
Alfa
o acceptare de alfa
cruciadele vor recompensă asupra albului
peretele își recompune liniștea din cioburi
literele vin în culori amestecate
asaltând pânza dimineții
formând cuvinte neîntrebate
cerul răsturnat pe asfalt caută alt adânc
în care să rămân
Dumnezeu
în vagi nuanțe compune un peisaj obosit
aerul devine alergat de păsări
nu mai am ochi pentru vedere
nici nu mai suntem
au rămas visări aiurite rotite-n neștire
trecute prin mizerii din scamele lumii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre peisaje
- poezii despre dimineață
- poezii despre devenire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre culori
- poezii despre cruciade
Citate similare

Peretele din fața mea
peretele din fața mea nu există,
tavanul e prelungit până-n nori,
spațiul gol e o transă în care merg ucigând gravitația.
toate slăbiciunile se risipesc în neant,
pe buze cuvintele sunt vii,
infinitul e o sincopă ce rămâne în urmă.
copacii se-ntorc cu fața la mine
născocind păduri din frunzele alungate.
se nasc cuvinte neîntrebate
modificând lumina, încetinind timpul,
atacând zidul cu miros de lună,
iar pe banca aceea goală din parc a rămas o movilă de gânduri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre păduri
- poezii despre parcuri
- poezii despre nori
- poezii despre naștere
- poezii despre infinit

Suntem
cât gol prin aerul umed
câte vârste trag de secundele diforme
spre o îndreptare de timp
adevărul șchiop nu comunică
drumul plutește deasupra morții
cerul devine moment de iubire
ies din fierea singurătății în verdele zilei
toate cuvintele țin lupa sub lună
aici e o existență de iarbă
de frunze
de inimă
unde suntem noi într-o pagină de cuvinte
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vârstă, poezii despre verde, poezii despre singurătate, poezii despre secunde, poezii despre moarte, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Mereu e o altă lume
mereu e o altă lume prin care trec
mereu e un cer care are bal
un altul netreaz
în altul iele dansează
o fericire e un scurt popas
o amăgire reluată iar și iar
dintr-o iluzie mereu pe ducă
pentru înalt visele mele sunt agățate de-o stâncă
și nu-mi văd nici mâinile
și nici dimineața prin care am trecut
zburând de lângă umărul tău cald
și câte sferturi de cuvinte mă bântuie
când se deschide amiaza desenată de copii pe trotuare
iar frunzele din mine mă urcă în clepsidră
în timp ce pietrele mă trag în jos
adun bucățele de duminică
lungindu-le ca pe-o frânghie pe care să merg
scuturând de pe mine scamele lumii de azi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înălțime, poezii despre stânci, poezii despre mâini, poezii despre miezul zilei, poezii despre frunze sau poezii despre fericire

Timp întârziat
timp întârziat strivit în albastru
minute triste împodobite-n culori
care aleargă prin ochi
târâind gândul într-o frumusețe ideatică
plutind într-un abis spiralat
un gol sclipește la suprafață
marcat de fuga luminii
căutarea suspină în alb
sub cerul rezemat de copaci
în tăcerea vidului nescrisul vieții
topește cuvintele despletind literele
și-n palme strâng doar o lumină goală
o mișcare ondulatorie a cuvintelor
îndreaptă pereții porniți spre visare
nelăsându-i să plece
pe marginea ochiului
rămân suspendate secundele ieșite din rând
într-un surd dialog cu mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre prăpăstii

Tot mai aproape
te iubesc!
și orizontul cădea în inele,
pământul arunca ploaia în nori.
nici oameni, nici cai, nici roți,
doar șuier de frunze
și-un rest de zi în cădere.
o azvârlire rotită-nainte,
genunchi rotunzi în orizont opac,
hotar dungat cuprins de ceață
și un tot prea departe, un tot prea durut.
cuvinte pierdute în iarbă,
ochi lungiți sfărmând altare,
albastra zi își scufunda urmele
prin spațiul cu păsări de lut.
în vene a intrat neîmpăcată uitarea,
o neplecare depusă pe tălpi,
adânc deschis și-un leșin de cuvinte goale
pierdute-n semicerc,
miros pieritor de icoane.
și tot mai aproape destinul își cară povara.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ploaie, poezii despre icoane, poezii despre graniță sau poezii despre declarații de dragoste

E liniște
e prea multă liniște,
prea multe limanuri
și găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
orașu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec ușor dintr-o parte în alta
și dragostea trece mereu prin pereți.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniștea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniștea camerei
și ora se închide mai devreme.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre noapte, poezii despre gânduri sau poezii despre geometrie

În aerul gol
în aerul gol
pot semăna cuvinte pe brațul tău
făcând din el o ramură cu frunze
ultima silabă ți-o așez pe buze
pot aduna amiaza din albastru
eliminând aroma ei de posacă toamnă
și strigătul din frunzele de aramă
pot lega plecările din ochi
de echilibru formelor precare
ale lucrurilor născute în lumină
de mâinile ce se căznesc
s-aducă cerul mai aproape
de dansul surd al ochilor de lună
te voi alege prada gândurilor mele
împodobindu-te ca pe un singur pom
în aerul gol miroase a veșnicie
a rai și a uitare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă

Pauza
Apăsarea sculptează o pauză de alb
acoperind solemn mâinile goale,
cuvintele libere încetează să critice,
doar ochii rămân și întreabă.
Liniștea își așază culorile în golul creat,
uimit întunericul pleacă.
Ideile topite din zona de ieri
au plămădit o pulbere în gând
și care nu se spală nici cu lacrimi.
În spațiul micșorat,
un timp redesenat măsoară
în neștire miezul nopții.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre trecut, poezii despre sculptură, poezii despre ochi sau poezii despre miezul nopții

Suntem nestinși
suntem aleși de aceeași culoare,
rupți din aceeași lumină,
vedem aceeași verticală
săltând din aceeași secundă
întinsă de sferă.
fiecare vorbă ne atinge pleoapa
c-un fel de cald, de rece sau fierbinte.
sunetele curg de sub pași
ca niște cuvinte trimise-n albastru.
strigătul ieșit din golul traiectoriei oarbe
vibrează deasupra verdelui
și zgârie prin ziduri nefirești.
suntem nestinși de resemnarea venită din adânc,
despicând dezordinea luminii în arderi, în patimi,
în noi ard păcatele lumii.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet sau poezii despre albastru

Fără vis
ceva din tine dizolvă o parte din mine
se naște un zâmbet neîntrebat
dimineața miroase a metafore agățate de tălpi
ipotezele desfrunzite recompun resturi de stele
se desenează pe perete un zbor spre fereastră
mă definesc într-o respirație înfometată
lumina din palme devine stingheră
locul pe care stau e străin
fac un armistițiu între mine și cuvinte
pentru a nu tulbura verticala pe care urc
povara verbului mă apasă
pierd din lumină ascultând pendula timpului
bucăți de albastru răsturnat
te estompează tăcerea golului înflorește
rămân fără vis pe o paralelă verde cu frunze ucise
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zâmbet, poezii despre verb sau poezii despre stele

Gol după gol
gol după gol,
în stânga și-n dreapta,
miracole false deșir în iluzii,
crepuscul de lună intră pe geam,
seninul din zi coboară în ceață
și trist se absorb nuanțele din vis.
strada devine o bandă rulantă
se joacă cu praful cu chip de clepsidră,
pe-o creangă rituală o pasăre cântă,
din chipul tău a răsărit un gol.
înaintez sub timpul obosit de sete
în care nu mai sunt nici greieri și nici vișini,
amprenta ta luată din luceferi,
n-o mai găsesc acum nici în cuvinte.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre muzică, poezii despre jocuri sau poezii despre greieri

Suntem absenți
Suntem absenți din lucrurile noastre comune,
absenți din același geam prin care intră lumea.
Ne bântuie însă aceleași tristețe
ce umblă desculță prin odăile noastre,
întunecând culorile zilei
și devastând orele nopții făcându-le albe.
Aceleași cuvinte mângâie lumina
și așază un freamăt pe aripi de fluturi.
Cioburi de stele se găsesc în cercul nostru,
ca niște iscoade venite din veșnicie.
Adâncul cuminte e răscolit
de rezonanța dintre viu și neviu,
de orga vântului,
sau de telurica stea polară.
Călătorim invers ieșind din culori,
sfâșiați pe cărarea de cer
de melancolia plopului venit din alte ierni.
Prezentul curge într-un deșert,
gata gătit cu amprente de gol.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre prezent, poezii despre ore sau poezii despre melancolie

Cioburi de visuri
cioburi de visuri pline de oboseală,
după rockul suspendat în aer,
se ascund într-un glob de cristal.
etichete se lipesc de picioare
după încercări eșuate de alergare în sus.
mai multe explozii din dragoste au coborât pe pământ
luând cu ele secretul frumuseții.
pe cărarea neplecată rămasă-n torentul vântului
mai trec iluzii neîntrebate
și luna mai deschide noaptea.
dragostea ucisă de atâtea ori, tot mai bate la ușă
ieșind din mătasea fluturilor
ca prima iubire din raiul albastru
aprinzând ispitele reci.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete, poezii despre rock, poezii despre rai sau poezii despre prima iubire

Lumina moale
moneda are un profil ambiguu
geamul clarvăzător nu mi te arată
undeva o exprimare tropotește torențial acoperind lumina
întunecând inima
goana de nori lungi ajung secundele din urmă
storcându-le lacrimi
literele ies din talciocul cuvintelor
și rămân cioburi nedescifrate
minutele uscate își pierd luciul
în care îți căzuse umbra
pipăi gustul vătămat de răgazul prin verde
e tot mai puțin gândul alb
din care sunt decupată
sunt în neauzul pașilor tăi
într-un vârf de săgeată
libertatea lâncezește într-o lumină moale cu pași nesiguri
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre numismatică, poezii despre minute sau poezii despre libertate

Cuvântul
dintr-un singur cuvânt
s-a născut sensul limpede al înțelesului
pe pagina mea dezordonată și rătăcită în verde
literele și-au aprins lumina
iar căutările din ochi au stagnat
minutele uscate au renunțat la rotire
găsind un alt traseu neinventat
în intervalul dintre cuvinte
sărutul ce se visa în album s-a volatilizat
iar orizontul expulzat a devenit un punct în descreștere
cuvintele și-au luat un fel de libertate
evadând din unda aceea cu mesajul unei singure inimi
a apărut un alt fel de primire a dimineții neinvitate
între pereții suspendați în alb
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut

Zarea și tu
zarea și tu
amândouă dor
pauza de ele îmi zdrobește rutina zilnică de visări
într-un cerc al universului rotit în neștire
ca o hârtie șifonată bucata mea de cer
decapitează cuvintele făcându-le o altă mutare
într-un aer străin
unde brusc nu mai exist
rămân copacii goi căutându-mă
pe distanța ce trece mai departe de mine
golul etern curge-n palme
timpul se estompează
lăsând urme de tremur în albastru
unde se-ngroapă iubirea.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre existență sau poezii despre copaci

Cer răsturnat peste noi
Au rămas urme prin inima mea,
cuvinte fără de glas
ce au buzele uscate,
iarba crescută frumos
în ochii mei
și pasărea de pe streașină
ce ne cânta în diminețile
când cerul era răsturnat peste noi.
Îți amintești cât de frumoși erau copacii
după ce Dumnezeu își trecea mâna prin ei
și noi ne sărutam goi
sub crengile lor dezmierdate?
Aburul clipelor noastre
era cel mai fierbinte,
ca niște maci
bătând toaca în sânge...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe sau poezii despre sânge

Poem domestic
E o primă vedere,
suspendată lasciv între gene,
un înger patetic strivit între cuvinte.
Mântuirea își caută moliftele în stoluri de gânduri,
oglindă opacă în vârf de iluzie,
un gând e oprit în urcare,
sărutul e amputat,
se deschid ferestrele unui prezent
din care lipsesc.
Se smulg frânturi de absență din trup
și cad aprinzând candele în cuvânt.
Apar înserări pe ușa din față,
o jartieră ajustabilă pe orice ciorap,
o senzație pe rochia indiferentă din cuier
o viziune lărgită a pantofului cu toc înalt
și literele descompun respirația
în cuvintele ce se adună în vers.
O nouă secundă mă naște,
mai sus de unde sunt.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre pantofi cu toc, poezii despre îngeri, poezii despre încălțăminte, poezii despre viziune sau poezii despre versuri

Mergi cu mine
mergi cu mine,
printre frunzele căzătoare
pe partea soarelui de aur,
să-i colectăm lumina
pentru partea noastră de nord,
cu sentimente îngrădite-n tăceri
și clipe îmbrăcate în alt anotimp.
Să dăm mărturie vorbirii în litere,
prin aerul ascuțit în tăiere
ce ne târăște deasupra cuvintelor,
recompunându-ne existența,
în spațiul unde nu sunt pereți
și nici ferestre conectate spre lume,
visele rămân aici adunate,
timpul încremenește tălpile muritoare
și Dumnezeu șterge temerile zării.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre frică

Noi nu suntem
În cercul meu strâmt din albastru
se varsă o imensitate
ce nu poate fi oprită să te aducă
din toate depărtările de vamă.
Alchimia țiuie-n aer,
sfărâmă nisipuri,
curge-n brațe într-o oază de lumină,
drege inima humei culcată pe oase.
Totul devine o scriere așezată
pe orice piatră întâlnită,
în alfabetul cunoscut al inimii
cu litere ce ies la iveală
deslușind straniu alfabet.
Noi nici nu suntem aici,
dar înverzim aerul,
împărțim fluturi în jur,
dezbrăcăm întunericul de haine,
mersul nostru e siamez
prin nori,
prin alt timp nefărâmițat de neliniști,
murind îndelung și profund
într-o alegere a sorții,
umplând respirarea cu fluturi.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alfabet, poezii despre vestimentație, poezii despre vamă sau poezii despre oaze