Pantofii roșii
Ea are pantofi roșii, pantofi roșii
Mai pot avea marchizele nebune.
Luna răsare din pantoful care,
O, din pantofu-n care nu apune.
E un ceva, o gheață luminând
Cu fumuri joase, umede, gălbui,
Cum uneori se-mpiedică și blând
Cad frunzele pe chipul nimănui.
Pantoful stâng, pantoful drept topiți
În jurul gleznei dânsei prea grăbită
Privind la orologiul obosit,
Privind la orologiul din orbită.
S-a înălțat prea sus, străzile curg,
Alunecă de ploi necunoscute,
Ca albatroșii orbi într-un amurg
Vâslind în nebuloasele derute.
poezie de Bujor Voinea din Hidrargir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.