Ceva a rămas

ceva a rămas acolo
un capăt încâlcit
o neterminare de urme
o înșirare de gol după gol

calc pe o căldură moale
într-un galben alarmist
peste răutățile balast
tandrețea aceea e încă acolo
cu aripi ce m-ating

ninge răvășit
cu tăceri
lumini și umbre recompun năvala
ce se vrea înghețată
se pare că de infarcturi se ocupă îngerii
sau nu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Poem de luni

Orașul e limpede
cu gust de clor în amprente decadente,
peste el va cădea noaptea cu stelele faruri.

Prin cărți e o agitație fără răspuns
pentru lumea clătinată din încheieturi,
ceasurile bat tot mai lent
sub ochii unui sfânt subțire ca o dungă.

Din cuvintele de ieri sar literele aprinse
într-un triunghi al Bermudelor.
Cuvântul tu evadează
între sunetele adunate la un loc
dezlegat de praful umbrei.

Continuă să cadă târziul peste noi dominator,
neterminat, într-un punct inevitabil de fix.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Printre cuvinte

încă te mai iubesc,
printre cuvintele nespuse vreodată
cu umbrele lor de întuneric,
dincolo de zid și fereastră
în nenăscuta înserare vulnerabilă
la mirosul de tei și de algă.

încă te mai iubesc, dincolo de pernă,
de distanța dintre lună și soare,
printre neînțelesuri de genunchi și de iarbă.

ies din mine pentru spațiul de rest
în care ești cu clipele tale-n inele,
uitarea lunecând peste frunze,
cu vise agățate de stele,
încă te mai iubesc, când cad culori peste frunte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angelica Ioanovici

Într-un poem

Într-un poem scris mai demult,
Ce seamănă cu o ninsoare,
Tu ești un cântec oarecare
Și uneori te mai ascult.

Într-un poem scris pe-nserat
Încerc petale să înșir
Ca într-un prelungit delir
La care-ncet am aderat.

Într-un poem fără accent,
Printr-o fereastră indigo
Ne ducem care încotro
Pentru c-așa este prudent.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Reîntoarcere

în fiecare dimineață pregătesc o reîntoarcere
peste orizontul meu nemișcat

cu degetele dorinței țes cuvinte imposibile și oarbe
învățând pleoapele să le citească
aventurându-mă în nebuloase simțuri
în vertijuri abandonate în dureroasa fericire
dezbrăcând însetările pietrelor
copacilor
frunzelor
într-un supliciu ordonat rațiunii

descântatul închis în oglindă n-are efect
nici clopotele ce bat în oase de lut
alerg spre capătul lumii
să pot să mai fiu cu un târziu prelungit
ascunsă adânc în sufletul tău.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Umbrele

umbrele cad arcadic peste ochi,
capcane-n întuneric de coroane cu spini sângerează,
cuvintele se sparg neînțelese,
gândurile se încurcă într-un amestec de chin.

mă rotesc între cugetări reci
într-un exil brutal,
în timp ce rebele sinapse
mă-ncheie cu nasturi de sus până jos.

sunt cerc istovit, pribeag, desprins de lume
respirând un aer dulce amărui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Ai rămas

ai rămas în căutarea aceea absurdă
din o mie și una de nopți,
chemată acolo de imposibilul efemer
construit de frunzele cu mesaj codificat.

inocența mă privea agățată de tălpi,
celulele verzi se învârteau degeaba.
dezvelitul geam dădea peste noapte
și-n alte orizonturi plecau cuvintele
când fata morgana sărea din metafore
zburdând în lumină.

în cealaltă jumătate a lumii
se prelinge un singur sens
cu o întoarcere refuzată de timp
spre urma pierdută
mascată de umbra fierbinte a frunzelor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Sunt nefăcută

sunt nefăcută azi pentru culori,
m-a flancat griul asemenea unui fum de țigară,
în geam îmi bate dimineața cenușie.

din inspirația mea lipsești tu
reîncarnat în altă parte.
te-am pierdut la o răscruce
unde m-aștepta umbra mea răvășită de furtună și fluturi.

întârzii la descâlcirea unei fraze înghesuite
în ceașca de cafea
și caut inocența pantofilor cu toc cui de sub cuier.
iubirea purificată o găsesc captivă
într-o cămașă albă atârnată de un astru cast.

vorbirea crește și mă mută într-un spațiu rece
unde nu există deasupra și nici dedesubt,
lumina e frântă pe colțul mesei,
secundele toate vâslesc spre apus.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Orizont rămas

orizont rămas la marginea orbitei,
viața ascunsă-n într-un galop,
prezent domolit dincolo de esența verii,
zâmbete sărate aduse-n prim-plan
de muzica pulsului neobosit.
ultimii atomi din înfrunzirea fugară
rămași pe vârful degetelor
s-au desprins într-un tremur albastru,
într-un decor pribeag și-un gust amar.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă și încă nu ți-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.
15.07.2019 inelele ierbii.
urc pe scena ucisă lent de infinit
sub bolta indiferentă și încă nu ți-am spus
despre răsucirea rotundului de lună
pregătind alergarea absentă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Poem nerostit

încă sunt în locul acela abandonat,
unde doar închipuirea ridică zborul obosit la înălțime.
amăgirile umblă printre sălcii
descifrând pe nervurile frunzelor un bilet de intrare,
unde treptele te urcă și cu mâinile la spate.

lumina din cuvânt rătăcește
printre umbrele trecutului
negociind strălucirea cu sinceritatea verdelui din toamnă.

astenice literele frământă cuvântul,
ce tot mai plumb devine.
doar frunza se rostogolește tandru la gleznele mele,
creând poemul nerostit de nimeni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Un tropot

un tropot de cal ritmic și asurzit
plimbă tunetul tăcerii gata de explozie.
rugăciunea de noapte a închinat
lumina amețită unei candele aprinse.

durerea s-a amăgit în secundele nocturne
cu un xanas atotștiutor.
e un sus și un jos pe aceeași linie
cu o privire țintă spre albul coborât din tavan.

în mâinile amândouă movila de gânduri
e un amestec de culori.
și tu mă dori cu săgeți ciudate din eter,
aruncând cuvintele ca pe niște petale însângerate,
fără goluri pentru respirație,
cale poticnită în patima albastră.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

E o altă dimineață

e o altă dimineață și o altă seară
într-un alt albastru uneori prea timid,
aproape de mov, de verde, de alb,
dar mereu cu același gust de zbor.
alteori e același albastru exotic
ce cântă-n grădini peste umbre cu frunze.

mă-ntreb de ești același tu,
a unui soft rătăcit în venele mele,
prea repede să-mi dau seama de culoarea durerii
cu modelele ei de broderie scăldate-n ape.

lăsat la ușa mea, aerul acesta complicat,
ce nu-l pot ține în brațe devine un gol
cu parfumul tău ce mă-neacă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Cobor din cer

o umbră se așază pe față
mă-ntorc în miezul adâncului
în târziul unde aleargă fantasmele

am fost prezentă în strălucirea unei priviri
a unei flori
a unui gest
fiorul izbucnit în lumină a înlocuit
cuvintele odihnite în mine
și a crescut verdele frunzelor

tu ai rămas nedescifrat în inundarea verde
ascuns în ridurile insomniei
în visul presărat cu eclipse

nu știu ce înseamnă două aripi verzi fără lacăt
privesc începutul sfârșitului orizontului
rămas înfipt în pământ

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

O prelungire

o prelungire înapoia frunzelor
îmi aruncă gleznele dincolo de sfera mea încremenită
într-un spațiu liber
unde învățăturile zeilor nu există
viața nu aleargă
greșeli
păcat
zgârcenie
prostie
toate-s rămase înfipte-n lut
visul se decolorează golindu-se de sens
din inima mea despicată curg toate stelele și luna înghețată
unu și cu unu nu mai fac doi
vederea are alt înțeles de nu te mai clatină
pe dinăuntru niciun țipăt
nici frunze crescute-n stomac
și de la mare distanță sunt punctul
ce tace și nu se mai zbate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Neizbăvire

o noapte prăbușită într-un adânc
cu luna ascunsă în păr,
îngeri plecați cu ochi coborâți,
bate vântul singurătății,
linia întoarcerii e înnodată
într-un Hades întunecat.

gândurile sunt umplute
cu plecări de strigăte sfâșietoare,
rănile de la capătul iubirii
inundă odaia gârbovită.

pereții țiuie născând goluri
ce se-nvârt într-o doară într-un singur sens,
și iarăși frunzele iluzoriu înfig în abis
năluciri despre visuri deșarte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Indicativ

O palidă stea îmi poartă destinul născut într-un colț de univers,
acolo unde lumina estompată de umbrele nopții
clipește odată cu inima mea ce bate încet.

Aici pe pământ viața își continuă ritmul
cu mersul mai lent sau cu iuți alergări.
Își are rostul cuminte, așezat pe vatră de casă sau cu pretenții de trai la castel.
Oricare ar fi privirea și pasul, doar trupul îmi poartă cărarea spre el.

Am fost cândva o crisalidă, dar acum zbor spre lumină cu aripi translucide.
Știu, timpul nu îmi ajunge nici pentru a-mi lua la revedere,
De aceea voi lăsa totul neterminat pentru o altă metamorfoză, pentru un alt anotimp.

Aparțin și trăiesc între două lumi, aparent asemănătoare, aparent firești.
Ceea ce nu e asemănător e însăși distanța dintre noi.
Fiecare venim, trăim, sfârșim cu o altă poveste,
toți prizonierii acelorași zări.

Îmi aștern semnătura peste hrisovul vieții mele cu degetul pecetluit de tăceri și mari așteptări.
Îmi rămâne răgaz să mai țes cuvinte și forme geometrice, chipuri noi
și vise pentru oamenii timpului meu.
Mă ascund după arbori albaștri și ascult cum crește iarba primăvara.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Toamna

deodată greierii nu mai cântă,
frunzele își pierd copacii,
într-o altă rotire praful se așază pe geam.

alte culori despică lumina,
liliecii învață un nou echilibru
ascunși printre stânci.
melcii tulburați nu mai ies la soare,
luna se deșiră murind în ochii mei.

cearcăne de toamnă se ascund în vie
tu ești încă acolo, cu pașii tăi grăbiți,
poteca de la capăt ce taie noaptea albă
vom regăsi-o poate, într-un decor, în vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

O nouă zi

o nouă zi fugărită de întuneric,
secundele însemnate cu tine mușcă din mâini.
toamna trece pragul de hotar rămas neînchiriat.
neidentificări rătăcite continuă trecerea paralelă
alături de copacii pregătiți de zbor în albastru.

din cuvinte curg dangăte de condamnat
amontele eului, pe lângă altarul ce doarme
și îngerii absenți, fără chip.
dialogul cu lumina se oprește
într-un cimitir viu de frunze.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Mai ales

mai ales noaptea
himerele șterg pereții de lumină.
se gândește mai bine despre frunzele
lăsate pradă vântului,
apogeul existenței întruchipat în afara sferei
limpezind orele c-un altfel de rai.

spațiul gol nu mai e tocit de orgolii,
zările se rostogolesc fără mirare,
verdele e învins într-un aer străin,
sunetele sunt atârnate de altfel de lucruri.

cu ochii închiși inima mea pusă pe fugă
simte ochiul lunii curioase
zdruncinând materia ocultă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook