Tu mă iubești... Eu te iubesc
Tu seara chemi înspre păcate,
Eu... dimineților te cer
Ca într-un joc, ce totuși poate
Plăti destinul efemer.
Te dezgolești încântătoare
Simțind cum ard... interior
Și-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup provocator.
Tu intuiești rebele clipe,
Eu... îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi își pun aripe
Și bat la poarta unui gând.
Mă înfășori cu-anume teamă,
Te trag... înspre imensități,
Abia simțit, fără să doară,
Taina nebunilor poeți.
Tu rânduiești timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubești... Eu te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tu mă iubești, Eu te iubesc
Tu seara chemi înspre păcate,
Eu, dimineților te cer
Ca într-un joc, ce totuși poate
Plăti destinul... efemer.
Te dezgolești... încântătoare
Simțind cum ard, interior
Și-arunc priviri pătrunzătoare
Înspre un trup, provocator.
Tu intuiești rebele clipe,
Eu, îndrăznelilor mă vând,
Când albii fulgi își pun aripe
Și bat la poarta unui gând.
Mă înfășori cu-anume teamă,
Te trag înspre îmensități
Abia simțit, fără să doară
Taina nebunilor... poeți.
Tu rânduiești, timidă, timpul,
Pe când eu vreau să-l risipesc,
Trecând peste tăceri cu schimbul,
Tu mă iubești, Eu te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, iubito
Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Și cămașa-ți dantelată
Dulce-alunecă în jos.
Te-nfășor cu nerăbdare,
Tu mă-ncolăcești nebun,
Caldă și fermecătoare,
Între perne când te pun.
Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăț,
Vehemente și rebele,
Pline toate de răsfăț.
Ah, iubito... fără teamă,
Te cuprind și te dezmierd,
Simțind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ți să mă pierd.
Răscolind plăceri uitate,
Făr-a spune un cuvânt,
Ne-adunăm dintre păcate,
Într-un tainic... legământ.
Suntem suflete pereche,
Tu și eu înspre noroc,
Șoapte-ți picur în ureche,
Când ard trupurile-n foc.
Ah, iubito... vremea vine,
Curge cerul peste noi,
Clipele și-așa puține,
Le așez pe sâni-ți goi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ah, iubito
Ah, iubito... înc-odată
Te acopăr tumultos
Și cămașa-ți dantelată
Dulce-alunecă în jos.
Te-nfășor cu nerăbdare,
Tu, mă-ncolăcești nebun,
Caldă și fermecătoare
Între perne când te pun.
Ne iubim ca două stele
Într-o noapte de dezmăț,
Vehemente și rebele,
Pline toate... de răsfăț.
Ah iubito... fără teamă,
Te cuprind și te dezmierd
Simțind ochii ce mă chemă,
În adâncu-ți să mă pierd.
Răscolind plăceri uitate,
Făr-a spune un cuvânt
Ne-adunăm dintre păcate,
Într-un tainic... legământ.
Suntem suflete pereche,
Tu și eu înspre noroc,
Șoapte-ți picur în ureche,
Când ard trupurile-n foc.
Ah, iubito... vremea vine,
Curge cerul peste noi,
Clipele și-așa puține,
Le așez pe sâni-ți goi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești ca un înger
Mireasmă tainică de floare,
Esența tandrelor chemări
Ce-alunecă întrebătoare
Înspre păcate și iertări.
Mi te adun dintre cuvinte
Și te-nfășor... abia simțit,
Fermecătoare și fierbinte
Ca un destin... însuflețit.
Ești ca un înger de lumină
Ascunsă-n visele rebele
Și căutând... ca o regină,
Misterul nu știu cărei stele
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înspre
în poezie să nu
treci cu vederea vreun vers mult prea tăios
ce ar tranșa poezia
dinspre interior
înspre interior (?!) înspre
steroizii
de conjunctură
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta înspre mama...
Poarta înspre mama
câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarța lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ținea strâns de mână și parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere -
singura poartă înspre mama
fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase
***
(Premiul revistei FEREASTRA la concursul organizat de LITERATURITATE, (2015) text 21 Poarta înspre mama de Teodor Dume,)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poate
Poate n-ai știut, dar mâine
Se vor rătăci... risipe,
Va lătra flămând un câine
Spre amintirea unei clipe,
Ca un abur cald, de pâine,
Ce zbura făr-de aripe.
Poate ai uitat... uitarea
Curge din privirea-ți verde,
Ce sfâșie depărtarea
Și-n adâncul ei se pierde,
Ca o umbră, în culoarea
Ce tăceri vrea să dezmierde.
Poate ai găsit... sărutul
Ars, pe buze reci de rouă
Și alungând târziu, urâtul,
Trupurilor noastre... două,
Renăscute-n așternutul
Dimineților când plouă
Poate-ai înțeles... destinul
E o trecere prin viață,
Este totul sau puținul
Agățat de-un cap de ață,
Strălucind precum rubinul
Unui gând... ce te răsfață.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu pleci
Nici nu pleci, nici nu rămâi,
Mă cuprinzi între inele
Și-mi pui sânii căpătâi,
Ridicându-mă la stele.
Nici nu vii, nici nu te duci,
Mă tot chemi înspre ispită,
Straiele... când le arunci
Și te vrei, a fi... iubită.
Nici nu taci, nici nu vorbești,
Mă privești întrebătoare,
Trupul când ți-l dezgolești
Cu mișcări provocatoare.
Nici nu fugi, nici nu te-nchini,
Mă dai păcatelor... sfinte,
Când mă iei dintre lumini
Și mă lași... între cuvinte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întorc Acasă
Aud noaptea cum plânge,
Precum și-al ei surâs...
Cu lacrimi ea mă unge
Și lunec înspre vis.
Lumini de efemer
Dintr-un boem trecut
Mi-au dăruit mister,
Când eu nu l-am cerut.
Am învățat, uitând, să fiu...
Când peste ape, timp și piatră
Mă contopeam în ruginiu,
Născut din viață egolatră.
Printr-un sfârșit începem iar...
Destinul scris printre inele
Pe-acest pământ darnic și-avar,
Ne poartă iarăși înspre stele.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Sonetul trupului nălucă
Trupu-ți miroase a nălucă,
Pe ape veșnic călătoare
Ce tot ridică înspre soare
Priviri ce ard și ce-l usucă.
Cauți mereu, spre fiecare
A defini... un dor de ducă,
El muritor... tu... zăbăucă,
Să puneți visul la-ncercare.
Pășești ușor înspre amiază
Ca o culoare-abia sfințită,
Pentr-o fecioară nenuntită
A cărei inimă... stă trează.
Asta e tot ce mai contează
Și clipa când... ai fost iubită.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și primăvara vine
Ni se topesc zăpezile din suflet
Și tandri ghiocei... ne ispitesc,
Înspre cărările, fără de umblet,
Când bate ceasu-acela nebunesc.
Vor înverzi poienile... și dealul,
Înmuguresc copacii, ca un gând,
Speranțele-mi sfidează... irealul
Și primăvara vine fremătând.
Pierdută-i neaua ultimei clipite,
Au înflorit... nostalgici vestitori,
Tăcerile-s prin crânguri rătăcite
Și-n dulcea simfonie de culori.
E soarele-mpărat peste destine,
Zăpezile se duc... înspre soroc
Se pare că nimic nu le reține
Și primăvara vine... ca un foc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turnând în tine îngeri
Mi te deschizi amiezilor nebune,
În patul tău de vise și chemări,
Ce multe a văzut și poate spune
La ceas de împăcăre și iertări.
Mă întrupez în flăcări de iubire,
În lacrimile veșnicului dor
Și ascund abil ispita în psaltire,
Sfințind păcatul... ultimului zbor.
Te învelesc cu pasiuni divine,
Stârnind scânteia magicului foc
Înspre adâncul... clipelor puține,
Ce fierbe-n suflet patimi și noroc.
Mă risipesc încet, înspre rodire
Turnând în tine îngeri nenuntiți
Când ochii îi ridici... a spovedire
Dar nu ai vrea în veci să te măriți
Te însoțesc, spre orizonturi plate,
Când pică infinitul peste noi
Redeșteptând, un soi de libertate,
De liniște, de pace și de ploi
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reîmpărțind iubirile la doi
Ridic privirea înspre verzi destine,
Iubiri rebele... re-mpărțind la doi
Și te-nfășor cu trupul meu, pe tine,
Când cerul vieții ninge peste noi.
Ca-ntr-un alint... ispitele ne leagă
Tot împletind atingeri diavolești
Și încercând nebune să-nțeleagă
De voi pleca... sau dacă mă oprești.
Mă tragi ușor... pe trupul care arde
În profunzimi fierbinți, fără cusur,
Eliberând privirea de smaralde
Și sânul, ce mă-ndeamnă să te fur.
Desfac abil a coapselor răscruce
Și scutur curcubeul... de tăceri,
În dimineți ce vor a mă seduce
Bătând la poarta viselor... de ieri.
Și iar ridic privirile-nspre tine,
Reîmpărțind iubirile... la doi,
În așternutul marilor destine
Când cerul vieții ninge peste noi
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remodelăm trupuri nebune
Remodelăm trupuri nebune
Înspre amiază... amândoi,
Să nu mai poată nimeni spune
Minciuna veșnicului doi.
E ca-ntr-un teatru de revistă,
Eu te sărut... și tu mă cerți,
Iubirea-n suflete... există,
Ca un poem între coperți.
Figuri de stil necunoscute
Mă-ncolăcesc... ca un amurg
Prins în acorduri neștiute
Și-n coama gri... a unui murg.
Rebel... ascund înspre uitare
Greșeli și îndrăzneli ce ard,
Pe coapsele ca o-ntrebare
Vândute vântului... bastard.
Remodelăm trupuri nebune,
Mai bat în geamuri, încă, ploi
Și sânii ard... ca un cărbune
Când pică seara... peste noi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te simt
Cum vântul bate printre crengi,
și bate și prin mine,
cum albii fulgi de necuvânt
trec și prin cer, și piele,
te simt trecând acum pe-aici,
cu degetele grele.
Te naști din mine, zi de zi,
cătând prin nouri stele,
și cu-n surâs îmbietor
m-arunci înspre tăcere.
Cum să te uit? Cum să nu fug
din calea ta, ființă,
când gând din gând,
din ochi făr' de căință,
răsari ca să mă duci, cântând,
departe, cât mai mult,
peste pămînt și stele,
lăsând în urmă lacrimi și tăcere?
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia serilor de iarnă
Ce magice sunt serile de iarnă
Și ce pufos... sărutul de alint,
Când pasiunile, încep să cearnă
Aluzii... pentru visele ce mint.
Se risipesc tăceri înspre uitare,
Privirea verde, caută spre vest,
Iar clopotele bat... a provocare,
Încinsă... ca o formă de protest.
Azi, ninge impecabil, în poeme,
Cuvintele par gri, ca un blestem,
Ieșit din ipoteze... și din scheme,
Din rame... secundare... și sistem.
Încă mai viscolesc, plăceri rebele,
Se scutură pe tâmple... și se-ntind
Pe trupul... ca o pulbere de stele,
La vremea neștiutului... colind.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înspre amiezi nepământești
Te simt în trup... ispită dulce,
Născută-n dimineți de-amor,
Când buzele vor să se culce
La tine-n sân... sau pe picior.
Pe gâtul alb... pun sărutarea.
Mi te-nfășor cu mâini de foc
Și alerg nebun cu răsuflarea
Pe trupul tău... plin de noroc.
Te strâng la piept năucitoare,
Te-ncolăcesc... și te pătrund
În tainicul boboc... de floare
Și-n vraja miezului... rotund.
Mă tot îndemni nerăbdătoare,
Cu ochii magici.... mă-nvelești
Și te deschizi... ca o-ntrebare
Înspre amiezi... nepământești.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provoacă-mă
Provoacă-mă în dimineață
Cu focul gândului sedus,
De trupul care îmi dă viață
Ca soarele, înspre apus.
Aștept furtunile postume
Și smulg destinului plăceri,
Pentru o dragoste anume,
Redefinită de tăceri.
Dezleg de taine, răsăritul,
Și-alung ispite fără rost,
Sorbind privirilor, ursitul,
Indescifrabil și anost.
Apoi, arunc cu flori și rouă,
Cu umbra gândului nespus
Ce frânge inimile-n două
Ducându-se înspre apus.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duc încet
Se duc încet, nebune clipe
Spre amurg,
Cerul întreg întinde-aripe,
Stele curg.
Păsări plutesc, ca o chemare
Sau îndemn,
Îmbobocită... ca o floare,
Îmi faci semn.
Rebele gânduri spre lumină
Mă împing
Și-n lacrima de rouă plină
Vise sting.
Doar tu si eu, frunze căzute
Din nimic
Și din dureri... necunoscute,
Mă ridic.
Se duc încet, acele clipe
Care-au fost,
Tot alergând înspre risipe
Fără rost.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul ca o rugă
Lasă-mă înspre risipă,
Vălurind amor pe ape,
Visele să mi le-adape
Depărtări... ce incă țipă.
Lasă-mă aici, aproape,
Lâng-o visătoare clipă
Ce ascunde sub aripă
Erezii... ce vor să scape.
Lasă-mă înspre tăcere,
Răscolind încet trecutul
Zorilor, când așternutul
Arde dulce... de plăcere.
Lasă-mă și nu mai cere
A fi cerul... și pământul.
sonet de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!