Zăpezile roșii
În parcul
unde mor castanii
florile nasc
petale negre
zăpezile roșii
nu pot naște
flori albe...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Flori negre
(Lui Al T. Stamatiad)
Flori negre
Flori galbene
Flori roșii
Flori albe
Flori negre
Flori galbene
Flori roșii
Flori albe
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veneau zăpezile rănite
Sub norii plumburii de taine
mergeam atât de alb,
călcând pământuri,
ape,
păduri și munți și zări,
frunze,
flori și iarbă,
le-am rănit în drumul meu...
Mă făceam uitat în mine
presărând șoptit zăpadă
să ajung acolo
unde nimeni nu rămâne.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Rondelul mușcatelor
Albe și roșii mușcate
Râd la ferestrele tale,
Clipesc suav din petale,
În tulpină seva se zbate.
La ferestre stau înșirate,
Cu drag te așteaptă în cale.
Albe și roșii mușcate,
Râd la ferestrele tale.
Când toamna vine agale,
Florile tale stau supărate.
Atât de frumos colorate,
Ele varsă lacrimi de jale...
Albe și roșii mușcate.
rondel de Ioan Friciu (22 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar...
Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...
În parc fantomele apar...
Și frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Și pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...
În parc ninsoarea cade rar...
poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în spaniolă.
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Se naște un oraș
A murit un om
s-a născut o stradă,
s-a născut un copil
s-a mai născut o stradă
și nimeni nu simte
cum anii
nasc un oraș.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lacrimi ciudate
sub colțuri stinse de stea
se nasc în mare
haiku de Sorin George Vidoe din Cuvinte în piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Flori de păducel
Era o zi de primăvară
Mi-a-ntins o mână înghețată
Un zâmbet trist
Acoperea tăcerea.
Doar ochii vorbeau
-Ce știi tu despre mine?
-Nimic...
Dar lasă-mă să-ți încălzesc
Sufletul.
Zgomotul orașului
Se auzea undeva departe
Lânga noi
Flori albe de păducel
Adunau în petale primăvara
Un câmp nesfârșit
Încearcă să ne adopte.
Apusul își trimitea razele roșii
Miros de iarbă
Și adiere de vânt.
Se lasă seara,
Cuprinzând în îmbrățișarea ei
Gândurile noastre nerostite
Și florile albe de păducel.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castanii de pe strada mea
De câte ori singur
mă plimb pe strada castanilor,
știu că undeva,
în alt oraș,
cineva plânge
după umbra
castanilor mei...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Drumuri grele, drumuri albe
Drumuri grele, drumuri albe
cu pași demult uitați
se-aud copite înghețate
de cai înaripați.
Și dacă te-aș întreba
de ce mă lași pe drum,
vei spune că-i noaptea mea
cernită-n amintiri prin fum.
Anii ce cresc peste noi
se scurg în râuri de șoapte,
aș vrea să fii cu mine
în amurgul ce se prinde în noapte.
Drumuri grele, drumuri albe
ce cobor și urcă lin,
zăresc casa părintească
unde vreau să dorm puțin.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dansând, uiți unde te afli.
aforism de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Unde se rupe se vede dedesuptul.
aforism de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Ninge împietrit
Amintește-ți visarea speriată,
sau plânge în tine
intrând într-o altă iarnă,
unde toamna a fost devorată
de dinții zăpezii.
Ninge împietrit
peste trupul timpului,
urmele mele
aștern în taină
diamante albe.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Despre vise și flori
Dacă fiecare îndrăgostit
ar fura flori grădinarilor
visele s-ar contopi
într-o firavă înfățișare
a unei lumi
peste care pădurea
ar topi lumina
în cântecul frunzelor...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Camelia (Camellia japonica)
Are flori ca trandafirul,
Blând le mângâie zefirul;
Flori bătute, roșii, albe,
Roze, galbene, rozalbe.
Ea semnifică norocul
Și iubirea în tot locul.
poezie de George Budoi din Elogii florilor (25 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Autoepitaf
O viață-ntreagă am fost
O frunză de aloe,
De acum eu nu mai am rost;
La groapă când mă veți duce,
Să-mi scriți pe sfânta cruce:
Doar Vidoe...
hexagramă de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
E iarnă... atât de târziu
Petale de crini, lin mângâindu-ne visul
Ne poartă spre transcendent,
Umbre moi, să vizităm paradisul.
Cerul se desface... Petale
De albe magnolii răsar...
Răsar și purifică zorii
De gri, de tăceri, de amar.
Pe pleoapele arămii ning castanii...
Deodată în noi s-a-nnoptat,
La tâmple de gheață ning anii
-N acest anotimp înghețat.
Se scutură-n noapte salcâmii -
Firave păsări de vis,
Ne mor repetat toți bătrânii -
Așa le e scris!
Cad roze pe-altarul iubirii -
Mireasă gătită și pură,
Cad flori de cireș, sfinte stele,
Peste această planetă imună.
Se nasc gladiole, mărgăritare,
Din grote adânci,
Se nasc margarete... De dorul luminii, din stânci.
Altar de miraje deodată -
Răsar chiparoase în noi
Și cerul e-atât de aproape!
Albi îngeri, pornim amândoi
Pe albele trepte de gheață
Atât de recent concepute
Și lacrima-ngheață pe față -
Emoții crescânde.
Cleștar în decor sidefiu...
E-atâta lumină deodată!
E iarnă... atât de târziu!
E iarna în noi îngropată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă... atât de târziu
Petale de crini, lin mângâindu-ne visul
Ne poartă spre transcendent,
Umbre moi, să vizităm paradisul.
Cerul se desface... Petale
De albe magnolii răsar...
Răsar și purifică zorii
De gri, de tăceri, de amar.
Pe pleoapele arămii ning castanii...
Deodată în noi s-a-nnoptat,
La tâmple de gheață ning anii
-N acest anotimp înghețat.
Se scutură-n noapte salcâmii
Firave păsări de vis,
Ne mor repetat toți bătrânii
Așa le e scris!
Cad roze pe-altarul iubirii
Mireasă gătită și pură,
Cad flori de cireș, sfinte stele,
Peste această planetă imună.
Se nasc gladiole, mărgăritare,
Din grote adânci,
Se nasc margarete... De dorul luminii, din stânci.
Altar de miraje deodată
Răsar chiparoase în noi
Și cerul e-atât de aproape!
Albi îngeri, pornim amândoi
Pe albele trepte de gheață
Atât de recent concepute
Și lacrima-ngheață pe față
Emoții crescânde.
Cleștar în decor sidefiu...
E-atâta lumină deodată!
E iarnă... atât de târziu!
E iarna în noi îngropată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile ce ți le-am dat
Florile ce ți le-am dat
S-au uscat!
Vorbele ce ți le-am spus
Au apus!
Parcul unde mă plimbai
Ca-ntr-un rai,
De bătrân și veștejit
A murit.
Numai doru-mi fără glas
A rămas!
El sub geamul tău în zori
Pune flori,
Ca să simți că-n toamna rea,
Ce cădea,
Îți trimit din depărtări
Sărutări!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
FLORI ROȘII, ALBE DE MUȘCATĂ DINTR-O STÂNCĂ APĂ AR SORBI
Flori roșii, albe de mușcată dintr-o stâncă apă ar sorbi.
Dacă-n lumea noastră bulversată. o floare am putea iubi
Și-n izvorul milosteniei, de păcate traiul îl spălăm
Până când luxoasa viață și-ngâmfare, n-ar putea a ne orbi.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stelele pitice roșii se transformă în pitice albe, stelele ca Soarele devin gigante roșii după care se transformă în pitice albe, iar cele mai mari devin gigante roșii după care implodează/explodează, devenind stele neutronice sau găuri negre.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!