Şi totuşi

Se-aprinde spre neguri, amurgul,
Rebele scântei mă stârnesc,
Un cer enigmatic, e burgul
Şi totuşi... şi totuşi... iubesc.

Deschideri piezişe, m-aşteaptă,
Încinse de patimi şi dor,
Tăcerea -i oricum... înţeleaptă
Şi oglinda... nebunul izvor.

Nocturnul vacarm desenează,
Lumini colorate pe alei,
Iar paşii nebuni, decontează,
Misterul din frunza de tei.

Fântânile- s parcă... sfinţite
De timpul, mereu, Demiurg,
Când visele... abia încolţite
Îndeamnă în sânge să-ţi curg.

Privirea-i o mare de stele,
În suflete focu -i nestins,
Păcatele -mi par tot mai grele,
Iar gândul pervers... ne-a atins.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi

Se-aprinde spre neguri, amurgul,
Rebele scântei mă stârnesc,
Un cer enigmatic e burgul
Şi totuşi... şi totuşi... iubesc.

Deschideri piezişe m-aşteaptă,
Încinse de patimi şi dor,
Tăcerea-i oricum... înţeleaptă
Şi şansa nebunului zbor.

Nocturnul vacarm desenează
Lumini înfrunzite... pe-alei,
Şi paşii ce-acum, decontează
Misterul din numărul trei.

Trotoarele-s straniu... sfinţite,
De timpul, mereu, Demiurg,
Când visele abia încolţite
Îndeamnă în sânge să-ţi curg.

Privirea-i o mare de stele,
În suflete focu-i nestins,
Păcatele-mi par tot mai grele
Şi gându-ndrăzneţ... ne-a atins.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când zâmbeşti

Când zâmbeşti, mă pierd adâncuri
Şi plutiri mă-nvârtoşează
Cu fiori, sclipiri şi sfârcuri,
Ce în trupuri... decontează.

Respirând tăceri... rebele,
Nestatornice şi-mpinse
Înspre-o noapte fără stele,
Care-n grabă... ne cuprinse.

Când zâmbeşti, a câta oară
Aşteptând iertări sfinţite,
Aşternuturile... zboară,
Albe... şi neprihănite.

Şi mă ceartă şi mă strânge
Împletind chemări nebune
Cu păcatele din sânge
Şi târziul... ce apune.

Când zâmbeşti... mă faci a crede
Taina frunzei... păcălită
De speranţa veşnic verde
A căderii... în ispită.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă iubesc, oricum

Vreau să vă-ntreb, prietenii mei buni,
De ce vă supăraţi, tocmai acum
Când clipa-mi a cedat unei furtuni?
Şi, totuşi, vă iubesc, mereu, oricum!

Îmi daţi ce ce mai bun, apoi îmi luaţi...
Totuşi: încrederea nu mi-o-nşelaţi!
De nu-mi sunteţi alături când mi-e greu,
Oricum, vă dau ce am: sufletul meu!

poezie de Iulia Mirancea (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ca un înger

Mireasmă tainică de floare,
Esenţa tandrelor chemări
Ce-alunecă întrebătoare
Înspre păcate şi iertări.

Mi te adun dintre cuvinte
Şi te-nfăşor... abia simţit,
Fermecătoare şi fierbinte
Ca un destin... însufleţit.

Eşti ca un înger de lumină
Ascunsă-n visele rebele
Şi căutând... ca o regină,
Misterul nu ştiu cărei stele

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă iubeşti... Eu te iubesc

Tu seara chemi înspre păcate,
Eu... dimineţilor te cer
Ca într-un joc, ce totuşi poate
Plăti destinul efemer.

Te dezgoleşti încântătoare
Simţind cum ard... interior
Şi-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup provocator.

Tu intuieşti rebele clipe,
Eu... îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi îşi pun aripe
Şi bat la poarta unui gând.

Mă înfăşori cu-anume teamă,
Te trag... înspre imensităţi,
Abia simţit, fără să doară,
Taina nebunilor poeţi.

Tu rânduieşti timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubeşti... Eu te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă iubeşti, Eu te iubesc

Tu seara chemi înspre păcate,
Eu, dimineţilor te cer
Ca într-un joc, ce totuşi poate
Plăti destinul... efemer.

Te dezgoleşti... încântătoare
Simţind cum ard, interior
Şi-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup, provocator.

Tu intuieşti rebele clipe,
Eu, îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi îşi pun aripe
Şi bat la poarta unui gând.

Mă înfăşori cu-anume teamă,
Te trag înspre îmensităţi
Abia simţit, fără să doară
Taina nebunilor... poeţi.

Tu rânduieşti, timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubeşti, Eu te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este ziua

Este ziua plină şi străluce,
Florile-s cu soarele pe buze,
Vântul cavaler îşi cere scuze
Şi apoi, în depărtări se duce.

O secundă-n orologiu bate,
Şoaptele tot imitând cuvinte,
Definesc în sufletu-ţi cuminte
Neştiutul gând... de libertate.

Este ziua clipei de tandreţe,
Tainice speranţe prind contur,
Fără teamă aş putea să jur
Că vor fi nebun, de îndrăzneţe.

Spre apus, stau visele să cadă
Răsucind regretele-n duşmani,
C-au rămas săraci şi fără bani
Învăţând tăcerile... să-ţi vadă.

Este ziua... cu parfum de bine
În pahare-ţi toarnă doar noroc,
Noaptea... te va prinde de mijloc
Şi momentu-acesta, îţi convine.

Fulgeră... cu sărutări rebele,
Pasiuni încinse te stârnesc
Prin iubire trupuri se sfinţesc,
Cu nectar de ploi şi praf de stele.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor şi bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii şi-a nopţii-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simţire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viaţă-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemniţată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum demonic

Magnolii înfloresc dinspre iubire,
Un curcubeu mai zgârie un gând,
Spirale strâng speranţe din uimire
Şi în parfum demonic mă scufund.

Valsează primăvara spre cuvinte,
Plutiri de fluturi... mă redefinesc,
Iar un prezent adeseori cuminte
Mă tot îndeamnă, iată, să iubesc.

Aştern timid, iubirea-n aşternuturi
Şi o cuprind de legănări flămând,
Când încă stele cu piciorul scuturi
Pe trupu-ţi enigmatic... şi profund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre albastru picură a ploaie

Dinspre tăcere fluturi desenează,
Cu-aripe moi, ascunse orizonturi
Şi curcubeie care-mi descifrează
Pinul ascuns... din risipite conturi.

Excentric alb, prin visele rebele
Parfumul răsăritului... persistă,
Amestecat cu pulbere de stele
Şi c-o ispită veşnic... fantezistă.

Provocator... te-nvaţă menuete
Pierdute-nspre amurgul inegal,
Ce-alunecă... în părul unei fete
Şi-n aşternutul ca un madrigal.

Dinspre albastru... picură a ploaie
Răstălmacind aducerile-aminte
Şi aşteptând destinu-ntr-o odaie,
Tăcută, drăgăstoasă şi fierbinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă-mi tăcerea

Ascultă-mi tăcerea din necuvintele mele
să-ţi pot şterge lacrimile şi gândurile grele
atunci când rătăcind te pierzi printre stele
purtând cu tine şi toate visele mele.

Aş vrea, să-ţi binecuvântez tăcerea
atunci când simţi ca sufletul îţi moare,
să pot să te mângâi, atunci când te doare
să-ţi şterg tristeţea cu a mea candoare.

Aş vrea, să te pot iubi dincolo de astre
să-mi fi mereu chezăşie în sufletul meu,
să te înalţ şi ating duios cu o pură floare
ca să-mi rămâi în nemurire, pururi eseu.

poezie de Cornelia Minda (27 septembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în dimineţi de rouă

În dimineţi de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte
Şi mii de doruri mă încearcă,
Dinspre tăceri, înspre cuvinte.

Vrea timpul, iar să se întoarcă
Şi visele... mi-le tot minte
În dimineţi de rouă... parcă,
Te regăsesc vibrând fierbinte.

Destinul, cu poveri se-ncarcă
Vâslind mereu spre înainte
Cu-a dragostei eternă barcă,
Când vin luceferi să te-alinte

În dimineţi de rouă... parcă.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Du-mă-n dor

Port iubirea printre stele
Înspre-o inimă iubită,
Sufletul de patimi grele,
Plânge-n lacrima grăbită.

Dragostea... mă-ncolăceşte
În petale reci de floare
Şi-n bujorul ce-nroşeşte
Buze dulci, c-o sărutare.

Şi în dar, iubire, iată,
Pică flori de liliac
Peste trup nebun de fată,
Ce m-aşteaptă lângă lac.

Printre vise, clipa trece
Ca o vrajă-nlănţuită,
De cristal e ochiul rece,
Mereu, liniştea-i grăbită.

Du-mă-n dor, acum, iubire
Şi prin iarba-nrourată,
M-ai legat cu mii de fire,
Eşti a mea, iubito, toată.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teama

Am să te iubesc şi dincolo de zi
Şi-ai să-auzi ecouri într-o noapte
Când în universul meu de şoapte
Am să-nvăţ din nou ce-nseamnă a muri.

Am să te iubesc şi am să-ţi scriu
Pe culori de toamnă înstelată
O scrisoare însă nesemnată,
Dar în mine va fi totuşi prea târziu.

Am să te iubesc mereu şi am să-ţi spun
Că în tresăriri de insomnie
În privirea mea- demult pustie-
Doar cu înserarea ta o să apun.

După tot ce-n noi a fost neomenesc,
După visul fără zbor în vreme,
Astăzi nu mai ai de ce te teme!
Teama nostră-nseamnă totuşi te iubesc!

poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia

Prietenia... este dăruire,
Speranţă... împlinire şi noroc,
Încredere... avânt... nemărginire,
Pentru prieteni... am mereu un loc.

Îi port în gând şi-n visele rebele,
Alerg prin Univers... şi-i regăsesc
Tot înălţând cuvintelor... castele
Prieteni... pentru asta... VĂ IUBESC.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul din noi

Târziul apus... tot caută stele,
Tot numără clipe, ispite şi-amor,
Din fire de iarbă-mpleteşte inele
Ce leagă speranţe, risipe şi dor.

Îţi vine a crede... tăcerile toate,
Trezind inorogul cu fraze fireşti,
Când visele albe... se vor colorate
De frunzele verii şi aripi cereşti.

Din poalele seri... păcatul învie,
O umbră pictează nebune iubiri,
Plăcerile vieţii... uitarea sfâşie
Cu magice şoapte şi tainici zefiri.

Apusul rămâne s-adune argintul
Ascuns în adâncuri ce ard ursitori,
Privirile-albastre deschid labirintul
Şi picură-n suflet... încinşii fiori.

Să mergem acasă, iubito, e timpul
Altare din trupuri pe rug să topim,
Apusul să fie în noi... ca Olimpul,
Când zeii îndeamnă rebeli, să iubim.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

azi m-am îmbrăcat în umbră
ştiu, e ziua sumbră
clipele au încremenit pe masă
cui îi pasă
ţărmul lunecă în mare, a chemare
printre neguri, aspre, negre şi urâte
trec paşii celor uitaţi
curg încet în noroi
printre zoaie şi gunoaie
fug de lume, fug de toate
paşii curg, se scurg prin umbra lunii
unde să plec
mereu mă întreb
se poate...
sub ochi, sub pleoape,
lacrimi se adună
cine să spună, ce să spună
timpul s-a îndepărtat şi pleacă
eu vâslesc în a vremii apă, a uitare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem sărutul

Blestem sărutul buzelor nebune
Şi-mbrăţişările fără de rost,
Cuvintele, ce nu mai pot a spune
Nimic din inocenţa... unui fost.

Aş fi gelos, însă nu am pe cine,
Iertările-s la margini de păcat
Şi leagă neputinţa de suspine
Cu valurile... unui bal mascat.

Blestem destinul clipelor rebele
Şi frumuseţea sufletului, care
Va scutura, peste iubire stele,
Dar calcă infinitul... în picioare.

Dinspre tăceri, uitările mă cheamă
Spre ascunzişuri albe ca un dor,
Ce leagă aşteptările-n năframă,
Minciuna... risipind-o pe covor.

Blestem culoarea cerului ce plânge
Şi timpul ce-i mereu neputincios,
În faţa unui curcubeu de sânge,
Când bate ceasul... ca un ticălos.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină în amurg

Amurgul începutului de an deschide căi spre răsărit de lume,
Surâde stins şi-neacă întristări în valul mării ce nu are-un nume.
Îmbrăţişează umeri de răbdări, îi înveleşte cu dantele ninse,
Închide-n noapte şoapte de trădări, iar şoaptele orbecăiesc, învinse.

Amurgul începutului de an îşi acordează harpa milenară,
Răscumpărând îngeri căzuţi în van, cu o romanţă dulce, selenară.
Semnează garanţie pentru ei şi Raiul, primitor, poarta-şi deschide,
Iar îngerii, treziţi din somnul greu, îşi scriu păcatele pe panachide.

Amurgul începutului de an îşi conturează ochii cu-ntuneric,
Cu stele căzătoare luminând visele toate, în decor homeric.
Spre clipa răsăritului, grăbind, şi-ndreaptă paşii, obosit de veghe,
Predă ştafeta, apoi, liniştit, din marginea răbdării-şi face zeghe.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn pentru duminica asta

Duminica... amoru-i împărat,
Deschideţi uşa larg înspre ispite,
Plăceri nebune... răsturnaţi în pat
Şi nu huliţi păcatele... sfinţite

epigramă de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!