* * *

după era ta am rămas gol
sa pictez amintiri roşii
din cuvinte albe
cumva să încerc să mă umplu
de veşnicie şi de tine

uneori sculptez din tristeţe
numele tău în aortă
iar dumnezeu îmi bate toaca în piept

nu prea mai am cuvinte
nici somnamintiri roşii
dar am învăţat să urlu alfa
sângerând sub lună

dacă mă auzi reinventează-mă

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

priveşte câte culori s-au strâns
pe trupul meu lacrimile au săpat amintiri
roşii galbene verzi
numai tu ai rămas albă printre atâtea
întunecimi lumeşti zilele din ce se vor naşte
fără zâmbetul tău pierdut iubito în mijlocul vieţii
neînvârtită planeta şi ea a pierit odată cu tine
un cireş îti va creşte din piept crucea pe care
voi adormi ţinându-te de ultimul tău sărut

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele pitice roşii se transformă în pitice albe, stelele ca Soarele devin gigante roşii după care se transformă în pitice albe, iar cele mai mari devin gigante roşii după care implodează/explodează, devenind stele neutronice sau găuri negre.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

reinventează-mă
şi ascunde-mă în tine,
până când ne vom sublima
flăcările

catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Gillis: Eu nu sunt director, eu doar scriu.
Norma Desmond: Tu... scrii, da. Cuvinte, cuvinte, multe cuvinte! Ei, bine, ai să împleteşti frânghii de cuvinte şi ai să strangulezi toată lumea asta! Dar să ştii că undeva va fi un microfon care va înregistra ultimele bolboroseli, iar Technicolor va fotografia limbile roşii şi umflate!

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul muşcatelor

Albe şi roşii muşcate
Râd la ferestrele tale,
Clipesc suav din petale,
În tulpină seva se zbate.

La ferestre stau înşirate,
Cu drag te aşteaptă în cale.
Albe şi roşii muşcate,
Râd la ferestrele tale.

Când toamna vine agale,
Florile tale stau supărate.
Atât de frumos colorate,
Ele varsă lacrimi de jale...

Albe şi roşii muşcate.

rondel de Ioan Friciu (22 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu îmbrac cuvintele
care ţi-au rămas mici
cuvintele uzate de tine
la guler
sau cele demodate
nu-mi mai pot permite iubito
niciun cuvânt nou
iar de la second m-am ales
cu o logoree mută nevindecabilă
nu-mi pasă că mă strâng
că sunt caraghios şi că prin unele
mi se vede sufletul
şi ce dacă lumea râde?
trăiesc...
mă îmbrac în literele tale
şi aştept să rămân mic
tot mai mic
să mă poţi încăpea
în două cuvinte

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să le descriu în cuvinte, cuvintele româneşti sunt roşii şi puţin purpurii, dacă-mi dai voie. Nu pot înţelege nici măcar un cuvânt, şi ăsta-i un mare avantaj. Doar sunet, fără înţeles.

citat din K. Schippers
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezat întru cuvânt

Botezat întru cuvânt nu e fiecare,
Dumnezeu, însă, ne-a dat suflet şi suflare,
Eu respir cuvinte vii, tu eşti lemn şi piatră,
În natură ciocârlii, uneori, mai latră.
Când adorm, simt un cuvânt cum mă însoţeşte,
Ceasul bate, ac de crom, rece ca un peşte.
Unele cuvinte sunt doar stafii, sunt bune,
Eşti alături, când şi când, goală ca o lună.
Geometrii abstracte au uneori căutare,
fără suflet au rămas pietre pe cărare,
eu iubesc misterul, yes, haosul şi jocul,
botezat întru cuvânt mi-am găsit norocul.
Nu sunt vise de om mort, eu trăiesc din vise
mult mai vii, au paşaport înspre Paradise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezile roşii

În parcul
unde mor castanii
florile nasc
petale negre

zăpezile roşii
nu pot naşte
flori albe...

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii roşii

Ea are pantofi roşii, pantofi roşii
Mai pot avea marchizele nebune.
Luna răsare din pantoful care,
O, din pantofu-n care nu apune.

E un ceva, o gheaţă luminând
Cu fumuri joase, umede, gălbui,
Cum uneori se-mpiedică şi blând
Cad frunzele pe chipul nimănui.

Pantoful stâng, pantoful drept topiţi
În jurul gleznei dânsei prea grăbită
Privind la orologiul obosit,
Privind la orologiul din orbită.

S-a înălţat prea sus, străzile curg,
Alunecă de ploi necunoscute,
Ca albatroşii orbi într-un amurg
Vâslind în nebuloasele derute.

poezie de Bujor Voinea din Hidrargir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa

o acceptare de alfa
cruciadele vor recompensă asupra albului
peretele îşi recompune liniştea din cioburi
literele vin în culori amestecate
asaltând pânza dimineţii
formând cuvinte neîntrebate

cerul răsturnat pe asfalt caută alt adânc
în care să rămân
Dumnezeu
în vagi nuanţe compune un peisaj obosit
aerul devine alergat de păsări
nu mai am ochi pentru vedere
nici nu mai suntem
au rămas visări aiurite rotite-n neştire
trecute prin mizerii din scamele lumii

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentiment

Este un gol în mine
şi-un izvor de cuvinte.
Versuri albe, slove banale,
cuvinte ce dor,
ce fără ea mor
în orice timp
şi anotimp.
Sunt vise ce vor, în durerea lor
să se pridă cumva,
de poala ta.
Trup de cuvânt clădit din pământ
plin cu idei
date de zei,
impur, dar sublim
ca de jad,
culoare de iad,
ochi-ţi cu grai
lumină în noapte ce inima îmi bate
puţin, cât de puţin...
Doamne, e divin!...

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Sufăr în tăcere legat cu amintiri,
În juru-mi îndreptate sunt sute de priviri,
Se-nfing în al meu suflet, şi-ndurător în sânge,
E trupul meu uscat, ce nu mai ştie-a plânge,
Să ştii c-ai ce vărsa, atunci când ai ce strânge,
Dar cum nu ai prea strâns din tristele iubiri,
N-ai şansa să transformi scaieţi în trandafiri,
Ci ai să lupti ca orbul cu lumea în zadar,
Să le arăţi că-i dulce aşa un trist amar,
De te-ai lupta şi tu cu cineva măcar,
Vezi bine... da eşti singur luptând cu amintiri,
N-au mai rămas alături nici câteva priviri....
şi sclav al neputinţei zadarnic vreau să sar,
În numele credinţei şi-n numele iubirii,
Dar prea târziu încerc, uscaţi sunt trandafirii.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost

nu-ţi spun repetând cuvinte,
gânduri-n amintiri eu pun
şi-n buzunarul de la piept
încet acolo bate
încă o amintire, încet, plângând

pijamaua de pe noptieră
rămâne acolo, aruncată,
ea se uită însă, tristă, la mine
şi parcă strâmb

iar cearceaful mototolit
rămâne grea amintire,
pentru tine nu mai sunt nimic,
am rămas decât un tablou
dincolo de perete
când tu ai fost şi eu

poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

În această dimineaţă
în ograda mea
ninge cu stihuri albe
peste scoruşii
rămăşi cu niscaiva boabe roşii
nemâncate de mierle
iubitoare de versuri hibernale
punctate cu grăunţe roşii
vegetale.

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele

Timpul înseamnă cuvinte...
cuvinte încrucişate,
cuvinte reale,
cuvinte vii,
cuvinte poetice
şi cuvinte de prietenie...

Iar noi ne exprimăm
prin cuvinte
în fiecare zi.

Citim mereu cuvinte
în cărţi...
pe drumul vieţii.

De-a lungul timpului,
Creştem şi cred
Că devenim
Cuvinte de asemenea.

poezie de Roxana Bulmez
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maladia cuvintelor

nu se tratează

e o boală autoimună
cu rădăcini în suflet

ele cuvintele
cresc din mine
cu frunze albastre
pe ramuri violet

am devenit indefinit
nu mai ştiu unde încep
sau unde se termină încrengătura

nici oamenii nu mă mai văd
trec nepăsători dinspre nimic
către alt nimic

câte unul doar
mai puţin grăbit
mai sărac în duh
rupe uneori un cuvânt
şi cântă la el
sub un balcon julietic

arareori
copii cu inima indigo
şi ochi de cristal
îmi taie uscăturile din piept
şi picură puţină speranţă

numai tu iubito
ţi-ai făcut cuib în ochii mei
dar mă tem
că vei deveni nevăzută
iar aripile
îţi vor rămâne cuvinte
indescifrabile

zboară...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut mai bine de 12 ani de când mă străduiesc să îmi dezvolt personalitatea, pentru că pe măsură ce îmi dezvolt diverse trăsături, viaţa mea devine mai bogată şi orizontul mi se extinde. Ferestre şi uşi care nu ştiam că există mi se deschid acum larg şi nu e nici un secret că am ales acum mai bine de 10 ani să împărtăşesc cu toţi cei care vor să păşească alături de mine toate aceste experienţe şi învăţăminte prin blogul personalitate alfa. Uneori privesc detaşat şi cu zâmbet cum fiecare om trece prin propriul filtru ceea ce eu transmit. Unii cred că "alfa" este masculul dominant care îi bate pe restul. Apoi le explic că şi femeile sunt alfa, şi nu prin forţa fizică. Apoi vin alţii şi spun că alfa e despre cum să fii important, să fii şef, să ai succes şi să fii un lider. Eu le spun că poate fi şi asta. Dacă alegi însă în acelaşi timp să fii alfa poate însemna să alegi propria cale în viaţă pentru că ai învăţat să îţi asculţi vocea interioară. Asta e frumos în acest concept de personalitate alfa. E orice vrei tu să fie şi e orice ai tu nevoie să fie pentru tine la un moment dat. E o oază uriaşă de potenţial din care orice om poate să bea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei îi e bine...

Aş îndruga în valoarea poeticului
nonsensul iubirii,
cuvinte rupte, cu punctuaţii de suflet
şi dimineţi cu întrebări în cafele amare,
cu gust de singurătate
după noaptea stânsă între doar două braţe,
care era valoarea dorului,
ajută semantica cuvântului?
să urlu,
în cuvinte să mor când răsăritul mi-e rană
de tine,
cum să învăţ să scriu
îmi e bine?!

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am să încerc să te divid pentru a te cunoaşte. Tu nu eşti nici acest act, nici celălalt, nici suma lor. Nici acest cuvânt, nici celălalt, nici suma lor. Nu te voi judeca nici după aceste cuvinte, nici după aceste acte. Ci voi judeca actele şi cuvintele după tine. Îţi voi cere, în schimb, să mă asculţi. Nu am ce face cu prietenul care nu mă cunoaşte şi-mi cere explicaţii. Nu am putere să mă transpun în neputincioasă zarvă a cuvintelor.

Antoine de Saint-Exupery în Citadela
Adăugat de Dany
Comentează! | Votează! | Copiază!