Dinspre albastru picură a ploaie
Dinspre tăcere fluturi desenează,
Cu-aripe moi, ascunse orizonturi
Și curcubeie care-mi descifrează
Pinul ascuns... din risipite conturi.
Excentric alb, prin visele rebele
Parfumul răsăritului... persistă,
Amestecat cu pulbere de stele
Și c-o ispită veșnic... fantezistă.
Provocator... te-nvață menuete
Pierdute-nspre amurgul inegal,
Ce-alunecă... în părul unei fete
Și-n așternutul ca un madrigal.
Dinspre albastru... picură a ploaie
Răstălmacind aducerile-aminte
Și așteptând destinu-ntr-o odaie,
Tăcută, drăgăstoasă și fierbinte.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.